Pentru ca

oamenii sunt ca oglinzile. Te asezi langa unii si te vezi urat. Langa altii te vezi prost. Iar langa altii te vezi neclar si nu stii ce sa crezi. Iar asta iti creeaza nesfarsite pareri de rau.  Uneori insa, rar, foarte rar, intalnesti oameni langa care nu te vezi neaparat frumos, nu neaparat ideal,  ci doar intreg, sau complet sau pur si simplu  intr-un mod pe care il gasesti acceptabil. Nu e nevoie sa ii cauti, ei apar dintr-o data din multimea muta, trebuie sa fii doar atent si, daca e posibil, sa ti-i apropii.

Mi-ar fi placut

sa pot sa rade de tot ce se intampla, pana la urma vietile noastre sunt de un haz imens, sunt o simpatica farsa, un rictus trist pe fata unui clown vesel aruncand in aer cu mere rosii si prinzand imediat inapoi mere uscate, putrezite, "priviti?", ar striga, "priviti acest minunat numar de magie cu vietile voastre", iar oamenii ar privi uimiti, tulburati si muti intrebandu-se de ce tot acest circ are un pret si si-ar dori atat de mult sa vina elefantii, sau maimutele, sau macar dresorii fantomatici ca sa se scuze ca, din neglijenta, i-au mancat leii, dar nu vin, in circul acesta nu exista animale, nu exista trapezist si nici fachir, nu exista nici macar clown-ul, exista doar o oglinda murdara in care fiecare se surprinde in drumul spre iesirea pe care nu o mai gaseste, nu o mai gaseste...