Noi am sarbatorit ziua nationala astfel :

Ruxandra a coborat din camera imbracata in costum de trening, pantofi cu toc si fundita rosie in parul bogat. Eu si cu Marty eram deja jos. Usor bauti. Am pus o masa in mijlocul receptiei, iar pe masa o lumanare. Am aprins-o toti trei deodata, facand un legamant de prietenie vesnica. Sau macar cat avea sa arda lumanarea.Pe masa Marty a aranjat trei farfurii plate si tacamauri pentru fiecare. Tacamurile straluceau. Ca si farfuriile. Pe fiecare scaun a pus cate o pernuta. A deschis o sticla cu vin bun si a turnat in pahare. La multi ani Romania, a spus radicand paharul in aer. La multi ani Romania a spus si Ruxandra, tinand paharul la nivelul pieptului ceea ce mi-a provocat erectie. Eu am varsat mai intai cativa stropi pe jos, just in case am spus. Apoi Marty a pus mana pe telefon a format si a facut comanda de la o firma de catering. Astea n-au sarbatori. Ruxandra a luat telecomanda si a butonat pe Digi 24. Armata romana defila pe bulevardul Victoriei. Marty a luat telecomanda si a butonat pe Realitatea. Armata romana defila pe bulevardul Victoriei intr-u colt al ecranului, iar in restul Denis Refai chelfaia ceva legat de importanta zilei. Ii tineau isonul doi securisti acoperiti si prostul ala de Gusa. E trist sa comenteze ziua nationala un tampit ca asta, asa ca am luat telecomanda si am butonat pe Hustler. O femeie adulta sugea o pula cat toata armata romana care defila in rastimp pe calea Victoriei. Pula era neagra si ineca des biata femeie. Ruxandra a strambat din nas. Marty a strans din cur. Unde pula mea sa dau ca sa fie ok? Am cazut de acord sa fie un post muzical. Am stat putin si pe acolo, de ani buni pe posturile muzicale nu se mai difuzeaza muzica. Pe Animal Planet cativa salvatori incercau sa coboare o pisica de pe o creanga a unui copac inalt. Eram fascinati. Aia urcau pe scara sa o salveze iar pisica facea pasi inapoi speriata. Ei ii strigau “ kitty kitty”, animalul ii scuipa. Unul a intins mana iar dobitoaca l-a zgariat. Ia uite Marty, i-am zis, aia din copac zici ca e Republica Moldova, nu ti se pare? Iar salvatorii cine sunt, a intrebat Ruxandra. UE nu, pentru ca te pune sa cumperi mai intai scara ca apoi sa urce la tine si sa te salveze. Rusia nu, pentru ca imediat taie copacul daca tot ai chemat-o acolo. Si uita de tine.Ucraina sigur nu, e vai mama ei. Eventual se bucura ca a scapat de pisica, pentru ca e o rasa ruseasca. Inca un pic si trimitea Putin trupele sa o recupereze. Cu tot cu copac. Deci a ramas Romania. Eram curiosi daca Romania va reusi sa salveze Republica Moldova. Insa foarte putin, pentru ca a intrat publicitate, ne-am plictistit si am inchis.

Aveam buzunarele pline cu tampoane.

