Ai fi putut

sa fii aici mine azi man, doua chitari si doua voci, doua suflete risipite printre mesele pe care ceilalti isi scutura indiferenti scrumul, asa ca altadata in vremurile bune cand nu ne pasa nici macar de persoanele noastre, cand plecam ultimii, ametiti si bucurosi ca ne imparteam tristetile cu atata generozitate, cand ne loveam cu ele peste fata pana lacrimam, nici nu mai stiu daca din cauza ca eram fericiti sau doar pentru ca durea, simteam atat de mult impreuna incat avem adeseori senzatia ca ne aflam intr-un balon care se umfla atat de tare incat nu mai avea loc in sistemul asta solar, nici macar in galaxie, probabil nici in univers, un Bing Bang inainte de a se produce, ce stiu ei man, in spatele oricarui Bing Bang sunt doi prieteni care simt lucruri atat de mari in care nu ii mai incape, si atunci, din nimicul caruia mult mai tarziu o specie de humanoizi i-au spus o toana, totul izbucneste in jerbe de lumina si furie deopotriva, materia se napusteste in toate partile, si odata cu ea noi amandoi, tu intr-o parte si eu in alta, departe cat mai departe, pana ce degetele obosesc povestind noapte de noapte acelasi song despre prietenie

Tramvaiul 41

este cel cu care poti ajunge in Purgatoriu daca nu ai masina sau  confesor, eu urc in fiecare dimineata in burta lui, precum Iona, numai ca nu vreau sa evadez, nu sunt disperat, aproape ca nu-mi pasa, nu gasesc niciodata doua locuri libere, asa ca pe acela singur imi asez chitara, o vechez din picioare cu un ochi, cu celalalt privesc tanara femeie tinand pumnul mic strans de bara si-mi inchipui ca este cel mai frumos gest din istoria dansului numit striptease, ea priveste pe fereastra, are ochii tristi si un rictus in coltul gurii, ii spun in gand, "buna rictus" si rictus imi zambeste, ii povestesc ca vin de la bar, ca oamenii mi-au aruncat bani si ca blues e despre tristetile marunte, cele mari fiind de gasit la opera, rictus imi spune ca ii displace ca astazi toata lumea poarta casti, in tramvaiul 41 toata lumea poarta casti si asculta zgomotele interioarelor prabusite, numai femeia tanara si cu mine nu poarta casti, si nu poarta casti nici chitara mea si nici rictus, as vrea sa ii cant ceva, un song mic cat distanta dintre doua statii dar ea coboara, tramvaiul porneste mai departe, o privesc pe ferastra cum se infige curajos in materia neprietenoasa a zilei, misca repede din picioare, are un fundulet simptic, ii spun in gand " buna fundulet" inainte ca tramvaiul 41 sa vireze in intersectie spre nicaieri, adresa unde se afla casa mea

Mama mea

a baut, tatal meu a baut, au baut amandoi pana au imbatat moartea apoi au plecat toti trei sa urineze pe gardul dincolo de care se casca vesnicia,  prietena mea din copilarie s-a indragostit de de un marinar cand a crescut, el a plecat pe mare si s-a intors, apoi iar a plecat, apoi iar s-a intors, iar a plecat, iar s-a intors, a plecat, s-a intors pana cand prietena mea din copilarie a crezut ca iubitul ei e de  fapt un val, a intrat cu picioarele in el, s-a spalat si a plecat, nu s-a mai intors, grasul cu sapca murdara din statia de autobuz vine intotdeauna mai devreme cu 10 minute, se aseaza pe banca, scoate o batista si plange, doamna cu parul rosu din statia de autobuz vine intotdeauna mai devreme cu 5 minute, se aseaza langa grasul cu sapca murdara si-l consoleaza, el ia primul autobuz, ea il ia pe al doilea, spilcuitul vine intotdeauna mai tarziu, gaseste locuri doar in spate, isi aseaza langa picioare geanta din piele, se desface la cravata si cere de baut, primeste multe mesaje, le citeste si nu raspunde, la mai toate zambeste la ultimul se incrunta si tranteste telefonul de pamant, ieri avea un telefon negru, azi are unul gri, alaltaieri avea un telefon cu camera video, mesajele nu aleg, privesc ringul de dans, e luminat puternic, nu danseaza oameni, danseaza drame

Astazi n-o sa cant,

azi doar o sa vorbesc, pana la urma ce nevoie e de un instrument ca sa va spun in ce cacat suntem cu totii, o adunatura de singuratici  cautand unii perechea, altii fuga de ea, si ea singura la randul ei, am baut, man am baut atat de mult incat imi amintesc de iubita mea aproape cu blandete si imi amintesc faptul ca s-a carat cu intelegere, adica daca o prind o impusc in picior, chiar deasupra genunchiului, nimeni nu iubeste o femeie invalida, nu se iubeste nici macar ea, asa ca se va sinucide,  eu o sa merg in Rai iar ea nu, cine ma iubeste pe mine nu mai are nicio sansa de mantuire, uita-te la tine, priveste-te cum plangi cu pumnii mici stransi sub cap, cu parul imprastiat peste fata, ghemuita in patul ala vechi despre care ti-am spus de atatea ori sa-l schimbi pentru ca in el nu simteam ca fac sex ci o calatorie spre centrul pamantului, cat de mizerabil te simti, cat de inutila, ce loc sa se gaseasca in cer pentru femei nefericite si futute prost, sa-mi aduca cineva un pahar cu vodka, simt ca ma trezesc, simt ca redevin iar baiatul acela bun care cade in genunchi si ii cere iertare, baby, iarta-ma, iarta-ma, stiu ca nu te merit, stiu tot ce stii si tu despre mine, ba chiar mai putin, as vrea sa te intorci, sa-ti fut sistemul iar, apoi sa te las iar sa dispari, tu sa bocesti acolo si eu sa latru aici unor necunoscuti cat de mult te iubesc cand imi lipsesti si cat de putin cand imi esti prin preajma,  nimic nu e in regula cu noi doi, nimic nu e in regula cu toata lumea, as putea sa iubesc pe oricine, e identic, pentru ca asa merg lucrurile in viata asta man, ne adunam perechi perechi numai ca sa putem calca si noi pe cineva in picioare si asta sa ne faca fericiti, si pe noi si pe celalalt, in curand o sa alunec, o sa ma preling de pe scaunul asta, da seara e ratata, carati-va acasa, cantaretul de blues e indragostit si in curand va bori pe jos tot ce a baut si tot ce a simtit, in cantitati egale, barmanul va curata locul, iar ziua de azi se va rostogoli in ziua de maine, iar ziua de maine in cea de poimaine si tot asa, man, mai bine cantam ceva pentru ca pentru orice song exista un final, pentru ceea ce simt eu acum nu