A apărut o eroare în acest obiect gadget

joi, 29 decembrie 2016

Dupa ce am terminat, i-am zis, hai tine-te de promisiune. A strambat din sprancene, ce promisiune Nic? Portretul. S-a scarpinat pe chelie. Bai dar nu prea am chef. Vrei sa ti-o mai sug odata, a sarit cu ideea salvatoare Miru. Nu e nevoie, s-a aparat Stefan, mie mi-a ajuns. Pai baga atunci, fa-mi portretul. Bine. S-a asezat pe scaunul ala de la fereastra, a privit-o fix si a spus asa : „Aici e alb si aici e negru. Intre ele o galaxie de degradeuri. Printre stelele acestea ratacesti si tu Miruna. Poate esti o planeta, poate esti satelitul uneia, sau poate esti o cometa condamnata sa parcurga un numar nesfarsit de kilometri traversand spatii goale imense, sau gonind pe langa vreun pamant populat de fiinte problematice, pasnice, care nu isi omoara decat ideile, atunci cand acestea imagineaza cum sa-si omoare mintile, poate ca esti misterul care leaga lucrurile, sau care doar le dezleaga. Tu apari in viata unui om numai ca sa ii faci mai suportabile disparitiile necesare, tu nu vorbesti despre iubire pentru ca iubirea urateste si fura, de fapt tu nici macar nu o practici, te joci cu ea, bei din trupul ei precum dintr-un cocktail slab alcoolizat, lasand-o goala de continut si gust, tu esti fondul alb peste care se picteaza marile portrete ale lumii, tu esti linia melodica din piesele pop pe care dansam imbratisati noi, barbatii si femeile, atat cat dureaza ele, intre trei si cinci minute, dupa care ne desprindem si ne privim la lumina globului stroboscopic, uneori ne recunoastem, de cele mai multe ori nu, tu aduci rafalele de ploaie peste culturile agricole, cele care ne hranesc, tu aduci si daunatorii, tu faci cateodata o minune, una din aceea pe care nu o crede nimeni si drept urmare ramane doar o dorinta, tu mergi pe strada iar barbatii intorc capul dupa tine, dupa tine intorc capul si femeile, si copii si cainii de companie si pisicile de pe garduri, dupa tine intorc capul pana si toti cei care nu te vad si nu te vor vedea vreodata, tu esti numitorul comun a tot ceea ce inseamna gratuit, tu te oferi fara sa ceri nimic si de a ceea cine te cunoaste simte nevoia sa-ti ofere totul, tot ce te face vie e faptul ca de fapt... de fapt, Miruna, tu nu existi, tu nu existi...” 

 Miru tinea gura cascata. Rimelul i se scurgea de pe ochi in gura. Plangea ma. Ce mistoooo, a exclamat mai incolo. Fanele iti sug pula de 3 ori pe zi pana la revelion pentru compunerea asta. Compunere... radeam, dar in sinea mea boceam asa un pic. Descopeream ca undeva in trecut imi faceam si eu paragrafe din astea in cap, iar acum nu. Nic Labis, te-ai diluat. Boule. Imi venea sa-mi cer iertare, pula mea. Stefan rosise. O juca pe aia cu artistul la final de reprezentatie cand toata lumea aplauda in picioare, iar el facea timid plecaciuni dar cu gandul la camera modesta undea avea sa revina, la pateul rece din frigider, la motanul Freddy infometat si el, strecurandu-i-se printre picioare, la becul chior la lumina caruia chipul lui capata in oglinda paloarea unui zombie trist si, la final, la patul ingust in care demult, tare demult, se strecurase candva o femeie, o femeie pe care o iubise pana a plecat, pentru ca arta este, pana la urma, o alta femeie. A scuturat apoi din cap. Mi-ar fi placut sa se fi gandit si el la ce ma gandisem si eu. S-a ridicat, s-a apropiat de Miru si i-a spus ca poate sa se tina de promisiune incepand de acum. Miru i-a luat pula in gura repede, cu ochii inca in lacrimi si cu rimelul latit pe obraji; ma uitam cum i-o suge, nimic vulgar, nimic indecent, doar un gest de recunostinta al unei femei simple in fond lovita in moalele capului de o emotie noua, necunoscuta si de aceea stranie.

luni, 26 decembrie 2016

A aparut cam intr-o ora. Stefan si cu mine eram deja luati. Langa noi statea si Milica, o parasuta care mai facea popas prin hotel. Daca nu venea Miru (sau Masa, pula mea), o luam pe asta. Cum a intrat pe usa i-am facut vant. hai, cara-te la masa aia, stai acolo. Pai si ma mai iei? Nu ma, nu azi. S-a ridicat fara nazuri si s-a mutat. Miru (sau Masa, pula mea) era uda leoarca. Era imbracata asa : cizme albe lucioase cu toc inalt, pantaloni din piele, camasa cu cordon de culoare roz, iar peste ea o haine din floci sau cam asa ceva. Purta parul in coada de cal, strans cu o funda maron care se labartata pe spate. Buze groase, unse bine cu grasime rosie, gene false si lungi. Cum o stiam. Am cunoscut-o la un meci de cupa romaniei. Juca steaua cu niste prosti din c. Eram in tribuna. Candva am tinut cu steaua. Acum venisem sa strig muie gigi. Si strigam, asa, stingher din varful peluzei, muie gigi. Cand sunt deprimat, sau trist, sau furios, pula mea, merg la stadion si strig muie gigi. Iau bilet la primul meci, indiferent cine joaca, ma asez la peluza si strig muie gigi. Strig muie gigi pana stiu sigur ca asta simte gust salciu in gura. De cele mai multe ori il simt eu. In fine, back to story. Unii radeau, altii imi aratau degetul, unul a vrut sa ma bata, ca la fotbal. La un moment dat sa apropiat una de mine. Asta, Miru (sau Masa, pula mea). Se uita la mine cum strig muie gigi. As striga si eu, mi-a zis, dar se supara ala. Si ce daca se supara, muia e buna, il tine tanar. Nu ca iubi joaca in echipa. Care fata? Si mi-a aratat pe banca de rezerve un prost din asta cu freza creasta cum ingheta de frig. Ala? Da, e bun iubi, stii cum e? Dar nu vrea gigi sa-l bage si e suparat. Pai si n-ai vorbit cu el? La cum arati, daca eram eu gigi, iti dadeam un mumu si a doua zi al tau era titular la tiki taka barcelona. Ma asteptam sa-mi futa o palma, dar ea a ras. Pe bune acuma, am vrut, ce n-am mai luat mui pe interes, am mai luat, dar s-a suparat si mai tare. E prost da-l dracului, nu stie nici de fotbal nici de pizda. Nu stie, de aia strig eu muie gigi, poate invata si fotbal si pizda. Radea. Cum te cheama? Nic, baby, Nic si Labis. Dar pe tine cum te cheama? Miru (sau Masa, pula mea, jur ca nu mai tin minte). A Miru, de la triluliru. Isi tinea bratele in jurul corpului, Doamne ce frig e. Saracu’ iubi ingheata acolo. Ingheata pe bani baby, altfel nu parcai aici... S-a uitat la mine suspicioasa, dar eu il iubesc pe bune, suntem impreuna de sase luni, mi-a luat si inel, uite-l. Si mi-a aratat un ghiulean de prost gust. Sigur, sigur baby. Apoi i-am zis, Miru (sau Masa, pula mea), eu as mai striga muie gigi pana se termina partida si chiar si inca o ora dupa dar am vazut ca ti-e frig iar eu nu suport femeie sa sufere langa mine, mai ales cand invoc sexul oral. Nu vrei asa coboram la un bar sa ne incalzim? Bem o cafeluta, discutam, il barfim pe gigi, nu? Ah sunt sloi toata, se tot alinta pe acolo. Hai, sa topim ghetarul, i-am zis. Pai hai, dar nu stam mult, da? Nu baby. Am intrat la barul ala dichisit de langa Ghencea, nu mai stiu cum ii zice. Si-a dat haina jos. Sa mor io Rita, lasa ca avea decolteul adanc, ca toate parasutele au, dar asta avea ce ascunde in lateralele lui. Am dus mana la gura, moama Miru (sau Masa, pula mea), ce e acolo sora mea? Coarda si-a indreptat umerii si a zambit asa, superior. Si sunt ai mei de la mama mea. Traiasca mama ta cocos, Dumnezeu sa o tina in Rai sau unde tine el mamele de fete cu tate beton. Si-a scos un pachet de tigari slim si si-a aprins una. (Taci ma prostule, inca nu dadusera aia legea.) Si, Nic, care e treaba cu tine? Ma privea in ochi, era relaxata. Pai si eu pe aici. Joci si tu fotbal? A, m-am lasat. Dar cand jucam eram bun, au scris si in ziar de mine. Ma iubeau vesnic atatea femei incat ajunsesem sa le schimb din sase in sase luni. Nu s-a prins. Dupa aceea am avut o accidentare urata, am pierdut lotul, am pierdut si iubitele, tot ce mi-a ramas e muie gigi. Si acum ce faci? Nu i-am mai ascuns, lucrez la un hotel, adica sunt patron fara actiuni. Ce tareee! Inseamna ca nu o duci rau. Ochii ii sticleau deja in cap. Ba da cocos, pula mea, pana acum un an castigam cam 20,000 de parai pe luna numai asa din cazari, barul era spaga, acum e greu, abia mai castig 15,000. A, dar inca e bine. E bine cocos, e bine. Pai poate vin si eu pe acolo cu prietenele mele intr-o seara, ca ne place sa schimbam locurile. E curatel? Cocos, i-am zis, la mine clientii se descalta in strada si dupa aia intra in bar. Pe buneee? Zau. Le dau papuci, ca la muzeul peles. Ai fost la muzeul peles? Ala lu’dracula? Ala cocos, ala, ce sa zic, sanii tai palesc pe langa cunostintele de geografie. Eram buna la geogra, la liceu. Moama, esti cu degree, ai liceul; pula mea, unde mai gasesti azi fete cu liceu, zi si tu, unde? Da, toate proastele se reped la munca afara, toate curvele. O spunea cu emfaza. Si tu cocos, care e treaba cu tine? Doar cu iubi si atat? Nuoo, am salonul meu de hair dressing. Merge? Merge, ca vin toate fetele la mine, adica prietenele la fotbalisti. In timp ce vorbea se aplecase intr-o parte asa incat ii puteam vedea cam ¾ dintr-un san, bonus sfarcul. Rita, proasto, pai daca punea gura pe el maestrul Furdui iesea o doina de plangeau toti, asa sfarc avea Miru asta (sau Masa, pula mea). Moama cocos, moama ce e acolo, ma duc si ma arunc pe fereastra sa mor io, ca nu mai duc, sunt si io om. Stai linistit Nic. Pai pot baby, ca nici pamantul nu se mai invarte cum trebuie atat de tare il strang acum sub cur. A ras. E fete bune peste tot. E mai cocos, dar numai una buna e acum aici. Ce e drept e drept, m-a aprobat. Atunci a intrat o tiganca purtand in brate un buchet mare de garoafe. I-am facut semn. Aia s-a apropiat. Ia pirandelo, ce floare gasim aici pentru frumusetea asta de langa mine. Tiganca a sarit imediat. Ia-le pe toate manzule si tot n-ajunge, asa de frumoasa e fata asta a mata. Ce e drept e drept, am spus si eu. Le-am luat si i le-am intins, le-a luat. Bai Rita, era emotionata. Era pitipoanca emotiva, ultima specie de pe strasse. Asta al meu nu mi-a luat niciodata flori, a spus oftand. Ce ai tu la gheare si la gat face cam cat floraria aia de pe Grivitei, langa OMV cu tot ce vinde timp de un an de zile. Da, dar un buchet de flori e de gest, e de feeling, altfel ii sugi pula, nu? Ea ma intreba pe mine. Pai cocos, tocmai am facut acest gest. M-a privit lung. Multumesc. Bun, asta una. Pai stiu si eu ce sa spun Nic? de cand sunt cu iubi, nu prea am mai dat-o si la altii. Pai, altii nu ti-au luat flori, nu? Ce e drept e drept. S-a gandit, s-a foit, iar s-a gandit, iar s-a foit... a pus mana pe telefon si a sunat. Ce faci iubi? Inghet pe banca ce pula mea sa fac, cred ca o fi zis ala. Lasa ca vine si ziua ta, nu? Vine o pula, o sa ma duc la dinamo, sa mor io daca nu ma duc la borcea, cred ca zicea ala. Uite, m-am intalnit cu o clienta si vrea sa o fac acasa, cred ca mai intarzii. Bine, eu oricum raman in cantonament, ca ne conduc astia, e clar, ne rupe Reghe. Bine iubi, ne auzim maine la un telefon? Da. Te pup dulce. Are cantonament, sunt libera, mi-a spus dupa ce a inchis telefonul. Esti cu masina? Nu cocos, ca am dus-o in service in Dudesti. Am masina electrica din aia smechera din america si are o priza defecta. Tesla din aia? Stia duda. Tesla, da, la o suta de mii. Sa ma dai si pe mine odata, da? Da cocos. Hai sa chem un taxi pana una alta.