 Marty stergea mesele. I-am intins un tampon. A ras, dar fara convingere. Marty, i-am spus, azi nu vine nici dracul. Stiu dar ma cam plictisesc. E ziua nationala, pula mea, hai sa o petrecem cumva. S-a uitat la mine cu ochi tristi de cal batran, eu n-am cu cine Nic. Pai cu mine. A ridicat din umeri. Nic, de ziua nationala defileaza niste prosti cu niste fiare, la TV se canta folclor resapat si diseara o sa se traga cu artificii. Dar oamenii sunt tot singuri. Asta e ziua nationala? M-am scarpinat in cap. Ziua nationala nu are o definitie Marty, motiv pentru care fiecare s-a grabit sa-i caute una. Pentru o curva ziua nationala e aia in care nu castiga nimic pentru ca clientii sunt cu familiile sau prietenele. Parasuta uraste ziua nationala. In loc sa dea o muie, da drumul la TV. Pentru un politician ziua nationala e aia in care e prost dispus pentru ca trebuie sa stea in frig urmarind parada pulii. In loc sa fie la parasuta de mai sus, sta si o face pe importantul, chestie cu care jegul de om din el nu s-a obisnuit niciodata. El se gandeste la curva care priveste parada la televizor gandidu-se la el. Cand duce mana la piept n-o face din patriotism ci doar ca sa verifice ca banii sunt la locul lor. Acelasi lucru vede si boarfa. Pentru o grasa de la multinationala ziua nationala e libera, asa ca o arde scurt la munte cu gasca de prieteni si sarbatoresc faptul ca nu muncesc. Dau banii pe vin fiert, frig un berbec in aer liber, canta songuri studentesti si se incalzesc in pulovere scumpe din lana. Din cand in cand ii traverseaza o unda de tristete pentru ca la birou ii asteapta targetul neatins si push-up-ul pe campaniile de vanzare. Pentru o proasta care vinde la minimarket ziua nationala e ca oricare alta pentru ca nu ii da nimeni liber, asa ca sta cu curul pe scaun, incalzita de un reseu vechi, asteptand cate un copil sa cumpere jeleuri sau vreun fumator ramas fara tigari. Daca e mai in varsta citeste dintr-o carte de Sanda Brown. Daca e mai tanara butoneaza asa aplecata la telefon. Pana face spondiloza. Vezi, de fapt nimeni nu e fericit de izua nationala. Si eu care am vrut sa-l contrazic. Am scos din buzunar o cutie intreaga de tampoane, vezi, uite astia suntem noi, aia cu care se sterge Romania la pizda de cate ori sangereaza. A ras. Poate ca era mai bine daca Romania era gay, scapa de faza asta.

M-am trezit cu bale la gura si un gust strain.

Ruxandra dormea ghemuita. Parul ii acoperea fata si sanii. Era calda. M-am mirat a nu stiu cata oara ca n-o percepeam ca pe un corp strain. Afara se crapa de ziua. M-am uitat spre fereastra, o culoare cenusie asigura fondul unui Bucuresti plictisit. M-am ridicat in liniste insa ea m-a auzit. Unde te duci? Ies un pic sa iau niste aer. M-a rugat sa-I cumpar niste tampoane, prilej cu care am deslusit misterul gustului strain. Macar puteai sa-mi spui, i-am reprosat. Iarta-ma, ma lingeai atat de misto incat n-am putut. S-a ridicat in capul oaselor si-a umezit un deget si mi l-a apropiat de obraji ca sa stearga urmele de sange uscat. Gata, acum esti curat. Am iesit in strada. Lume putina care se tara inspre si dinspre mine. Ma simteam de parca ma trezisem intr-un oras strain si inamic. M-am lipit de ziduri, ma strecuram de la numar la altul. Magazinele erau inchise, mai putin farmaciile si benzinaria OMV unde am intrat. Am cerut o cafea, un corn cu unt si m-a asezat la o masuta. Masini scumpe alimentau una dupa alta. Soferitele intrau rand pe rand ca sa plateasca. Toate erau blonde, toate cu haine de blana, blugi si cizme cu toc, toate cu privirea aceea vanata de curva ajunsa cineva. Ma uitam la ele, iar ele nu se uitau la mine. Conditia de ghertoi imi iesea pe fata precum sudoarea si cadea pic pic in cafea. De aceea sorbeam din ea si nu se mai termina. A fi ghertoi nu se termina niciodata. Sunteti murdare la pizda le-am spus in gand si, desi nu m-au auzit, m-am simtit razbunat. Am iesit mai incolo. Mi-era frig. Ma gandeam ca daca merg acasa Ruxandra o sa ma astepte, o sa ma alinte, o sa glumim si o sa radem, o sa ma faca sa ma simt iar bine. Dar eu nu vreau sa ma simt bine numai cu Ruxandra, eu vreau sa ma simt bine mai ales in absenta ei, vreau sa plutesc fericit precum Dumnezeul din desene animate pe norul ala alb, vreau ca pizdele din benzinarie sa ridice labutele subtiri si pline de inele, sa ma salute, sa-mi spuna “hi”, vreau sa ca oamenii de pe strada sa tina capul sus cand trec unul pe langa celalalt, sa se recunoasca si sa-si zambeasca, vreau ca soferul masinii din fata lovita de masina soferului din spate, sa iasa brusc afara, sa se apropie de vinovat, sa-l scoata dinauntru, sa-i ofere o tigara, sa aprinda amandoi si sa ii spuna, “las-o-n pula mea de masina, ca se repara ea; uite, daca nu ma loveai nu aveam cu cine sa fumez si sa ma bucur de ziua asta ”, vreau ca Adrian Nastase sa vine cu doua camioane in fata Ministerului Finantelor si sa descarce acolo remorcile pline cu bani si sa plece impacat cu bascuta aia mov pe cap si cu fustita peste pantalonul slim, vreau ca 1 decembrie sa nu fie ziua nationala a Romaniei, pentru ca daca iti iubesti tara e de preferat sa sarbatoresti asta de 365 de ori decat sa-ti bagi pula aia de prost in ea o data... 

