vineri, 30 august 2019

El este

numele mic al indiferentei, e marginal, neinteles si trist, pe umerii lui se aseaza lumea in cea mai excentrica forma a ei, iar el o duce cuminte, tacut si intelegator inainte, mereu inainte, e omul caruia toti cei care au vrut sa-l surprinda intr-o definitie au esuat in intestinele ei, l-au urat si l-au iubit in acelasi timp: femeile lui, femeile altora, copiii lui, niciodata copiii altora, a scos din suflet si a oferit in portii mici ca sa ajunga la toti, n-a pastrat nimic pentru el man, risipitor si generos, a intrat in vietile noastre pe nesimtite si chiar cand a simtit nevoia sa faca valuri a facut-o de parca lucrurile se intamplau pe un ecran undeva in fata, un ecran la care noi priveam propriile noastre destine asa cum privesti un film unde te-ai strecurat fara sa platesti bilet pentru ca nu se mai gasesc la vanzare, desigur a plecat , pentru ca asa s-a intamplat man, a plecat inaintea tuturor, primul, s-a grabit sa plece si nu a spus nimanui de ce s-a grabit sa plece,  tovaras de pahar cu nerabdarea, neimpacat cu starea de fapt, un inger ratacit prin universurile noastre minore ca sa mai aprinda cate o stea, ca sa stinga o alta, asta e omul man, e exact cum ti l-am descris, am simtit nevoia sa cant acum despre tata...

joi, 29 august 2019

Am stiut ca e ea,

ea era man, inalta si obraznica, dreapta si libera, din momentul in care a intrat in localul acela murdar s-a aprins o lumina, s-au aprins perechile de ochi, s-au aprins tigarile si sperantele batute in monezile de doi bani, s-a asezat pe scaunul liber dintre tonomat si latrina, n-o deranja nimic din haosul care plutea in aer precum un vultur nesatul, ma privea cum cant, degetele ei tremurau odata cu degetele mele, riff-urile mele erau si ale ei, intre songurile 4 si 5 si-a aprins o tigara, la songul 7 a stins-o, iar la final a iesit cu vulturul haos asezat cuminte pe un umar recitand cu glasul vulturilor din Walt Whitman, m-a asteptat afara, pe mine m-a asteptat man, stiam, nu am intrebat, doar m-am apropiat, m-a prins de brat si am luat-o la pas de-a lungul aleii si ne simteam de parca paseam pe spinarea unui sarpe  ametit de propria lui otrava, am condus-o acasa, am urcat scarile, ea in fata mea eu in urma ei, doar ca sa ii admir formele, doar ca sa ridicam din nimic povestea asta, am patruns in apartamentul ei, ah, i-am spus, ai un apartament mic si albastru, asa i-am spus man, i-am spus asa pentru ca avea un apartament mic si albastru, m-am oprit in mijlocul camerei, ea m-a privit, asculta, i-am spus, daca vrei iti cant, e tot ce stiu sa fac atunci cand intalnesc o femeie in fata careia nu stiu ce sa fac, silly, mi-a spus, a intins mana, am intins-o si eu, s-au prins, m-a tras,  ne-am intins in pat, m-a strans in brate si m-a lasat sa plang...

luni, 26 august 2019

Pe scaunul acela

a stat candva un prieten; acolo statea, isi bea berea si din cand in cand ridica sticla si-mi inchina bautura; era simpatic man, radeam tot timpul de defectele care ne apropiau, de faptul ca ii fumez tigarile, ca suntem grasi, diformi si neinteresanti pentru femeile vremurilor noastre, dar ascundeam lucrurile  care ne tineau la distanta unul de celalalt, cu grija, cu teama sa nu trezim animalul din noi "animalul care se hraneste cu lucrurile care tin la distanta prietenii tai", pana intr-o zi cand animalul din el s-a trezit, a cascat gura imensa, infometat si furios, a iesit si... priveste scaunul acela man, acum e gol, din cand in cand mai rataceste pe el cate un fund de femeie, alteori ghetele unui cunoscut plictisit sau doar beat, pe scaunul acela se aseaza acum oricine man, mai putin fostul meu prieten, pentru ca animalul din el era atat de infometat, fusese atat de multa vreme inchis si ignorat incat n-a mai avut rabdare sa ajunga la mine, l-a inghitit pe el. Uneori il caut cu privirea, alteori imi amintesc de el dupa ce suspin ultimul riff iar lumea aplauda intr-un cor cunoscut, corul din care lipseste insa o voce... 

joi, 22 august 2019

Ea era o fata

care avea nevoie disperata de ajutor,  privea in toate partile, avea ochii mari si gura intredeschisa, mainile ridicate la jumatate distantei dintre pamant si cer, umerii incordati si parul despletit, avea nevoie de ajutor man, toata fiinta ei cerea ajutor, ceilalti o priveau cu o curiozitate bolnava sau o ignorau delicat, asa cum ignora omul lucrurile importante in viata, spre exemplu propria umanitate, unii se apropiau si o atingeau, ca si cum ai atinge o statueta uitata intr-un parc murdar, asa o atingeau man, altii se apropiau cu grupul si se fotografiau dupa care postau pe instagram cu titlul " langa fata care avea nevoie disperata de ajutor, cu mama, tata si Pufy", devenise un loc de intalnire, toti indragostitii se adunau langa ea si nu-si explicau  niciodata daca disperarea cu care se iubeau era de la ei sau era de la ea, uneori ii uitau la picioare florile pe care si le daruiau, alteori ii sopteau ei ceea ce nu puteau sa-si sopteasca unul altuia, rar, foarte rar, poate de doua sau trei ori in o suta de ani, cate o pereche o saruta, el pe un obraz, iubita lui pe celalalt obraz, doar atunci si numai atunci, fata care avea nevoie disperata de ajutor, lasa mainile jos, isi indrepta umerii si murea...

