A apărut o eroare în acest obiect gadget

joi, 30 martie 2017

A venit Craciunul. Sa ne bucuram asadar de tristetile noastre.

M-a sunat Ruxandra. A plecat la munte cu gasca ei de prieteni. Imi dai voie Nic? I-am dat voie. De Craciun e minunat sa fii singur. De fapt asta trebuie sa aiba Santa in sac, un singur lucru, ocazia de a ramane singur. Macar o zi, ziua aia. Sa stai precum un trepanat cu ochii la brad, sa numeri globurile, apoi sa spargi unul cate unul asa cum si anii de viata se sparg in rateuri unul cate unul, sa iti pui o muzica in care sa se auda zurgalai, sa sune telefonul si sa nu raspunzi, sa iti bata la usa si sa nu deschizi, sa iti vorbeasca si sa n-o auzi, sa vrei o emotie si sa nu o simti... Am coborat la bar sa-l schimb pe Costy. Localul era plin. Erau cei de la Oracle. Aproape toti aveau pe cap caciulite de Mos, rosii cu bumb alb in varf. Una din fete avea un nas rosu si cornite de ren pe cap. Alta era imbracata intr-o cutie legata cu banda rosie – era imbracata in cadou. Corporatisti prajiti. M-au strigat. Nic, vino putin. M-am apropiat. Mi-au intins o punga de cadouri cu ceva in ea. Uite ce ti-a adus Mosul. Am desfacut-o si m-am uitat, era un tricou pe care scria “ ">Zurgălai cu flori de gheaţă” deasupra unui cur de femeie pe care stralucea amprenta unei palme. Cine a fost cu ideea? Eu, a raspuns unul, Tibi il cheama. Cred ca e seful lor pentru ca mereu plateste. Tibi, esti un geniu, esti pizda sa mor eu, vino sa te pup. L-am pupat. M-am intors la bar si am aruncat tricoul la cos. S-au distrat tare copiii aia. La un moment dat s-au dus doi in WC ca sa se futa. Dupa aia s-au mai dus doi. A treia oara pizda de la prima tura s-a dus cu altul. Era manga. S-au carat pe la unu. Am inchis si am urcat la mine.Craciun fericit i-am spus unui prezervativ de care m-am impiedicat.

Cum e sa iti apropii o femeie doar ca sa tii la distanta o alta...


luni, 27 martie 2017

Cred ca ma indragostisem



Felul ei de a vorbi de parca tocmai urma sa-ti releve un mister,  modul in care disparea si apoi aparea dintr-o data, intruziv, revendicand suprafete intinse din spatiul meu vital, faptul ca aparea des in public si desi o gramada de barbati o vedeau, o doreau si ii faceau curte asiduu, ea ma alesese pe mine, toate acestea ma strangeau in plasa ei emotionala si ma lasau fara optiuni. Ma trezeam cu telefoane la ore imposibile, cand imi suiera de-a valma ca ma iubeste, ca stie ca o insel, ca vrea sa se sinucida, ca sunt un individ infam, ma injura si ma alinta in acelasi timp. La inceput ma amuzau. Mi se pareau simpatice. Taceam si ascultam ce are de spus iar la final, cand simteam ca e epuziata, o invitam la mine, intotdeauna la mine. Iar ea  venea in fuga, imbracata neglijent, cu ochii tulburi, cu vorbe urate lipite de buze precum niste resturi de mancare si pe care, atunci cand o futeam, nu le striga ci le scuipa. La final se arunca intr-o criza de plans isteric, dupa care se linistea, se aranja frumos, si pleca. Fara sa salute. Apoi lucrurile au degenerat. Refuza sa se spele. Venea de la cate un concert, asudata, mirosind a tutun si alcool, cu pizda imputita din cauza arderilor si-mi ordona sa o ling. Eram indragostit, asadar lingeam tot jegul zilei adunat in pizda. Il adunam harnic si-l inghiteam cu noduri. Ma gandeam ca sunt bucati tot din Andreea, ca o iubire nu e completa daca nu ii gusti si reziduurile. Mi-a cerut  sa o ling in cur dupa ce terminam. Rita, am facut si asta. Desena cruci din cacat si sperma pe piept si imi spunea, acum stai in genunchi si roaga-te. Ma asezam in genunchi si ma rugam. Ea cadea in transa religioasa. Eu cadeam pe ganduri. Ce mai vrei sa-ti fac astfel incat sa-ti fie bine, o intrebam.  Tacea. Se ridica, se aranja indelung si pleca. Fara sa salute. Intr-o zi m-a prins prost dispus. Sau beat. Sau fumat. Sau satul de toate astea. Nu mai stiu. Mai intai m-a sunat. A dejectat in mine tot ce adunase in suflet in ziua aceea, iar Andreea aduna intr-o zi cat aduna altele intr-o viata. N-o mai ascultam. O lasam  sa vorbeasca, sa urle, sa implozeze si apoi o chemam ca de obicei la mine. De data asta n-am mai chemat-o. Andreea, mergi in mortii ma-tii, azi n-am chef. A venit in 20 de minute. A batut a usa. Deschide, a strigat. N-am deschis. Tu crezi ca scapi asa? Deschide cand iti spun, altfel iti dau foc la casa si la cacatul tau de viata. Era furioasa. Ma durea in pula. Mai tarziu  a coborat tonul vocii. A inceput sa se tanguie,  Nic, pui, Nic iubire, iarta-ma, te rog iarta-ma, deschide... Stateam intins in pat, jucam “Dezbrac-o pe Udrea” si o ascultam. Nic, ma rog cu cerul si cu pamantul, sunt o nemernica, iarta-ma. N-o iertam. Nic, am compus un cantec pentru tine, e cel mai frumos cantec compus vreodata pentru tine. Avea dreptate. Mai ales ca era primul. Taceam.  Nic, asculta numai. Si incepuse sa cante. Intr-adevar, era cel  mai frumos cantec compus vreodata pentru mine. Era o blues trist despre doi oameni bolnavi care nu puteau sa moara pentru ca se iubeau. Interpretat asa, a capella, de dupa usa era aproape cat puteam duce. M-a ridicat, am trantit laptop-ul de pat si m-am indreptat spre usa. Eram hotarat sa deschid. Sa deschid si s-o iert. Pe drum insa cantecul s-a terminat iar vraja lui s-a rupt. M-am asezat cu spatele la usa si m-am rezemat de tablia ei. O auzeam pe Andreea, rezemata cu spatele de tablia usii cum plange. Ea cu spatele la mine dorindu-ma. Eu cu spatele la ea refuzand-o. Nic... Nic... Am adormit si am visat o pizda si un cur imense incantandu-mi numele. Tineau capetele apropiate si cantau afectat cu voci ceresti. Vis de cacat. Poveste de cacat. Vieti de cacat.