Mergand asa pe strada in Bucurestiul asta mut si am avut senzatia ca traiesc un viol domestic.

Nic? Da Rux. Daca raman la tine cateva zile, te superi?

Am procesat. Sunt in Bucuresti de aproape cinci ani. Am peretii plini cu versuri, de la cele mai destepte la cele mai tampite, la fel ca femeile care le-au scris acolo. Dar pana azi, niciuna, dar niciuna, n-a ramas in camera asta mai mult de 24 de ore. Sunt altul acum baby. Sunt Nic Labis updated. Sunt un prost in plus in Bucuresti. Ruxandra mi-a pus intrebarea simplu, atat de simplu incat mi-a livrat-o cu tot cu raspuns. Pai stai. Daca ai pe altcineva nu vreau sa te incurc. Nu am pe nimeni altcineva. O sa fiu discreta, nici n-o sa-ti dai seama ca sunt aici. Bine. O sa te impedici de mine si o sa crezi ca era doar o cuta pe covor. N-am covor. Deci nici macar n-o sa te impedici. Bine. O sa fiu atenta cu tine, o sa am grija sa nu-ti lipseasca nimic, daca vrei o sa am grija sa-ti lipseasca orice daca asta ti-ar lipsi. Bine. O sa te tin in brate cand dormi, o sa te sterg pe tample daca transpiri, o sa-ti sug pula daca ai erectie, ti-o sug si daca n-ai, nu trebuie decat sa-mi ceri asta. IT-istul beneficia de acelasi tratament? Da, mi-a raspuns incet. Iti pare rau ca a plecat? Da, dar e deja inspre nu. Hai vino incoa. S-a intins langa mine. Am luat laptop si l-am pus pe piept. Ce muzica vrei, am intrebat-o. Ceva lent. I-am selectat de pe youtube The Cars – Drive, am pus browser-ul in bara si am ridicat fereastra de facebook. Era pe contul Rimelei. O cunosti? M-am uitat mai atent. Bai Rita, parca era alta. Tot bruneta, tot dintii ranjind in soare dar... trasaturi de tiganca, expresie de boarfa de la tara; stii? parvenita aia care pune mana pe o oportunitate si trage de ea cu dintii, atitudine de parachutes si imbracata prost. Privirea ei spunea, fute-ma in gura prostule si scuipa-ma. Oricum o futea un prost. O sa-l sun intr-o zi si-o sa-l intreb daca o si scuipa. Nu, dar cred mi-ar placea sa o intalnesc. Rux m-a ciupit familiar. Da, ti-ar placea... Te-am mintit, nu mi-ar placea. Mi-am pus capul pe pieptul ei. Ruxandra are sanii mari, tari, cu sfarcurile roz, usor plate. Inima ii batea normal. I-am bagat un deget in pizda. Inima ii batea tare. Am scos degetul din pizda. Bataile au revenit la ritmul normal. I l-am bagat din nou in pizda. Inima a luat-o la goana. L-am scos, s-a asezat la drum intins. Ce chestie. Am facut de cateva ori asta, pana a avut orgasm. In momentul ala am auzit o intreaga orchestra de batai, de parca inima i se replicase intr-o multime de alte inimi care bateau fiecare in legea ei rezultand o simfonie a ritmurilor. Am ridicat degetul la nivelul ochilor, era umed si murdar de zoaiele culese din vagin. L-am privit si mi-am inchipuit ca sunt von Karajan cu bagheta lui magica, la final cand se ridica toata orchestra in picioare iar sala aplauda in delir.