joi, 22 decembrie 2016

Am dormit fara vise si m-am trezit fara chef. M-am uitat pe geam, ploua urat. Mi-am pus o muzica, cea mai trista muzica, atat de trista incat daca puneai ca sa o asculte un sinucigas il apuca plansul si-ar fi plans atat de tare incat i s-ar fi facut mila de propria lui persoana, s-ar fi lasat in genunchi si si-ar fi cerut iertare, atat de trista era muzica pe care am ales-o. Era ARK – Silent is the rain. Bine ca dureaza doar 2:47. Am ascultat-o de cateva ori, putine, nu stiu, vreo 200? Apoi, m-am plictisit, m-am ridicat si m-am dus in baie. Cartea de vizita a Verei mi se lipise de cur. Am desprins-o si am infipt-o in fanta dintre oglinda si perete, la vedere. Imi amintea de Monica. In sensul ca nimeni nu mai putea fi ca aia. Monica. Ma mai suna din cand in cand. Acum calatorea cu Razvan al ei prin toata lumea. Ii spuneam mereu, nimeni nu-ti mai recita orgasmele asa cum o faceam eu proasto. Mi-a dat dreptate. E drept, am incercat odata si astfel dar n-a mers, in sensul ca se intrerupea mereu legatura. Monica, probabil un alt vis. Am coborat in bar. Mi-am luat o cafea si m-am uitat in jur. L-am zarit pe Stefan. M-a salutat. Purta pe cap o sapca pe care scria Fun Courier. Asta cred ca s-a nascut cu sapca pe cap. M-am asezat la masa lui. Ce faci prietene, cum merge cu portretele? Adun, adun, mi-a spus asa cu glas misterios. Pai pula mea scribule, e atata pizda numai in barul asta ca ar trebui sa scoti lunar cate o carte de 2-300 de pagini. Nu e chiar asa, m-a contrazis. Ba e chiar asa. Hai sa vorbim despre altceva, m-a incurajat, subiectul literatura ma dezgusta. Pai despre ce? Despre fotbal. O, i-am zis, sunt specialist aici. Da? Da frate, cele mai proaste pizde sunt alea de fotbalist. Urmaresc indeaproape fenomenul intrucat in general doamnele sunt nefutute, fotbalistul da bine cu capul dar foarte prost cu pula. A ras. Dar ce treaba are fotbalul cu femeile, s-a mirat. Are buey sapca, nu citesti ziarele? Doua stiri cu steaua, una cu gigi si vreo zece cu pizdele de fotbalisti, deci e clar, fenomenul s-a extins. Intre timp s-a si schimbat, nu ne mai uitam din tribune ci din baie, batand o laba. E normal, mi-a zis, bati laba ca nu-ti permiti asa ceva, alea sunt scumpe Nic, te prostesti. Nu ma prostesc. Ei nu, ba da, te-am invatat. Tu vrei sa-ti demonstrez, pe bune acuma. Da vreau sa-mi demonstrezi. Ce pierzi daca iti demonstrez? Nu stiu, sapca asta. Ma cac pe sapca ta si pe fan courier laolalta. Nu am bani. Uite, daca aduc una de fotbalist aici si o combinam la un futut, ii scrii portretul? Incerc, dar nu vad miza. Lasa ca o s-o vezi. Bun, acum sa mergem la selectie. Ce preferi, pizda de atacant, mijlocas, fundas sau portar? Mustacea. Nu stiu, de atacant. Asa baby, ai gusturi. Bun, acuma, ce preferi, pizda de atacant stelist, dinamovist, olteanca, moldoveanca? Sa fie din Bucuresti, pizda de stelist, ca aia de la dinamo n-au bani precis umbla cu pocitanii. Asa my man... scriitor, pula mea, gandeste. Buna, acuma, ce preferi, pizda de atacant stelist selectionat la lotul national, pizda de atacant stelist titular sau pizda de atacant stelist rezerva? A, aici e complicat, mi-a zis si s-a gandit. Sa fie pizda de rezerva, alea de jucator de nationala au deja tabla la gheara. Sa fii tu sanatos, i-am zis dar... tu alegi. Si acuma, la final, ce preferi, pizda de atacant rezerva la steaua blonda, pizda de rezerva de atacant la steaua bruneta sau pizda de atacant rezerva la steaua roscata? Hai roscata, sigur nu e niciuna. Am zambit, m-am lasat pe spate, mi-am intins picioarele si am scos telefonul. Plimbam degetul maestuos pe screen, scrolland in agenda. M-am oprit. Aha! Uite asta. Sun? Suna, mi-a zis. Bai sun, o chem aici, sa nu te prind ca te dai la gard, pula mea... Stai linistit. Scuza-am ca intreb, nu mi-o lua in nume de rau dar... ti se mai scoala nu? A scos sapca si a aruncat cu ea in mine. M-am ferit la timp asa ca sapca a ajuns pe bar in fata lui Costy. Costy a ridicat-o, s-a apropiat de noi si cu un aer afectat i-a intins-o lui Stefan. Pe asta il fute Piturca dar sa nu spui la nimeni. Am ras amandoi tare. Apoi am format. Suna. Alo, mi-a raspuns vocea aia subtire. Ce faci cocos, am intrebat-o. Merg pe strada, mestec cingo; si ma enerveaza vantul asta ca-mi sufla umbrela. A, a iesit fata pe strase. Da cocos. Pai maradona ala al tau? E la antrenament da-l dracu’. Telefonul era dat pe microfon, Stefan asculta amuzat. Dar tu ce faci, m-a intrebat? Bai ma uitam la mana mea si parca a innebunit, oricum o dau coboara la pula, o strange tare si striga numele tau. Aaaaa, a ras aia. Parca o vedeam cum ii iese guma din gura si i se lipeste de obraji, cum ii face dare prin fondul de ten. Nu te bagi la un combin? Pai eu stiu cocosel, trebuie sa ma intalnesc cu Vica si Stela. Da-le ma dracu’, hai mai bine aici ca am locul incalzit. Nu stiu mai... Hai ma, ca sunt cu un prieten aici, e scriitor, e smecher, a zis ca-ti scrie o poezie. Pai de unde ma cunoaste? Nu te cunoaste cocos, i-am zis eu de tine. E smecher, scrie carti. Pai, hai ca vin. Dai si tu un wischiutz? Dau cocos, numai sa fie fata bine. Am inchis si am ras. Si daca e vreo pitipoanca oarecare, m-a intrebat Stefan. Nu e ma, o sa vezi in telefonul ei cine e cordacul care cheltuie pe curul ei, e de viitor, o sa joace afara. Pana se cara si ia putoarea asta dupa el, tragem noi astia din afara lotului la poarta.