joi, 23 martie 2017

Stii care e problema mea?



E un moment bun sa aflu. Debuturile incep sa semene intre ele. A inteles. Eu stiu Nic, poate ca nu e atat de important atata vreme cat ti le permiti si iti plac. Eu stiu... Se invartea prin camera si privea obiectele imprastiate pe acolo. Il atingea pe fiecare si fiecare parca prindea viata. Salutau si erau fericite. S-a mai intamplat asta? Am recunoscut ca nu. Eu nu stiu sa fac diferenta dintre obiecte si oameni. Le iubesc la fel si ele ma iubesc pe mine. As vrea sa fiu un obiect care te iubeste pe tine. A ridicat palma, a apropiat-o si mi-a atins barbia. M-am simtit un obiect care o iubeste pe Andreea. Mai incolo ne-am intins in pat, ne-am imbratisat si am vorbit. Radeam asa din orice. Mi-am bagat mana sub bluza ei si i-am cautat sanul. Nu avea sutien, insa purta maieu. Porti maieu? O da, e mai comod. Sanii ei aveau sfarcuri mari si ferme.  As putea canta la ei, imi place mult Eric Truffaz. Stia cine e. Poti sa incepi de acum. I-am apucat unul intre buze si am inceput sa suflu. Bai Rita, sanul ei canta. Avea tonul unei trompete in care sufla un artist indragostit de muzica lui, de cluburile infecte si de femeile care il asculta ametite de bautura, droguri si dorinta. Cantam asa, eram pe la jumatatea concertului cand ea m-a oprit, ma doare. M-am uitat, un sfarc era maron iar celalalt, la care cantasem, era rosu. Asa, ca i-am cantat restul concertului in pizda.

luni, 20 martie 2017

M-am uitat pe geam, a trecut o femeie si mi-am amintit.



I-am facut cu mana, ea nu m-a privit. Semana cu Andreea. Andreea e o femeie frumoasa care canta. Sau, mai degraba, e un cantec care s-a materializat intr-o femeie frumoasa. Pentru ca Andreea are ritm, pentru ca Andreea are armonie si, inainte de toate, e ca un refren – il canti de fiecare data si revii la el cu aceeasi placere. Cand am cunoscut-o canta intr-un local ingust si plin de fum. In spate band-ul se straduia sa ii asigure spatiul sonor in care vocea ei sa zburde libera. Si vocea ei asta facea, zburda libera printre mese, topaia pe timpanele noastre, taia fumul in diferite unghiuri si forme, ne facea sa ne simtim bine. Tinea microfonul strans in pumn si la acute inchidea ochii. Purta parul lung, ii cadea pe umeri precum intunericul, misterios si tacut, pentru ca Andreea are un par cu fire groase si negre. Purta o rochie lunga, mulata si  rosie si totul in jurul ei vibra. Iti venea sa te ridici si sa strigi, “cutremur!” ca mai apoi sa te scurgi repede pe scaun jenat de cat de cretin esti. Mi-am zis, Andreea, pula mea, in secunda asta am rasturnat sistemul statului de drept, m-am intors in timp pana in Roma Antica, m-am prelins pe langa poarta ta si te-am rugat in genunchi lipit de sandalele tale sa accepti sa fiu sclavul tau. Sa ma folosesti la orice : sa ma pui sa ma bat cu gladiatorii, sa ma bagi in pizda cand esti pe rosu, sa conspir impotriva Cezarului, sa cuceresc noi colonii, sa iti aduc vin si miere de departe, de foarte departe, tocmai de la betivii aia de la marginea imperiului, parca daci le spune... orice ca sa iti ajung in gratii, ca sa ma vezi, sa ma iubesti si sa ma strivesti. O priveam in ochi in timp ce canta. M-a observat, mi-a zambit si mi-a dedicat un vers astfel incat in timp ce-l canta a dus palma la inima, apoi a intins-o catre mine. Am intins si eu palma, am strans in pumn versul si am ramas cu el in aer pentru ca pur si simplu nu stiam ce sa fac; mi-era teama ca daca il duc la inima mea aveam sa colapsez intr-un infarct prostesc.