marți, 30 aprilie 2019

A murit

un croitor; ceva mai rasarit, dar un croitor. cu o viata in dezordine, cu obiceiuri bizare, ca oricine se joaca un pic cu arta/artisticul; o gramada de insi s-a repezit sa-l scuipe; o alta gramada de insi s-a repezit sa-l apere; au uitat cu totii ca vestea No 1 e alta, ba chiar umbla ca tampitii cu cate o lumanare aprinsa dupa ei prin intunericul de vineri noapte, ingrijorati sa nu o stinga vantul; noroc ca a murit croitorul si i-a intors pe toti de la corvoada exercitiului de meditatie asupra vietii, asupra mortii, asupra luminii dintre ele care se stinge la prima pala de vant... a murit croitorul si nu ei, e singura logica a agitatiei lor; si unii si altii danseaza pe burta mortului dansul bucuriei si al furiei de a trai; din ciobanu a iesit in tot timpul zilei borhot, toti apuca cu ghiarele bucati din trupul lui si arunca unii in altii cu ele crezand, stupizii, ca asa se vor rearanja lucrurile; imposibil, asta a reusit-o doar Picasso si numai cu niste vopsea pe panza... un zugrav care a murit la randu-i