miercuri, 21 decembrie 2016

Eram timorat. Nic, esti timorat? Nu. Vrei sa te dezbrac? Da. M-a dezbracat. Am inchis ochii si am sarutat-o. Si abia atunci s-a intamplat minunea. Am auzit zip-ul inconfundabil al fermoarului, am simtit cum cade pe jos o jumatate de tona de echipament organic si cum s-a lipit apoi de mine o fiinta mica, ca sani rotunzi precum cele doua planete care se rotesc in jurul unei pitice mici din centura Magellan, cu palmele calde pe care le plimba pe mine de-a lungul si de-a latul, cu buzele groase avand gustul piersicilor salbatice de toamna, cu parul lung si drept, cu totul. Zambeam pierdut in imensitatea acestui sentiment numit dorinta... Nic, vreau putin in cur. Am deschis ochii, m-am speriat si am strigat. Dar ce-am spus? Nimic Vera, cred ca am avut un carcel. Unde, unde? I-am aratat la intamplare gamba de la piciorul drept. S-a apropiat si a inceput sa-l frece. E bine pui? Mai fa-mi, mai fa-mi. Ea mi-a mai facut. Cred ca e gata, ma rezolvi si pe mine acum? Am dat din cap. S-a asezat in patru labe. M-am asezat in spatele ei. Am inchis ochii si am cautat locul cu mana. Am intrat in curul ei si am simtit din nou cum echipamentul acela de protectie se destrama, sau cade, cum raman din nou cu cea mai frumoasa femeie din Univers, atat de frumoasa incat nu a vazut-o de fapt inca nimeni, niciodata decat doar in imaginatie, asa cum faceam si eu impingand cateva sute de grame de cacat adanc adanc in colonul tacut si strain, dintr-o femeie straina care alerga dupa un orgasm strain. Am terminat inauntru. Am deschis ochii, de data asta incet pentru in acelasi timp se inchidea o fereastra. M-am uitat la spatele Verei. Statea cabrata cu curul in sus si gemea. Era asudata si mirosea frumos. Tinea mainile pe langa corp, palmele tremurau spasmodic. Parul ei era intins pe toata perna, incurcat si aspru. Avea piela alba. Constelatii de alunite de toate culorile si marimile se intindeau peste tot. Imi venea sa-i smulg una. Poate ii activam un cancer. Poate in Univers izbucnea o supernova. Mi-am scos pula din ea. Era plina de cacat. M-am uitat, arata intr-un fel, cafeniu si softly precum ciocolata belgiana. Am luat putin cu varful unui deget si am dus pe limba. Atat mai lipsea, sa fie chiar ciocolata. Nu a fost ciocolata, a fost doar cacat.Am scuipat-o pe ceafa. Nu spunea nimic. M-am intins langa ea. Ramasese cu curul in sus. Am privit-o. Respira grabit. Apoi brusc a izbucnit in ras. Buey Rita, radea asa de tare incat m-am temut pentru viata mea. Abia apoi si pentru viata ei. Sanii i se ciocneau unul de celalalt si din ei sareau picaturi de lapte. Gusa ii tremura, ii tremura pana si fermoarul de sub brat. Tarziu de tot s-a oprit. Bai Nic, eu nu am mai avut asa orgasm din liceu, cand mi-o trageam cu proful de sport. Esti tare, crezi ca ne mai putem vedea si altadata? 

 Am zambit misterios, am inchis ochii, fereastra s-a redeschis si i-am spus femeii frumoase ascunsa in costum, oricand Vera. Dar iti jur Rita, asta nu se va mai intampla, de fapt, niciodata.

duminică, 18 decembrie 2016

Dupa aceea nu a mai scris nimic. Dupa aceea nu am mai scris nimic. Era un pas mic pentru om si absolut nimic pentru omenire. Peste care as fi aruncat putin napalm, cat sa raman eu singur si cu Tina, cat sa maimutarim dumnezeirea. Iti dai seama Rita, sa fiu doar eu si ea pe imensitatea asta de Pamant? Ca Adam si Eva in the fucking Eden Garden. Sa mergem amandoi mana in mana prin orasul Bucuresti, acum pustiu, tacut si oarecum ravasit. Sa intram la H&M si sa probam hainute. Sa-si puna o palariuta neagra pe cap si sa spuna ca ii place, sa fugim pe scari tematori ca ne-ar putea urmari cineva si fericiti ca de fapt nu ne urmareste nimeni. Sa coboram si sa intram in KFC-ul din Unirii, sa fie tavile pline cu pui hacuit din toate pozitiile si sa fie proaspat, sa ma asez in fata casei de marcat si sa ma prostesc tot facand oferte si ea sa spuna, „ok, dar pui aveti?”. Si sa radem ca prostii. Sa batem strazile de-a lungul si de-a latul, sa traversam Centru Vechi printre mesele de pe terase, printre scaunele goale, sa privim infiorati cladirile vechi incarcate de istorie si de vina ca nu au reusit sa tina fiintele alea agitate aproape, sau poate impacate ca au scapat de ele, sa iesim pe splai pe malul Dambovitei si sa privim in amonte cladirile aliniate de pe partea dreapta, goale si ele acum, goale ca si inainte pentru ca eu in viata mea de cand cunosc orasul asta n-am vazut om sa intre sau sa iasa, poate ca erau intr-o bucla temporala care anunta Dezastrul dar nu a stiut nimeni sa interpreteze, sa se faca seara si sa mergem cu doua bicicletele dintre sutele abandonate peste tot, inspre Ana Ipatescu, pana la Observatorul astronomic, sa intram in caldirea nesupravegheata, sa urcam on the top si sa privim prin telescopul vechi la luna, la stele si sa ne miram infiorati de faptul ca agitatia lumii s-a mutat in ceruri, iar linistea dintre astre a coborat aici, jos, sa mergem mai departe pana la Guvern sa ne pisam pe zidurile lui, sa rad de ea ca nu poate sa o faca pentru ca nu are putza, sa mergem apoi pe Titulescu si de acolo spre Gara de Nord, sa intram in hala centrala si de acolo la peronul 11 unde e tras un tren, sa urcam in locomotiva si sa facem ca doi nebuni U-uuu!, sa traversam vagoanele, sa trecem dintr-unul in altul iar de la ultimul sa ne cataram pe acoperis si sa fugim ca apucatii inapoi, sa sarim mana in mana de pe un vagon pe altul excitati la gandul ca nu e nevoie decat de un calcul gresit, de un gest necontrolat si gata, lumea ramane complet alba, fara cele doua petele de culoare ratacite aiurea prin lipsa ei de perfectiune, sa urcam iar pe biciclete si sa pedalam nebun pe Plevnei pana la pod si de acolo stanga la Carrefour, in interiorul unui munte de obiecte inutile si inainte inutile si acum, sa ne invartim cu biclele pe acolo, sa probam iar haine si pantofi, sa rasfoim cartile de la Diverta si sa descoperim ca toate, dar toate, au acum paginile complet albe, se descoperim ca s-a facut tarziu si sa ne trezim brusc unul in fata celuilalt, speriati si mirati, sa pedalam aproape lipiti catre primul hotel care ne iese in cale, sa intram in receptie , sa nu ne astepte nimeni, sa luam o sticla de vin de la bar, sa urcam la ultimul etaj si sa descoperim ca nu putem intra in nicio camera fara cartela de acces, sa ne asezam pe jos in capatul holului, sa bem vin direct din sticla pana ametim de-a binelea si sa ne intindem, eu sa o iau in brate, ea sa ma ia in brate, sa-i spun la ureche „te iubesc Tina”, ea sa-mi spuna la ureche, „te iubesc Nic”si, tarziu a doua zi, sa ne trezim din visul asta, amortiti si tulburi, sa coboram scarile, sa iesim in oras si sa plonjam iar in vis, in altul...

