luni, 29 iulie 2019

Iar el a privit

paharul cu bere, l-a ridicat, a vrut sa soarba dar l-a lasat suspendat la jumatatea distantei dintre gura si tablia mesei si mi-a spus, stii, noi toti traim intr-un deja prea  lung provizorat, suntem tinuti in antecamera de la inceputul istoriei, uneori ni se crapa putin usa, privim dincolo si vedem minuni pe care nici nu le putem cuprinde cu mintea, stiinta spune ca e nemurirea, religia spune ca e Dumnezeu, nimeni nu are dreptate caci dreptatea nu e pentru oameni ci pentru ceea ce suntem astazi, ce ne separa pana a deveni oameni, intr-o zi, da man, intr-o zi usa aceea se va deschide larg, vom pasi curajosi, vom deveni nemuritori, vom vizita lumi nebanuite si vom descoperi inauntrul nostru lucruri despre care nu am stiut ca le purtam ca pe niste coconi, vom sta cu Dumnezeu la masa, asa cum stau acum cu tine si vom povesti, pentru ca povestile adevarate nu au nevoie de spatiu ci de lipsa lui, ne vom sprijini barbiile de pumni, il vom privi in timp ce El, isi va lua paharul cu bere, il va duce la gura si, la jumatatea distantei ne va spune, stiti, eu am trait intr-un deja prea lung provizorat, acum e timpul sa ma duc la culcare... 

sâmbătă, 27 iulie 2019

Sta singura

la o masa, in incaperea inundata de fum, vocile indiferente ale celorlalti, clinchetul paharelor care nu se goleasc niciodata, e frumoasa, man ce frumoasa, isi tine barbia intr-o palma, iar cu cealalta mangaie dunga paharului cu vin din fata, ma asez fara sa ii cer voie, ii spun, acum o sa-ti vorbesc, si ii vorbesc, man cat ii vorbesc, ea tace, uneori ma priveste, alteori zambeste, iar eu vorbesc, sunt fericit din cauza singuratatilor noastre care se atrag, iar singuratatile noastre sunt fericite din cauza distantei dintre noi, imposibila, fericita si ea, iar eu ii vorbesc, ii vorbesc, ea tace, ii vorbesc  in timp ce soarbe, ii vorbesc cand plateste cu bani mici, ii vorbesc cand se ridica si pleaca, pleaca insotita de vorbele mele necredincioase precum o haita de caini vagabonzi muscand-o de picioare... 

joi, 25 iulie 2019

Aceasta este

chitara mea, acestea sunt corzile ei uzate, acesta este griful ars cu tigara, aceasta este vocea mea ragusita despre care candva se spunea ca are farmec, acestea sunt degetele mele uscate alergand obosite dupa notele salbatice ale songului, aceasta este tigara din coltul gurii care arde, arde odata cu mine, aceea este femeia careia ii cant, absenta, prea ocupata de viata ei, viata ei - locul acela  prin care eu doar am trecut, am salutat si nu am primit niciodata raspuns

vineri, 19 iulie 2019

Intr-o noapte

ne iubeam si ascultam cantece triste
o traiam aiuriti si o strecuram prin batiste

din cand in cand te ridicai si-mi aprindeai lumanarea
din cand in cand ma aplecam si-ti stingeam amanarea

iar spre dimineata cand au cantat cocosii
la tine in palme se odihneau ochii mei rosii

luni, 15 iulie 2019

Eu sunt ingerul

de pe umarul tau... daca te alergi sau faci miscari bruste cad in fund . Bine, nu voi alerga si nu voi face miscari bruste. Ba da, fa-le... ingerii cazuti in fund sunt comici.