Fara sa vreau am ajuns in Cismigiu.

Fara sa vreau am ajuns in Cismigiu. Lume putina, grabita. M-am invartit pe acolo si fara sa vreau m-am apropiat de banca aia. Aia Rita, aia. Pe banca o silueta. Silueta era micuta, zgribulita si se holba la un telefon. Silueta era Tina. M-am oprit. Am privit-o. Parul ii cadea peste fata, statea picior peste picior, iar cu degetele scria mesaje. Am vrut sa ii intorc spatele si sa dispar. N-am reusit. Imi tot spuneam, buey, ai vazut-o, gata, e suficient, Tina nu-ti trebuie. Imi spuneam si inaintam. Parca ma impingea cineva din spate. Am ajuns in fata ei. Am ridicat mana si am spus salut. Abia atunci a ridicat capul. M-a privit un pic apoi l-a lasat din nou jos, spre telefon. L-a ridicat imediat inapoi. Nic! Buna Tina, stii, in teorie lucrurile sunt simple, idealul e tangibil, totul are o logica si la final poti fi chiar fericit, in lumea reala insa nu e asa... Se uita ciudat la mine. Nic, ti-e rau? Nu, de ce intrebi? Vorbesti asa, nu stiu... in fine, ce cauti aici? Buey Tina, parcul Cismigiu e parcul meu, n-ai aflat inca? Nu. Pai ia sa te interesezi. Bine, o sa ma interesez. Pot sa ma asez langa tine? Mi-a dat voie sa ma asez langa ea. E frig. Da, e foarte frig. N-ai lasa nici o jigodie afara pe vremea asta d-apoi o femeie tanara, frumoasa dar plapanda. Nu-s frumoasa. M-am rezemat. Ai putea fi suparata pe mine. Nu Nic, esti chiar funny, apari si dispari din viata mea, vii si saluti apoi pleci, iar vii faci putina agitatie si apoi iar te topesti, te culci cu prietenele mele... Tina, stai. A fost un accident, s-a luat de mine, nu am mai scapam de ea. Cand m-am ridicat de pe fantana aia s-a aruncat la picioarele mele si nu mi-a mai dat drumul, intelegi? A dat din cap ca nu. Numai imagineaza-ti cum mergeam asa prin centrul vechi tarand o pizda lipita de piciorul meu stang; se uita lumea la noi ca la urs, niste japonezi ne-au facut poze, au dat si la PRO TV, ai vazut la Pro TV cand citea Esca de pe prompter scena cu cuplul ala ciudat din centrul Bucurestiului? A dat din cap ca nu. N-ai vazut dar asa a fost, a venit si politia comunitara, erau doi zdrahoni, i-am rugat bai luati-o de pe mine, s-au pus aia sa traga de ea, nimic, au dat cu gaze lacrimogene, plangeam toti ca idiotii si nimic, s-a golit toata strada numai aia de cracul meu nu, nu mai stiam ce a fac, am luat o piatra care iesise din pavaj si mi-am zis, pula mea mai bine fac puscarie decat sa ma fac de cacat, i-am dat tare in cap si ce crezi, piatra s-a facut pietris, a luat in gura mormanul ala se uita la mine si-l mesteca, Tina, e o nebuna colega aia a ta, sa nu mai stai niciodata langa ea, muta-te la alta facultate, poate chiar in alt oras, femeia aia e diavolul... e diavolul copile! Tina se uita la mine amuzata. Si cate numere i-ai dat ca sa scapi de ea Nic. Nu e chiar asa Tina... Ea si-a lasat iar capul jos si a plimbat din nou degetelele pe screen-ul telefonului. Tina? Nu m-a privit. Tina sunt aici, uite pune mana, sunt eu, am venit si nu mai plec. Nici nu m-a bagat in seama. M-am lasat in genunchi si i-am intins un inel. Nici nu l-a bagat in seama. I-am cantat o sole mio impreuna cu un grup de instrumentisti peruani. Surda. I-am gonit. Am dansat dansul sarpelui. Inutil. M-am aruncat la pamant si i-am imbratisat piciorul stang. Nu mai plec de aici niciodata i-am strigat. Am stat asa pret de jumatate de ora. Apoi Tina a stins telefonul si s-a ridicat. Nu m-a bagat in seama, de parca nici nu eram. Am strans si mai tare gamba subtire. Vrei sa-mi dai drumul Nic? Trebuie sa plec. Nu-ti dau drumul, am venit si nu mai plec niciodata. Te rog nu te prosti; e tarziu, e frig. Nici nu ma gandesc, daca vreau pot sa fiu mai rau decat Raul insusi. Nic... Vrei sa-ti arat? Langa banca era o piatra. Am luat-o si mi-am dat una in cap. Mi-am pierdut cunostinta. Cand m-am trezit Tina nu mai era acolo. Nu mai era nimeni. Becurile erau aprinse si-mi bateau toate in ochi. Le-am facut semn sa ma lase in pace. Nu au vrut sa asculte. Pe jos era rece. Nu se auzeau pasi. Am ridicat capul, pe banca statea rezemat un personaj ciudat, avea barba de tap, purta coarne si coada. Era incaltat cu copite. Fuma. Ne uitam unul la celalalt. La un moment dat a aruncat cu mucul de tigara in mine. Jarul a sarit in mii de directii. S-a ridicat, s-a scuturat si mi-a spus, prostule.