luni, 12 decembrie 2016

Am urcat in camera. Pe scari mi-am amintit iar de Tina. Spun iar pentru ca de fapt nu am uitat-o niciodata. Imi spuneam ca daca ar fi sa ma indragostesc vreodata, fetita asta era deja calificata in finala si conducea detasat. ma gandeam ca trebuia sa fac mai mult ca sa o apropii. Sau poate ca trebuia sa fac mai mult ca sa ma apropiI. Sau poate ca trebuie doar sa las lucrurile sa se intample. E greu baby sa te indragostesti de o femeie dupa ce ai calatorit pe mai toate maidanele pasiunii. Ma descurajam la gandul ca asta. Apoi ma incurajam. O intrebam in lipsa, ce pula mea sa faci tu cu unul ca mine Tina? Imi raspundea in lipsa, sa-l iubesc Nic. Am intrat in camera. Miroseam a Domnica. M-am spalat cu mult sapun. Mai incolo m-am intins in pat, mi-am pus laptop pe burta si am inceput sa butonez. Am citit presa, apoi blogul lui Mantzy, apoi am intrat pe video one si am deschis un film porn vintage. Buey Rita, mor dupa filmele vintage, acolo femeile sunt femei, sanii sunt sani si nu pungi de plastic, pizda are par, barbatii sunt reali adica grasi si urati, mai vezi si un interior de casa, ba chiar o poveste, ele au chiloti tetra si sutiene groase, ei nu-si scot ciorapii din picioare, iar la final fumeaza impreuna ca turcii. Mai incolo m-am logat pe pagina de facebook. Aveam un mesaj. Era de la Ligia. „Heya Nic, cum o mai duci?” . N-am stiut ce sa-i raspund, asa ca am luat de pe site-ul ala porn un filmulet cu o muista proasta si i l-am sheruit pe zid. Sa vada si prietenii ei cu cine se insoteste. Am rasfoit putin contul ei. Multe poze. Si chiar atunci mi-a intrat un mesaj nou. Am sarit in fund, era de la Tina. Imi scria, „Hey Nic.” „ Hey Tina”, am scris imediat „ ce surpriza”. „ Voiam sa stiu doar ce mai faci”. „Uite, ma gandeam la tine.” A bagat un emoticon de ras tare egal cu doua puncte si sase paranteze. „ Nu te mint, chiar ma gandeam la tine.” Cum te gandeai la mine?” „ Ma gandeam daca tie ti-ar placea un chitibus.” „ Ce vrei sa spui cu asta?” „Nimic, doar ma intrebam”. Ce e acela un chitibus?” „ E un lucru marunt dar care poate aduce multa bucurie”, i-am spus si am bagat emoticonul egal cu zambet cald, adica doua puncte si o paranteza. „Imi plac lucrurile marunte care aduc multa bucurie.” Imediat am fost curios cum degetul meu mijlociu ar infaptui in trupul Tinei un chitibus. I-am scris, „ Tina, daca nu iti fac in viata asta macar odata chiitbus, inseamna ca am trait-o degeaba.” 

Sigur ca ne gandeam amandoi la lucruri diferite, dar si asa a fost suficient ca in clipa aia sa ne faca fericiti.

sâmbătă, 10 decembrie 2016

Nu mai am nicio satisfactie sa fut on the spot as fi vrut sa-i spun. Doar ca nu era problema ei. Pe Domnica oricum o uiti imediat ce nu o mai vezi. Ca sa-ti amintesti de ea trebuie sa o intalnesti. Asa ca imediat cum am iesit din spalatorie primul gand a fost de fapt o intrebare – mai dar ce pula mea am cautat eu acolo? Mai sus pe scari am dat nas in nas cu Marty. Hei Nic, te cautam, unde ai fost? Pai la spalatorie. De ce? Am ridicat din umeri, nu stiu ma, probabil sa las lenjeria murdara de sus, din camere. Domnica e acolo? Parca am vazut-o, da, era acolo. Bine, bine, am o vorba cu tine. Era misterios. Vrei sa-mi spui un secret? Vrei sa-mi spui ca esti gay? A ras. Termina ma cu poantele astea de cacat. Sunt poante pentru gay, Marty. A ras din nou. O stii pe aia a lui Botezatu? Care? Aia cu te iubesc de ma cac pe mine? A ras si mai tare. A spus ala asa ceva? Da, cica pe un sms. Iti dai seama, e cea mai gayish declaratie de dragoste.E ca si cum o muista ar spune te iubesc de-mi sar dintii. E ca si cum o curva ar spune te iubesc de nu mai stiu pe cine. E ca si cum o proasta ar spune te iubesc de nu mai stiu de mine. E ca si cum o sotie credincioasa ar spune te iubesc de-mi vine sa divortez de boul ala. E ca si cum un labagiu ar spune te iubesc si doar pe mine. Marty radea cu lacrimi. In fine, ce voiai sa-mi spui. S-a gandit un pic... bai, nu mai stiu, am uitat.

marți, 6 decembrie 2016

Apoi mi-am amintit de Domnica si m-am intors. Am impachetat frumos sandwich-urile ramase intregi, la fel si strudelele. Am pus strugurii intr-o punga, restul de capsuni peste ele si am inghesuit totul intr-o sacosa, apoi am coborat la spalatorie. Domnica calca ganditoare o fata de perna. O suvita de par ii cadea peste fata, statea aplecata si i se vedea un san, adica doar un pic pentru ca avea sanii mari si erau inghesuiti in sutienul de culoare crem, stateau acolo cuminti, de parca erau impachetati frumos, spalati si calcati, de parca asteptau sa vina cineva sa ii intinda, o mana, sau un obraz nebarbierit care sa se aseze peste ei si sa doarma somnul impodobit cu vise din care sa reiasa ca, uite ma, exista fericire si daca esuezi intr-o pereche de tate, ma rog, din astea imi treceau prin cap privind-o cum calca fata aia de perna, am fosnit din sacosa de cateva ori pana sa ridice ochii, m-a vazut si mi-a zambit, ah domnul Nic, sunteti de mult aici. Nu, Domnica, doar de vreo jumatate de secol ma uit la tine rastimp in care au trecut peste mine anotimpurile, cateva generatii de ciori si doua razboaie nimicitoare in urma carora specia umana a disparut cu exceptia a doua persoane, adica eu si cu tine si un caine care va aparea in partea a doua filmului... Domnica a izbucnit in ras. Ah, domnu’Nic, vorbiti asa fara sa inteleaga omul nimic. Adica sunteti distractiv. Sa trecem peste asta, am indemnat-o si i-am intins sacosa; ia, e pentru tine. Domnica a dus mana la gura. Da, am intarit, sunt pentru tine. Am avut un drum la marketul ala de peste drum, mi-am amintit ca ramai aici cateva zile si m-am gandit ca dupa o zi de munca ti-o fi si tie foame, ti-o fi pofta de un fruct, o prajitura ceva. M-am apropiat de ea cu mana intinsa, ea a apucat sacosa si mi-a multumit in lacrimi. O, nu, fara bocet, am dat si eu de pomana, nici nu mai stiu pentru cine pentru ca ai mei au murit asa de demult incat ma intreb daca de fapt am avut vreodata parinti, daca nu cumva m-a adus barza, sau vreo fecioara nemuritoare care si-a tras-o cu duhul sfant, m-a slobozit si a plecat cu treburi ceresti. Ea a ras iar. Domnu’Nic, eu zic sa fie primit. S-a asezat langa o masuta improvizata a intins bunatatile acolo si a inceput sa manance. Ii era foame. Indesa in gura intr-un mod care o facea simpatica. M-a vazut. Veniti, mi-a spus, haideti sa mancam amandoi. Adica ma inviti la masa ta, stimata doamna, in ciuda chelnerilor astia scortosi si aroganti care ne privesc si incearca cu tot dinadinsul sa ma impiedice, plecati corbilor, plecati suflete negre spuneam in timp ce ma asezam langa Domnica, in timp ce ne inghesuiam vinovati pe bancuta metalica. Am luat un bob de strugure si i l-am introdus in gura. A acceptat. L-a zdrobit intre dintii sanatosi, zeama galbena sarea peste tot imprejur. Am ras amandoi. Mai vreau asa, mi-a spus. Avea vocea usor schimbata. Am luat alt bob, i l-am apropiat de buze, ea a deschis gura, dar am fentat-o, ea a ras, apoi am apropiat din nou bobul de buze, l-a apucat lacoma si l-a zdrobit la fel ca primul. Mai vrei, am intrebat. A dat din cap. La jumatatea celui de-al doilea ciorchine mi-a spus, gata domnu’Nic, ca ma umflu ca o vaca. Si ne-am oprit. S-a rezemat de zidul din spate si a inchis ochii. Un zambet atarna periculos de gura ei, de parca striga dupa ajutor. Tinea picioarele desfacute, nasturii de jos ai halatului erau deschisi. Ea digera si eu ii admiram pulpele albe, sanatoase. Am vrut sa o mangai intre ele. Dar m-am intrebat, Nic, ce-o sa spuna femeia. Chiar, ce poate spune o femeie cand iti vine sa o scarmeni la pizda. Astept raspunsurile voastre pe facebook in mesaj privat. A deschis ochii si m-a surprins holbandu-ma. Avea o privire sigura, pe care nu i-am recunoscut-o. A intins mana, m-a apucat de ceafa si mi-a tras capul inspre piept. Asa domnu’Nic, veniti aici la mine. Eu veneam, veneam si nu ma mai opream. M-am trezit cu nasul intre sanii ei. Miroseau a sudoare amestecata cu izul de sapun de casa. Stateam asa, simteam bataile inimii venind de departe, tocmai de dincolo de muntele ala de carne terminat cu un varf maron, rotund si crestat la mijloc, stateam asa si nu spuneam nimic. Ma simteam bine, ma simteam la mama in brate si mi-am amintit brusc ca, da, am avut si eu una, demult, tare demult, poate in alta viata, sau poate intr-un univers paralel, o mama care ma lua in brate atunci cand ma durea, imi culca capul pe sanii ei si ma mangaia pe par, uneori imi canta, alteori imi povestea despre copilaria ei, vorbea pana adormeam, asa vorbea si Domnica acum, iar cand n-a mai vorbit s-a apucat sa-mi intoneze un cantecel din acela vechi, ceva despre razboi, il stia de la mama ei, asadar si Domnica a avut o mama si, vezi ma Rita m-am gandit atunci ca iti bagi pula intr-o femeie sau, in fine, simti nevoia sa faci asta dar nu realizezi niciodata ca ea ca si tine a avut o mama, ca la fel ca si tine a tarat prin viata de cacat ceva sfant, unic si pana la urma indestructibil, ca aveti atatea lucruri in comun si chestia asta va face sa va simtiti vinovati imediat dupa futing, pentru ca voi doi sunteti mai degraba frati decat amanti, asa ma gandeam intre sanii Domnicai si-mi doream din doua una : fie sa mor pe loc acolo si sa ma planga amarnic precum o mama, fie sa incremenim amandoi acolo prizonierii unui feeling pervers, sa ne topim intr-un singur trup, unul peste care vesnicia sa paseasca mereu cu grija si sa nu-l calce niciodata... domnul Nic, mi-a strigat Domnica, ce spuneti acolo? Ce spun Domnica? Nu stiu, ca nu pricep nimic, dar nu mai e amuzant, ma sperie. Asa e Domnica atunci cand un barbat sta atat de aproape de o femeie si in loc sa-i traga sfantul futai, o idealizeaza in culorile curcubeului. Rosise. Pai zi asa domnul Nic. S-a ridicat, s-a apropiat de usa de la intrarea in spalatorie, a inchis-o, si-a scos halatul, si-a scos sutienul, si-a dat jos chilotii si mi-a spus atat, hai la mama.