luni, 19 august 2019

Imi plac noptile,

imi place sa ii urmaresc cum se ridica de pe scaune, barbatii cum isi scutura picioarele amortite,  femeile cum isi aranjeaza fustele, sutienele, posetele, cum parasesc spelunca asta, cum ma parasesc si pe mine precum pe un Dumnezeu care nu ii merita, cum urca in masini, cum ajung acasa, cum se fac comozi, cum fac dus, cum se intind apoi in pat, unii iubindu-si mai intai perechile, ceilalti adormind imediat cu gandul la lucrurile marunte, cele care suplinesc maretele lor vieti, dormiti man, omul cu chitara mai intarzie pe aici, el impreuna cu cantecele lui imbibate cu tutun si alcool, pana cand se ridica greoi de pe scunul incomod, pana cand  isi primeste umil bancnotele murdare pe care le duce mai intai la frunte apoi la gura si le saruta, iata-l  in fata usii, iata-l cum priveste in urma spre golul pe care l-ati lasat, spre golul pe care urmeaza sa-l lase, iata-l cum iese, o ultima fotografie cu un barbat aplecat de umeri, pasind in intunericul care nu-l inghite ci il scuipa...

luni, 12 august 2019

Nu va agitati,

peste o suta de ani n-o sa mai fiu prin preajma, nici eu nici toate cele ce ma inconjoara si ma definesc; masinile electrice vor cuceri pamantul pe care il vor strabate tacute de-a lungul si de-a latul, de cele mai multe ori fara echipaj uman pentru ca oamenii sunt plictisitori cand conduc in conditii lipsite de risc, primii extraterestri vor cobori in jerbe de lumina iar Dumnezeu va fi aruncat in trecut ca sa-si duca mai depare vesnicia cu alde mine, pe camp nu va mai creste graul ci plicul albastru cu gust in functie de starea de spirit si obiceiurile culturale, poate in functie si de sex, poate in functie si de specie, padurile vor nu vor mai fi locuite de animale salbatice ci de excelentele lor copii din latex, in ele veti putea goli incarcatoare intregi fara sa se intample nimic, va vor zambi cald dintre tufe si  contra unei extrataxe se vor tangui sfarsit pret de 30 de secunde, totul va fi minunat peste o suta de ani, oamenii vor fi in sfarsit egali si nu va mai fi nevoie de selectii la concursurile de frumusete pentru ca toate femeile vor castiga premiul I, jucatorii de tenis vor schimba raliuri saptamani intregi ,game cu game, iar castigatorul va fi desemnat de catre public, el va ridica deasupra capului trofeul, la fel si invinsul, barbatii vor cuceri femeile prin absenta, iar femeile se vor face frumoase ca intotdeauna, adica inutil, medicina va avea leac pentru toate bolile, iar moartea va fi doar o chestiune de revolta a vreunui lunatic, de aceea va fi inchisa si ferecata pentru o mie de ani, rar, foarte rar, un om, sau poate  un alt om, isi va aminti cum era altfel in lumea zeului imperfectiune, poate i se va face dor, poate se va opri din mersul sau ferm catre urmatoarea suta de ani, ca sa-si aminteasca, ca sa se indoiasca...  insa foarte putin

sâmbătă, 10 august 2019

Baby,

i-am spus, nu sunt bun pentru tine, sunt batran, sunt urat si inadecvat, ridurile mi se revarsa pe fata precum o colonie de serpi hamesiti care se hranesc cu expresiile ei frumoase, nu mi-a ramas nimic dupa cate sa tanjesti uite, i-am spus, uite, pana si songul asta pe care l-am scris pentru tine e trist si vinovat, la fel cum simt acum ca te iubesc, pleaca, i-am spus, inca mai ai timp, inca se mai pot compune ode ale bucuriei ca existi, doar intinde mana, apuca-le, caci pentru ele te-ai nascut si nu pentru mine, eu sunt doar trecerea unica a chitarii lui May din Bohemian Rhapsody la final, cand Freddy canta stins nothing really matters...

miercuri, 7 august 2019

Mai lasa-ma putin man,

degetele mi-au amortit pe griful asta batran, cantecele mi-au intepenit in gat si ma strang, nici nu mai stiu ce caut aici, daca am venit sa cant sau doar de teama de a ramane singur, conversatiile voastre indiferente imi fac bine, mainile care se impreuneaza pe sub mese, buzele care ating lobii urechilor, luminile slabe, clinchetul paharelor care se ciocnesc precum un preludiu, aerul acesta de sfarsit de lume, de final care ne aduce pe toti laolalta ca sa fim tristi si voluptosi deopotriva, cred ca o sa aprind o tigara, o sa trag adanc in plamani, adanc, pana o sa-i aud cum striga dupa indurare, apoi voi scoate fumul pe nari, incet, afectat, si-l voi privi cum se ridica, eu il voi privi, tu il vei privi, cu totii il vom privi si ne vom inchipui ca soptim o rugaciune...

duminică, 4 august 2019

Asculta-ma man,

nu exista iubire mai tragica decat aceea care decade din drama celui de-al treilea : cel parasit, cel mintit, cel refuzat, cel nemaiubit. Iubesti disperat, iubesti in plus, iubesti peste masura, in speranta ascunsa ca poate ajunge ca sa acopere pretul suferintei acestuia...  nu ajunge man