De atunci ne-am vazut de multe ori. Venea la mine doar in weekend, pentru ca medicina era un soi de prima dragoste. Oamenii care se iubesc mult atunci cand fac sex o resimt ca si cum ar fi pentru ultima data : sunt disperati, alearga impreuna prin gradinile Paradisului haituiti parca de un animal nemilos aflat pe urmele lor, cad in orgasm ca si cum s-ar arunca in gol, la final simt nevoia sa moara ca sa ramana totul astfel, neschimbat. Cand o futeam pe Ramona insa era intotdeauna de parca o faceam pentru prima oara. Era mereu una noua, fara sa fie alta, adica se descotorosea de haina cu aceeasi rusine, ma mangaia timid si ma primea cu aceeasi teama si curiozitate. Uneori ma gandeam ca poate faptul ca ne futem ii trebuia de fapt la facultate, ca isi lua notite si visa sa fie eminenta in orice tine de patologia sexuala. O data am vrut sa-i spun ca ma face fericit, dar a intuit si mi-a acoperit gura cu palma ei mica, crenguta de maslin. Altadata mi-a implorat sa-i fac un copil. Mi-ar fi placut sa fiu inspirat si sa-i acopar buzele inainte de a spune-o. N-am fost. I-am spus, am unul Ramo. Nu m-a crezut. Aproape te inteleg, pe zi ce trece imi este si mie tot mai greu sa cred. A vrut sa stie mai multe. Am tacut. Iar intr-o zi am asteptat-o si sambata si duminica. N-a aparut. Am sunat-o. Mi-a spus ca se apropie examenul de licenta si ca are mult de invatat. I-am urat succes. Apoi la fel urmatorul weekend, si celalalt. Nu m-a sunat niciodata. Nu am sunat-o nici eu. Acumulam furie. Am sunat-o intr-o luni, bine ma, nu dai niciun semn doua saptamani? Ti-ai luat cordac? Am mult de invatat mi-a spus dar parca nu era vocea ei. Bai, n-ai gasit macar doua ore, cat sa mancam o pizza, cat sa radem un pic,cat sa ejaculez odata, din astea... O certam. Nic, te rog, sunt suprasolicitata, nu am chef de nimic, nu mai am aer sa respir, licenta asta ma omoara. Iti promit ca te sun dupa ce termin cu nebunia asta, o sa fie bine Nic. La un moment dat mi-a inchis. Azi se fac cam trei ani de cand Ramona si-a luat licenta; acum lucreaza intr-un spital, posteaza pe facebook fotografii in care rade fericita, citate din scriitori contemporani, isi traieste viata. Si nu, nu m-a mai sunat. Probabil n-o va mai face niciodata.