vineri, 2 decembrie 2016

Bai deci camera 18. Era intuneric pentru ca turist trasese perdelele bine. Televizorul era dat la tare pe Pro Cinema. Tocmai se dadea o reclama. Bine la Pro Cinema se da doar reclama. Aprind lumina si... buey Rita, tii minte cand mergeam amandoi la tanti Clementina sa mai cumparam una alta, un salam, o conserva de peste si niste vin? Buey, aia nu avea nimic pe raft, era falita, ne mintea in fata. Adevaratul minimarket era aici. Pe masa aia mica din mijloc erau doua sacose desfacute din care se revarsau cateva sandwich-uri de la Subway, doua cu ton restul cu vita, niciuna cu toping, patru strudele de mere impachetate in hartie maron, un pateu din ficat de porc, o cutie de barnza topita, niste rosii, un ardei gras, doua cepe si doua siruri de covrigi. Pe televizor era tava pe care tinem noi paharele, iar pe ea intinsi mai multi ciorchini de struguri. Albi. Aproape neatinsi. Pe pat o casoleta cu capsuni consumata pe jumatate, inconjurata de firimituri de paine, pete de grasime si apa. Pe jos ambalaje de : pufuleti, covridog (cu resturi), prajiturele Magura, iaurt de baut si halvita. Am muscat dintr-un sandwich. Bun. Am muscat dintr-o rosie. De cacat, olandeza. Am gustat din branzica topita cu putina ceapa. Bun. Uite asa, am gustat din toate. Gustam si-mi inchipuiam ca sunt turist umflat, egal cu veneam de la vreo treaba prin Bucuresti, asa, functionar de la Prefectura gen, sau seful DIAP de la primaria aia de cacat condusa de primar corupt si din acest motiv reales la fiecare cicul electoral,sau presedintele filialei locale a PSD care venea sa dea dreptul la Dragnea si dupa toate astea la un loc, obosit si transpirat de atata alergatura si muie luata de la sefi, se opreste in Carefour-ul ala de pe Plevnei si incepe sa indese in sacose mancare, multa mancare, multa si diversa, fala industriei petrochimice, chestii care nu se gasesc in orasul lui de cacat pentru ca lumea inca mai cumpara de la piata, inca mai rupe rosia de pe arac, barbatii inca mai fumeaza in interior impreuna cu politaii iar femeile inca nu se spala la pizda nici inainte si nici dupa, ceea ce e egal cu a le face atractive, asta pe langa faptul ca sunt cretine, iar dupa ce indeasa marfa in sacose inchipuindu-si ca se va indopa cu tot ce a cumparat alearga spre camera de hotel, tranteste usa de perete, arunca pachetele pe unde apuca, le desface febril, incearca sa le aseze intr-o ordine, intr-un soi de decor pana cand, epuizat, apuca sa topeasca doar punga de pufuleti si capsunele, un sandwich si niste prajiturele, se intinde pe langa celelalte furaje si le priveste vinovat, scoate din buzunar o poza mica in care rad doi copii grasi si ei, langa o mama grasa si ea, le vorbeste frumos, le vorbeste cu lacrimi in ochi isi cere iertare pentru ca a tocat toti banii pe mancare numai pentru el, lacrimile ii cad pe poza iar imediat dupa ele si balele imbibate cu hrana industriala, se sterge la gura apoi indeasa in ea un covrig pentru ca, pula mea, ca sa ai lacrimi trebuie sa le hranesti, nu Rita? Mananc si plang, mananc si am revelatia ca de fapt Labis the first n-a scris moartea caprioarei la vanatoare ci la o pomana porcului cu sefi comunisti, burtosii aia imbecili care se imbatau atat de tare incat futeau gaina la ceaun si mancau pizda cu mujdei de usturoi, aia care infulecau pana plangeau, dupa care iar mancau pentru ca plansul ii epuiza, plansul si mai ales ca li se intampla fara niciun motiv, plangeau pentru ca nu stiau de ce plangeau, dupa care iar mancau si rupeau cu coltii nu dintr-o caprioara ci dintr-un porc, pana ramanea scheletul alb, pana se umplea incaperea cu apa sarata, se ridica pana la tavan si daca priveai pe fereastra apucai sa vezi plutind aiurea pe fund cadavre cu mainile si picioarele desfacute, cu gurile desfacute, cu pantalonii plini de cacat si cu ochii... da si cu ochii inecati pana si ei in lacrimi. Sa-mi bag pula, 

Rita, am iesit de acolo in fuga. Flamand.

miercuri, 30 noiembrie 2016

Am vrut s-o las pentru alt paragraf din cap dar, Rita, trebuie sa-ti povestesc si asta. Ca imediat ce am intrat in camera 18 (m-a sunat Costy, vezi ca si 18 s-a eliberat daca tot esti pe traseu...), la tine m-am gandit fata. Mi-am amintit cand mergeam la masa in oras cum iti luai o salatica din aia si ciuguleai din ea doua trei ierburi, doua trei bucatele de branzica si gata te plesneai cu palma peste burta, mereu m-am intrebat cu ce te hranesti tu Rita, cu ce energii ascunse, cu ce elemente necunoscute ale naturii, ca pe gura in afara de plante si uneori pula mea cu tot cu laptic nu prea mai luai nimic. Ce viata trista ai avut si tu proasto, poate ca e mai bine ca ai murit. O sa vin la tine intr-o zi, pe cuvant, si-o sa depun pe mormant in loc de flori doua trei frunze de salata, pula mea, poate ma vede bunul Dumnezeu sau ingerul tau pazitor, ala care a fost probabil cel mai betiv dintre toti, cel mai curvar si sentimental laolalta si comite vreunul o minune, nu stiu, sa te scoale pe tine din morti ca sa ma bantui prin casa, sa grohai, sa ai fata aia de zombie nord american si eu sa-ti indes in gaura aia cu dinti sparti cativa catei de usturoi romanesti, sau sa ma lase sa te vizitez precum Orfeu prin Infern, sa te caut asa indragostit cum eram atunci la inceput cand nu ne dezlipeau nici cu drujba (ca au incercat alde frate-tu mai stii?) ca sa-ti marturisesc iubirea mea vesnica sau ca sa iau macar javra aia de Cerber ca are pedigree si s-o imperechez cu cateaua lui Marty (dog afgan) ca sa vedem ce iese, poate vreo minune de catel vorbitor pe care sa-l cheme Jimmy.