vineri, 12 iulie 2019

Intr-o zi


m-am privit in oglinda, altfel, ca si cum m-as fi privit pe mine in carne si oase, ca si cum cel de dincolo eram eu, iar eu de aici eram celalalt, ma priveam si taceam, apoi eu ii vorbeam lui si aveam senzatia ca el imi vorbeste mie, ma intrebam oare eu ce gandesc cand sunt celalalt si ce gandeste celalalt cand sunt eu, eu am ridicat un deget, el a ridicat imediat degetul lui, apoi el a clipit cu ochiul drept si am simtit nevoia sa clipesc si eu cu ochiul drept, si am facut-o, apoi eu am plecat sa ii traiesc viata, iar el plecat sa o traiasca pe a mea, pana intr-o zi cand m-am privit in alta oglinda, altfel...

joi, 11 iulie 2019

priveste cum

se joaca acei copii, atentia lor, bucuria, pasiunea, cum ii cheama parintii acasa la masa, la somn, cum ciclul se reia, cum cresc si descopera, cum se indragostesc, uneori de aceeasi femeie, sau de acelasi barbat, cum incep sa cucereasca teritorii, sa calce in picioare, sa urmeze un steag, cum zambesc din ce in ce mai rar, cum iubesc din ce in ce mai rar, cum urasc, cum construiesc lucuri, sau le darama, cum isi apropie oamenii contracost si cum ii indeparteaza gratis, cum poarta greutatea lumii pe umeri  si o arata sau cum inventeaza o lume numai ca sa arate ca poarta o greutate pe umeri, cum imbatranesc, cum  incep sa devina indiferenti, cum incep sa nu mai recunoasca, cum se ascund in trecut, doar in trecut, cum lumea de pe umeri e doar o mare si de neiertat vina, cum se gandesc la toate acestea asezati pe o banca, indoiti de sale, privind cum se joaca acei copii...

duminică, 7 iulie 2019

o urasc

imi spun in timp ce o privesc, nu e atenta, tine capul in piept, nu spune nimic desi, de fapt, spune totul, ma uraste la randu-i, impartim impreuna acest sentiment, il recunoastem, il cultivam si fiecare gest, fiecare esec, fiecare lucru pe care ni-l propunem ca sa iasa prost, toate i le depunem la picioare, e ca un sanctuar ura, e biserica unde ne inchinam umili, solidari si supusi, unde aprindem lumini care sa se stinga vesnic, eu in fotoliul meu, ea in fotoliul ei iar intre noi firul unei povesti care nu s-a scris  niciodata

sâmbătă, 6 iulie 2019

scriu suspendat

intr-o tulburatoare incertitudine, frumusetea lumii, scriu, frumusetea lumii consta in faptul ca este  impotriva fiintei mele, ca imi ofera doar fotografii miscate a ceea ce sunt, sau a ceea ce as putea sa fiu, ca sunt frumos, si drept, si perfect, nemuritor si cald, mai scriu, sunt astfel in multimea de posibilitati pe care lumea mi le vantura prin fata ochilor in timp ce-mi aleg cuvintele care vin spre mine, sunt de neoprit cuvintele, ca o armata de zombies, si scriu si scriu inchipuindu-mi ca de fapt le impusc, le extermin, creierii morti sar pe peretii documentului word, si as vrea sa mai scriu, la ce bun amice, la ce bun, caci ele nu se opresc, sunt tot mai multe, tot mai multe, nicaieri printre ele, nicaieri, cuvantul " ajunge", singurul in viata, suspendat intr-o perpetura reincarnare

vineri, 5 iulie 2019

un ins

statea odata la masa cu esecurile sale, erau multe, diferite, inghesuite pe cateva scaune privindu-l unele cu dispret, altele cu mila, cele mai multe cu indiferenta, el le vorbea superior sorbind dintr-o bere calda, din cand in cand reaprindea pipa dintre dinti care se tot incapatana sa se stinga, din cand in cand se ridica si se ducea la baie, dar revenea si isi regasea esecurile asteptandu-l cuminti, tacute si rabdatoare asa cum asteapta o tumoare sa ii vina vremea ca sa te omoare, se simtea bine acolo inconjurat de multime, se simtea implinit si bogat caci omul e o fiinta sociala, isi spunea,  esueaza doar ca sa nu fie singur