Distanta dintre preludiu si orgasm o parcurgi diferit cu fiecare femeie. Cu unele te simti ca si cum ai fi angajat intr-o cursa, alergi si tu si ea dupa orgasm, va luptati, competitionati, stresati si concentrati, cine ajunge primul, cine e cel care ridica deasupra capului trofeul. Invingatorul ia totul, iar invinsul cerseste dupa revansa. Cu altele ai senzatia ca esti pe malul Dunarii la pescuit de crap. Pregatesti timp indelungat momeala, montezi lanseta, intinzi scaunul, lansezi, pui lanseta in suport apoi te angajezi intr-o lunga asteptare sperand ca la final prinzi pestele cel mare. Timpul trece pe nesimtite, miscarile sunt putine si sarace, mai bei o bere, mai vorbesti la telefon, din astea. De obicei nu-l prinzi. Si revii dupa o vreme, mai ales cand nu ai ce face. Apoi cu unele decurge totul sub imperiul unei vinovatii perpetue. Sunt atente sa nu le lasi semne sau sa nu iti lase semne, iti probeaza de doua ori prezervativul ca nu cumva sa fie vreo fisura, se predau fara sa se dezbrace de tot, doar isi ridica putin fusta si bluza, cat sa realizezi ca futi o femeie si nu un dulap de haine, o fac cu ochii la ceas, tin telefonul sub perna si raspund exact atunci cand te simti tu mai bine, mint ca sunt pe drum, sau la cosmetician, ca totul e in regula si ca ajung acasa in maxim o ora, dupa ce termini te saruta in graba se ridica si fug la baie doar ca sa spele la pizda, iti striga din usa ca te iubesc, dar... Insa cu unele e ca si cum ai citi o carte. La fiecare pagina se intampla cate ceva nou, in fiecare capitol afli lucruri grozave, intamplari nemaivazute, ai senzatia ca se scrie odata cu lectura ei, sunt fraze pe care le citesti si le recitesti pentru ca ti se par minunate, pentru ca par a fi izvorate din stranutul vreunui zeu, iar la final traiesti regretul ca s-a terminat si o reiei infrigurat de la capat, ca sa descoperi alte lucruri, unele care ti-au scapat la inceput, sau care acum par altfel si care rezoneaza diferit la starile tale de spirit diferite. Cu Ramona era ca si cum as fi citit o carte. Sau ca si cum as fi scris-o. Era aproape virgina, pentru ea totul era nou, reactiona sincer si se daruia fara retinere, foile albe se umpleau pe rand cu literatura iubirii noastre si incepusem sa cred ca in sfarsit din burta monstrului Bucuresti se nascuse femeia potrivita. Ea abia incepea sa fie femeie, iar toate acestea i se intamplau cu mine, se transforma in bratele mele, invata din vorbele mele, eu eram zidul ala urat si igrasios pe care ea crestea verde si deas precum o iedera. Era bine.