vineri, 25 noiembrie 2016

Am schimbat lenjeria, am aerisit si m-am dus la 21. Pe drum ma gandeam la ce o sa gasesc acolo. Ce poveste urma sa-mi fac in cap. Am intrat. Nimic. Totul era la locul lui, de parca nu trecuse nimeni pe acolo. Niciun miros, nicio cuta. Am sunat la receptie. Ce vrei, mi-a raspuns Costy afectat. Ti-am spus vreodata ca te iubesc? Mi-a inchis telefonul. L-am sunat din nou. Costy, cine a fost aici la 21? Dar de ce te intereseaza pe tine? Nu stiu ma, poate sa ii dau numarul tau de telefon ca sa te sune si sa te intrebe daca stii cat de mult te iubesc. Mi-a inchis. L-am sunat din nou. Daca imi mai inchizi odata iti indes in cur tot receptorul. Mi-a inchis. L-am sunat. Aha, inteleg, ai facut-o deja. Mi-a inchis. Pula Costy, ce ai, esti pe ciclu? L-am sunat. Costy, imi spui te rog ce te-am rugat? Dar de ce te intereseaza? Am gasit o mie de euro si vreau sa ii returnez proprietarului. O mie? Da ma o mie, hartii de cate 50. Stai sa ma uit in registru. Il auzeam cum click-uia cu mouse. O doamna, Paraschivescu. Multumesc Costy, esti un scump. Sau o scumpa, pula mea. I-am inchis inainte sa faca vreun gest. Ce femeie e asta care nu lasa urme. Husa de pe pat era intinsa perfect. Pernele neatinse. Perdelele aranjate cum le las dupa ce fac camera. Televizorul inchis si telecomanda pe el. Paharele in celofan. Apa neatinsa. In baie prosoapele asa cum le pusesem. Bai Rita, era totul aproape perfect, era atat ireprosabil incat m-am gandit ca doamna Paraschivescu printr-un nu stiu ce magie stia despre mine, stia ca-mi place sa bantui prin camere si sa-mi fac filme in cap cu aia care trecusera pe acolo, stia asta si a vrut sa-mi lase un semn, un indiciu, a vrut sa ma faca la fel de curios despre persoana ei pe cat de curioasa a fost ea despre persoana mea, adica egal cu a venit si s-a cazat aici si a scris mare in eter cu litere invizibile : “Nic, uite, am facut primul pas. E randul tau”. L-am sunat pe Costy. Ce mai vrei? Din ce oras e doamna asta de la 21? Stai un pic mi-a spus amabil. Iar click, o tuse seaca, un “ va servesc imediat”, da ma, e din Iasi. Multumesc, i-am zis. Ma iubesti, m-a intrebat. I-am inchis telefonul. Ma gandeam cum o sa cobor la receptie si cand Costy nu e atent sa iau din calculator numarul de telefon al femeii si cum o s-o sun si cum o sa spuna, “Nic, ce surpriza, ai dezlegat misterul”, si cum o sa ma invite la Iasi si cum o sa ma duc la ea cu gandul ca o sa fut moldoveneste o femeie speciala, o femeie din aceea pentru care merita sa lasi  jos toate scuturile, tot praful, toata cocleala adunata in ultima vreme, cum o sa cobor in gara si o sa ma astepte un tiv de trenci fluturand dupa un colt al cladirii, cum o sa-l urmez ca un somnambul, cum o sa vad o gamba cum intra intr-un taxi, cum o sa iau si eu un taxi si o sa-i spun prostului needucat de la volan, urmareste masina aia si cum el o sa zica “ da di si”, si eu sa-I spun pentru ca daca nu te omor cu zile, si cum el o sa demareze in tromba dupa taxiul care a inghiti-o pe ea, cum o sa ajung in spatele masinii exact cand duduia tocmai coborase si se insinuase intr-un gang lasand in urma doar un parfum fin, si cum m-am repezit dupa ea si cum o sa ajung in fata unei usi care tocmai s-a trantit, cum o s-o deschid si o sa ma reped pe scari, si o sa urc trei etaje, si o sa ajung exact cand se tranteste o alta usa, usa de la apartamentul 21, cum o sa bat, cum o s-o aud cum se apropie, tocurile pe parchet, fosnetul dresurilor de sub rochie si acel “numai o secunda”, si... A sunat imediat telefonul. Era Costy. Nic, scuza-ma. Ce vrei ma? Am facut o eroare. Ce eroare? Doamna Paraschivescu a rezervat camera dar nu a mai venit, uite acum am primit mail de la ea. N-am stiut ca.... am lasat receptorul langa telefon. Vorbea singur. La fel si eu.

duminică, 20 noiembrie 2016

M-a sunat Costy de jos de la receptie. Ce e pasarica mica? Vezi ca s-au eliberat 14 si 21. Ti-am spus vreodata cat de mult te iubesc? Nu. Nici n-o sa-ti spun, Costy. Si-a schimbat vocea, de ce? Pentru ca nu te iubesc, dute-n mortii ma-tii de partzar. Si-am inchis. Da da, acum o sa se duca la Marty cu ochii in lacrimi, o sa se planga ca iar il tachinez, ca ii vorbesc urat, ca ma dau la el, din astea... Marty o sa-l ia usor de dupa umeri, o sa-l consoleze, o sa-i spuna ca asa sunt eu dar ascund inauntru un baiat bun, ca bla bla, ca bla bli, o sa-l duca in camera lui si-o sa-i traga un toc de pula atat de tare incat o sa-i mute rinichii in gat. Buey Marty, tu ar trebui sa ma platesti si pentru asta. 

 M-am ridicat din pat, m-am dus la calcatorie ca sa iau lenjeria curata. Pe un colt de masa de calcat, Domnica plangea. Domnica e spalatoreasa noastra. Ea e asa ca o fantoma, vine isi face treaba, pleaca. Nu vorbeste cu nimeni, uneori doar cu Marty. Daca o intrebi lucruri raspunde doar cu da, nu, nu stiu. Ea lucreaza de obicei noaptea cand oamenii dorm, se fut sau plang in perna. Rar o prinzi ziua, doar cand o roaga Marty sa mai stea, sau cand hotelul e plin, sau cand nu se grabeste sa mearga acasa. Pe celalalt colt lenjeria curata, aranjata, buna de ridicat. Domnica nu are o varsta anume, nu e nici tanara, nu e nici batrana. Nu e nici frumoasa, nu e nici urata. Nu e nici slabuta, nu e nici grasuta. Nu e nici desteapta. Am luat doua seturi si m-am indreptat spre usa. In pragul ei m-am oprit. M-am intors catre ea, m-am apropiat. Am lasat lenjeria de unde am luat-o. M-am asezat pe bancuta. Ce ai Domnica? Plang, a zis, insa dupa mult timp. De ce? Statea cu capul culcat pe brate si scutura din umeri. I-am pus mana pe crestet si am mangaiat-o. Are par aspru, de culoarea plicurilor burduf office (maronul ala spalacit), e lung dar il tine legat intr-un soi de coc. Hai spune. M-a batut ala. A ridicat capul si am vazut o pata mare la un ochi. Era perfect rotunda. Dar cum a dat frate de a iesit asa de bine? Mi-am cerut scuze imediat. Era beat? Da. A venit dimineata acasa imediat dupa tine? Da. I-ai dat sa manance? Da. A ragait? Da. Ti-a multumit pentru masa? Nu. Hm, ceva nu se leaga. L-ai dezbracat de haine? Da. A vrut sa te futa? Da. Te-a futut? Da. Ti-a placut? Nu. Pana aici totul e in regula. Ma simteam Hercule Poirot. Te-ai asezat langa el in pat? Da. I-ai zis ceva? Da. Ce? Nu mi-a raspuns. N-ai rezistat si i-ai reprosat ce e cu el la ora aia acasa, nu? Da. Case closed, i-am spus, nu mai face niciodata asta. E barbat, trebuie sa dea cuiva un cap in gura, am consolat-o. Da dar a zis ca nu ma mai primeste acasa. Si a izbucnit iar in plans. Asta nu e bine. Marty stie asta? Nu. Lasa ca vorbesc eu cu el sa iti dea o camera aici, cateva zile, pana se linisteste ala. Am luat lenjeria si m-am indreptat spre usa. Domnu’ Nic! Da Domnica. Multumesc. 

 Am urcat scarile cu gandul confuz ca un pic mai incolo aveam sa-mi bat joc de corpul meu.

joi, 17 noiembrie 2016

Revin, stateam pe facebook. S-au adunat in ultima luna atatea pizde incat simt gust de sare si cand mananc miere. Whatever. Am dat un scroll down lenes, priveam absent la ce-si mai lipesc cretinele de zid. Le dadeam unfriend asa ca un guru. Imi inchipuiam cum ingenunchiaza pacatoasele, toate cu baticuri pe cap, imbracate prost, platite prost, hranite prost, futute prost... Sirul lung de nefericite iar la capatul superior, izbavindu-le, eu. Ia zi “Elly Ella” care pula mea e treaba cu tine? De ce postezi foto cu femei frumoase daca tu esti grasa, buboasa si somera? Marite, imi zicea in paragraful din cap “Elly Ella”, cum sa pun poza mea reala? Dar ce femeie ti-e rusine ca te-a facut Dumnezeu asa? Nu domnule Nic, mi-e frica sa nu dea astia report si sa ma blocheze Zuckeberg. Sa ma treaca toti la spam. Atat de boccie esti? Atat de boccie sunt, dar am sufletul curat si gust pentru arta. Am vazut, i-am zis, postezi din greu poze cu sarmale si clipuri cu Fuego. Mare artist, imi zicea. Ai si tu dreptate. Ia, saruta inel, si ea imi saruta inel. Vrei sa simti taria de pula? O marite, i-am si uitat culoarea. Si ii luam mana si o lasam sa mi-o atinga. I se lipea de mana. Cheama-l pe Fuego, poate iti impodobeste pizda de Craciun. Ma rog, nu tie, ci doar fetitelor cuminti care stiu pe de rost toata poezia. Dar si eu sunt cuminte, protesta ea in paragraful din cap. Bine, ma mai gandesc, poate iti trimit renul Rudolph, te satura ala de toate. Iar acum poti sa pleci, primesti doar unfriend. Si se ridica si in lacrimi alerga sa posteze pe contul ei definitia fericirii, share de la Teo Trandafir. Urma “ Inger Trist”. Asta nu avea nici macar poza la avatar iar la cover photo pusese o imagine cu un un obraz albastru pe care se scurge o lacrima roz. Piuk. Dar tu cu tine care e treaba? Adica cum, ma intreba cretina. Tu de ce ai cont pe facebook? Pai toata lumea are. Hai bine, accept explicatia asta de cacat cu care, in mod normal, ti-as rupe capul tampita dracului, dar ma intreb, de ce “Inger Trist”? Pai nu stiu, asa mi-a venit, eu sunt trista tot timpul, sunt a nimanui. Adica nu ai cordac? Nu am. De ce, caci nu exista femeie urata atata vreme cat lumea e plina de prosti care o vad frumoasa. Eu nu sunt o femeie urata. Dar cum esti mitzule? Pai, sunt diferita. A, intelectuala. Nu, si mai diferita. A, refugiat afgan convertit la iudaism? Nu, si mai diferita. A, ai 30 de ani, esti virgina si singura pula pe care ai vazut-o a fost a lui taica-tu cand se pisa in spatele casei acolo la tara? Nu, si mai diferita. A, esti de la casa de copii, te-au futut toti colegii, toti paznicii, toti golanii care sar gardul noaptea si te-au lasat bortoasa? Nu, chiar mai diferita. A, esti o printesa cu castel, servitor, rochii frumoase si educatie aleasa dar esti singura si nefericita pentru ca printul s-a dus sa cucereasca teritorii in Indii? Nu, dar pe aproape. Adica? Adica sunt hermafrodit, am picioarele amputate, fata e arsa pe jumate de la un incendiu, am virusul hepatic de tip C si psoriazis pe tot spatele. Si, mai nou, am luat o pneumonie severa, abia mai respir. Aleluia!, am strigat, pneumonia se vindeca. Si ea nu radea. Corect, de ce pula mea sa mai razi. Atunci ma ridicam in picioare, ridicam mainile, ridicam si privirile spre cer si ziceam Doamne, pe asta ai pizdit-o bine. Daca i-ai dat tu, de ce sa nu-i dau eu. I-am dat block. Si ingerul se tara trist spre gaura din care iesise cu gura de sarpe. Si aparea in fata mea in sfarsit o bunaciune... auu! ce bunaciune. “Bambina Bambo” isi zicea. Bruneta cu parul in coada de cal, imbracata in treningut roz si incaltata cu cizme stralucitoare. Dar tu cati ani ai minunea mea? Doamne ce usor se scrie paragraful asta in cap! 26 am frumosule. Si care pula mea e treaba cu tine? Pai te-ai uitat in contul meu? Am recunoscut timid ca nu. Ia uita-te. Si ma uitam la marea de selfies cu vagaboanta pozand in baie cu telefonul, pozand in parc, pozand in club cu fetele, pozand cu curul pe o masina scumpa, pozand in Dubai, pozand la Mamaia la Bamboo, pozand in chiloti, pozand in zapada, pozand cu o shaorma in mana, pozand cu un ghertoi plin de tatuaje si steroizi, pozand la Terme... ho, gata, m-am prins. De fapt nu m-am prins. As putea sa fiu femeia ta, imi spunea, mie mi s-a pus pata pe tine. De cand gargarita de salcam? De cand te-am vazut in niste poze la Lugano, pe malul lacului si cu viloiul ala in spatele tau, cum lingeai dintr-o limonada, cu pula in sus, relaxat asa si mi-am zis, asta ma merita pe mine. Imi amintesc, frumoase poze, dar cu un mic amendament baby, din tot filmul ala tot ce-mi apartine e doar pula aia in sus. “Bambina Bambo” a cascat gura groasa ca covrig de Buzau si m-a intrebat de control daca nu si celelalte sunt totusi ale mele. I-am dat repede block ca sa nu-mi dea ea mie. Si uite asa, bai Rita, se scurgeau motivele de unfriend, uite asa goleam lista si parca rupeam din mine Rita, parca rupeam din mine, caci nu exista God fara credincioase si nu exista credincioase daca nu sunt urate, nefutute sau macar proaste. M-am enervat, le-am scos pe toate. Mi-a luat o ora. Am pastrat doar trei prietene. Habar nu am cine sunt, dar lucreaza la corporatii, posteaza o data pe luna cu poze de la maraton. Mie astea imi plac, care tac, muncesc pe branci si in timpul liber alearga. 

Si sug pula in teambuilding

marți, 15 noiembrie 2016

Azi stau pe facebook. Mi-am facut tura cuminte, nimic foarte important de consemnat. Am stat in spatele barului, am sters la pahare, am pus muzica buna la boxe si m-am uitat la grupurile mici de corporatisti cum intra pe rand, cum se aseaza la mese, cum se feresc unii de altii. Buey Rita, e spectacol. Sa vezi cand vin aia de la Raiffeisen si se aseaza intr-un colt si dupa o vreme apar si beceristii care se aseaza in alt colt. Uneori vin si unii de la Libra dar nu ii baga nimeni in seama, pula mea sa nu fii in top ten egal cu ignore. Intr-o seara, au venit beceristii primii si ce crezi ca au facut, s-au asezat la masa aia la care se aseza de obicei Raiffeisen. Au cerut bere si radeau acolo intre ei. Cand au aparut si ailalti, moment de reculegere. Initial au vrut sa se care dar o pizda mica si grasuta le-a zis, haideti bai, ca unde mergem noi se sfinteste locul. Si s-au asezat la masa de becereu. Au cerut bere. La un moment dat un becerist zice mai tare asa, ce organizatii de cacat au unii, schimbarea ii prinde mai mereu pe picior gresit. Gasca de la masa a ras. Putin mai incolo unul de la Raiffeisen a strigat la mine, Nic, adu-ne si noua inca un rand de bere, dar din aceea primus, ca doar brand-ul la brand trage. Au ras si astia dar mai palid. Pula mea Geo, a strigat una in soapta, fii mai incisiv. Pai asta mi-a venit acum in cap mai Mariana, mai. In boxe canta Toto – Africa. Ce cantec misto, a zis tot ala de la BCR. Mi-aduce aminte de un continent, de un mod de viata se de cum stiu unii sa faca business. Au ras tare. Si-au batut cuba. Erau in forma tampitii. Aia de la Raiffa pareau infranti. M-am apropiat de masa lor si le-am soptit ceva. Au ras. M-am intors la bar, iar cand am ajuns pizda aia mica a strigat, Nic, pune si tu o muzica buna, ceva lasciv, nu stiu, vreau sa dansez erotic, vreau sa ma destrabalez, sa urc pe mese, sa arat un crac si sa vad cine e barbat si cine nu in incaperea asta. Au ras pun pic, iar beceristii au zambit cu ingaduinta. Aia m-a privit egal cu pizda ma-tii Nic si ideile tale de cacat. Am ridicat din umeri, ce sa fac baby, cand lucram la corpo aveam contul la voi, rulam, va umflam maztele cu dobanzi pana ne-ati taiat finantarea. Si asta am zis-o tare. Becerii radeau si mai mult. Unul s-a ridicat la un moment dat si a strigat, eu zic sa fie pace in piata, sa ne respectam intre noi bancherii. Vreo doi de la Raiffeisen au aplaudat. Intre noi bancherii, a apasat beceristul si au ras iar. Rita, daca vreodata in viata ta ai supt pula de corporatist atunci iti meriti soarta.

sâmbătă, 12 noiembrie 2016

Cand nu mai ai nicio tinta. Cand nici macar tu nu mai esti una...

 L-am visat pe Nicu. Purta sapca si era usor invinetit in jurul ochilor. Mergeam amandoi pe una din strazile copilariei noastre. Nicu imi explica ceva, eu intelegea altceva. El imi spunea sa nu-mi fie frica, eu taceam. Apoi el tacea si eu ma trezeam. 

 Incepe sa-mi fie teama sa iubesc o femeie. Sau rusine. Sau lene. 

Ce toamna misto a fost iarna trecuta. 

 Majoritatea prietenilor mei vechi se plang la telefon de faptul ca sunt obositi, deprimati, ca muncesc prea mult. Au voci grave. Au temeri si boli. Credite la banca. Vreau prieteni odihniti si tineri. Sa ma bucur ca ma simt prost printre ei. 

Stand la o masa in Gara de Nord si privind trenurile care sosesc si pleaca, primul gand care iti vine in minte este ca a pleca face parte din structura noastra biologica; adica, la intrebarea ce e omul ar fi corect sa raspunzi : "omul este o fiinta formata dintr-un cap, un suflet, doua maini, doua picioare si din dorinta teribila de a nu-si gasi niciodata locul...

joi, 10 noiembrie 2016

M-am oprit in dreptul unei shaormerii. Inauntru unul, probabil arab. Afara vreo trei, probabil tigani. Muscau din cacatul ala si se uitau inainte. I-am intrebat, pe mine de ce nu ma vedeti? N-au raspuns. M-am apropiat. Nu ma vedeau. Le-am trecut palma prin fata ochilor. Nimic. M-am dus la ferestruica. Am cerut o shaorma. Nu m-a auzit. Hei tu, am strigat. Nu m-a auzit. Am vrut sa bat in geam insa mana a trecut prin materie. M-am speriat. Cineva e mort aici, m-am gandit, cineva nu e in filmul asta. M-am indepartat speriat. O pereche tinandu-se de mana treceau usor ametiti. I-am salutat. Nu m-au vazut. Ei i-am aratat pula. Nu m-a vazut. Mergeam repede, eram speriat. Bai ce pula mea...Am vazut un taxi cu becul verde. I-am facut cu mana. Nu m-a vazut. Ce trebuie sa fac ca sa ma vada si pe mine cineva am strigat exasperat. Shhht! am auzit de undeva de sus. M-am uitat intr-acolo. Un bloc din ala inalt a dus mana la gura, a inchis ochii pe jumatate egal dojenitor si mi-a facut semn sa-mi vad de drum quietly. M-am frecat la ochi. Am mai privit odata. Era un bloc inalt, mort, ca toate blocurile. Mai incolo, pe Unirii m-am adapostit intr-un refugiu dintr-o statie de autobuz. Stateam rezemat de banca aia si tremuram. Langa mine s-a asezat curand un domn in varsta. Tinea de lesa un caine. Cinci minute doar Jimmy, i-a spus cainelui. Ok boss, i-a raspuns asta. I-am privit pe amandoi. Cainele m-a privit pe mine. M-a privit si domnul care purta ochelarii din aia negrii pentru orbi. Buna dimineata, mi-au spus amandoi in acelasi timp. I-am salutat miscand din cap. Tineam pumnii stransi, just in case. Relaxeaza-te tinere, mi-a spus atunci domnul in varsta, noi nu facem rau nimanui. Suntem in trecere asa cum trebuie sa fie toate, venim de acolo, ne oprim putin aici, apoi mergem mai departe catre dincolo, ne bucuram de intalnirile accidentale si in general ne traim propriile vieti ca si cum ar fi singurele pe acest pamant, asa cum o traiesti si dumitale pe a ta. Am ridicat din umeri. A ras, pari neincrezator. Am vrut sa-l intreb ce se intampla dar a ridicat foarte putin un deget si a cerut tacere. Si-a ridicat putin capul in sus spre stanga. Cainele Jimmy a ciulit si el urechile. M-am uitat si eu intr-acolo. Plutea ceva ca o ceata, sau ca un torent imaterial care incerca sa-si faca loc prin imateria neagra. Vezi, m-a intrebat. Da, i-am raspuns. Stii ce e acolo? Nu. Sa nu te intrebi niciodata, mi-a mai spus. Cainele Jimmy a latrat de cateva ori. Am latrat si eu de cateva ori. A latrat si domnul de cateva ori. Ne-am scarpinat cu labele prin blana, ne-am delimitat teritoriul, apoi am scos limbile afara si am latrat din nou lung la luna.


Putin mai tarziu am simti o mana pe umar. Am vrut sa latru iar, am vrut sa musc dar nu ma mai simteam in stare. Am deschis ochii. Sunteti bine domnule? Era o doamna imbracata bine, aducea cu o figurina dintr-un tablou renascentist. M-am uitat in jur. Lumina, lume, agitatie. Nu stiu, prespun ca da, de ce ma intrebati? A zambit, doar ca sa ma asigur. Recunosteam de undeva  zambetul ala dar nu stiam de unde. M-am ridicat in picioare, inghetasem. Pantalonii erau uzi. Am rosit. Stiti, nu sunt eu asta i-am spus. Va cred, nu e nicio problema, a mai spus si a urcat intr-unul din blocurile de birouri din Piata Alba Iulia. Bine ca lucrurile revin la normal.


 Abia peste o ora am reusit sa ma intreb ce dracului sa caute Mona Lisa sambata intr-o cladire de birouri inchisa din Bucuresti.

miercuri, 9 noiembrie 2016

M-am uitat la ceas, patru si zece. Daca mai stateam un pic ma prindea dimineata intr-un cartier strain, urat si trist unde nu se puteau consuma decat povesti straine, urate si triste cu personaje straine, urate si triste traind vieti straine, urate si triste. Pula mea. Am luat-o pe jos spre centru. Mergeam asa cu pasi mici si rari, precum un spirit nocturn plictisit, unul din acela care nu face nici rau si nici bine, unul neutru si prin asta rebel adica egal cu invizibil, era racoare, eram in tricou adulmecam aerul noptii pregatindu-se sa mearga la culcare, punandu-si la ochi o banda neagra si la urechi o pereche de casti ca sa nu vada si sa nu auda cacofonia ingrozitoare a zilei care se auzea deja rostogolindu-se in chiote si dans precum un batran clown plin de umor si boli. <

duminică, 6 noiembrie 2016

Am coborat repede scarile. Tina era in fata blocului. M-am apropiat. Asa deci, ma asteptai. Nu tocmai, am chemat un taxi. Pot sa stau cu tine pana vine? Poti sa stai unde vrei dar considera ca nu stai cu mine. Pot sa aprind o tigara? Nu mi-a raspuns. Mi-am aprins o tigara imaginara. Trageam din ea imaginar si-mi umpleam plamanii egal cu un fum imaginar. Am tras tare, atat de tare incat m-am inecat si am tusit imaginar, ce proaste tigari fac astia azi in pizda ma-mii lor, am injurat imaginar, unde sunt ma tigarile de altadata, pana si pe astea le-au falsificat, pana si pe astea le-au uniformizat, nici nu ma stii daca e imaginara sau reala, daca te intoxici pe bune sau nu, nu mai stii nimic azi, spune si tu Tina, daca nu ti se intampla sa traiesti lucruri si sa ai impresia ca de fapt sunt doar niste momente imaginare si daca nu ti se intampla sa visezi si sa te doara atat de tare incat sa ai senzatia ca de fapt chiar ti se intampla, uite ca seara asta, spune tu sincer, dar sincer egal cu sincer, tot ce s-a intamplat e real sau imaginar, spune-mi tu Tina caci eu nu reusesc sa-mi dau seama. S-a uitat la mine cu privirea aceea egala cu no time for caterinca. Am scos din buzunar pachetul de tigari. Cel real. Am scos o tigara si am pus-o intre buze. Apoi am mai scos una si am infipt-o langa prima. Apoi am mai scos una si i-am facut loc langa celelalte doua. Apoi am mai scos una, m-am gandit un pic si am pus-o inapoi in pachet. Am aprins cele trei tigari. Trageam din ele simultan si bagam in mine fum, mult fum. Tina se uita la mine cu o privire neprietenoasa amestecata cu una ingrijorata. De ce-ti faci asta Nic? Ti-a venit taxiul, i-am spus tusind de adevarat. Arunca tigarile alea, nu iti fac bine. Urca in masina te rog. Nu urc pana nu stingi tigarile. A, avem griji. Nu, dar chiar nu e ok sa faci asta. I-am deschis usa, urca. Nu vreau. Urca am zis. Nu vreau. Vorbeam cu cele trei tigari in gura, fumul imi intra in ochi, tusea mi se inghesuia in piept soferul claxona egal cu ceva nervi... am luat-o de mana si am impins-o in masina. Urca in mortii ma-ti si cara-te sa nu te mai vad niciodata. Am trantit usa. Taxiul a demarat in tromba. Imediat am scuipat si eu tigarile. De undeva din bloc se auzea cum se fut doi. Ea mieuna iar el grohaia. M-am gandit la Ligia si prostul ala al ei. Apoi m-am gandit la Tina. Oare cum faci tu in pula Tina? Am intrebat-o pe sms. Nu mi-a raspuns. Cred ca nu avea semnal.

vineri, 4 noiembrie 2016

Iar mai incolo ne-am ridicat in picioare si am aplaudat. Piersic a iesit de trei ori, s-a aplecat, tinea in brate un pitic cu pipa, apoi a disparut in culise. Ne-am asezat din nou la masa. Alex umbla aiurea dupa bere si dupa cunostinte. Fata tateless era egal cu stinghera si privea spre scena goala. Ligia ma privea in ochi, eu o priveam in ochi, egal cu inima rosie cu sageata pe la mijloc, caiet oracol clasa a 8-a cand am batut prima laba in fata unei foto cu Doina Badea. Mergem, i-am spus. A miscat discret din cap si am iesit. Am parcurs distanta pe jos egal cu pluteam pe un covor fermecat. Din cand in cand ma prefaceam ca raman in urma. Ma uitam la trupul ei si il gaseam egal cu perfect. Rochia inflorata era subtire iar luminile strazii treceau prin ea. Ii vedeam picioarele pana sus, sus egal cu aerless... Vorbea precipitat, radea des, totul in jurul ei parea dintr-o data egal cu usor. Masinile circulau mai usor, culorile semafoarelor se schimbau usor, undeva in Siria aia de la Isis si americanii se impuscau usor, iar Ligia ceda usor. Prea usor. Am ajuns, am urcat. A bagat mai intai capul si a privit in jur, apoi a pasit. Spune te rog doua versuri, am rugat-o. S-a gandit, pot fi patru sau doar doua asa cum vad pe pereti, a intrebat. Pot fi cate vrei tu, e egal cu iti acord o dispensa. A ras. Apoi a inchis ochii, a tras aer in piept si a spus :"Îmi vârâsem capul cu sila în piept/Si-am crezut că-i blazonul pătrat al armurii/Dar nu era decât buzunarul tău drept/Si mi-au plâns de milă zâmbetele gurii.” Iar dupa ce a spus asta, am luat un marker si le-am scris pe perete, chiar deasupra locului unde imi astern capul cand dorm. In timp ce scriam, s-a apropiat prin spatele mei si m-a cuprins. Egal cu si tu Kasparov esti un jucator de sah prost si pacat ca faci politica frate tot Putin va fute pe toti in gura. Te plac Nic. Si te vreau. Mai spune-mi asta odata, am rugat-o si a fost egal cu buzele lipite de urechea mea. Apoi ne-am intins, ne-am privit, ne-am futut. 

 Si totusi...