POVESTI CU CARTI

08.02.2012

2012-02-08T22:55:00.002+02:00

Cauti pe google, scrii pe motorul de cautare “sfarsit”,apar cateva sute de mii de pagini, constati ca nici asta nu mai e special, sauunic, stergi sau suprascrii, “ mama”, cateva milioane de femei, insa mai putinmama, esti impacientat, mama nu e pe google, pui mana pe telefon, suni, itiraspunde, e ok, vorbiti un pic, inchizi, esti si tu acum ok, ai o mama, scrii, “teiubesc” se deschide un ecran mare, apare ea, citind dintr-o carte groasa demedicina, ochelarii usor lasati pe varful nasului, sprancenele incruntate siaerul ca-ti apartine pana la ultima molecula, ultimul detaliu - paginile mangaindu-i degetele care intr-o zi te vorface bine, te vor face bine...

07.02.2012

2012-02-07T22:15:00.004+02:00

Ea sta acolo cuminte, nu spune niciodata nu, nu ridicaniciodata tonul, atunci cand ii remarci prezenta ti se deschide iar atunci cando ignori nu se intristeaza ci strange timpul pe care il petreci altfel in pumni,pentru momentul in care vei ajunge inapoi la ea si cand il va lasa din nou sa ise scurga printre degete in craterele epidermei care duc la suflet, ea nu itiva spune niciodata “nu ma meriti”, ea nu iti va spune niciodata nimic altceva decatce vrei tu sa intelegi traind-o, e o oglinda in care cel de dincolo te vede petine, si se mira, ti-e credincioasa pana la devotiune, iar lipsa de alternativan-o sperie, o face mai puternica, mai puternica decat tine, ea e o carte, o carte cu care impartiti egal ea faptulca iti apartine tu faptul ca nu o meriti....

06.02.2012

2012-02-07T00:02:00.004+02:00

Un om si o carte merg tinandu-se de mana, strada,cladirile, ceilalti, un om si o carte se strecoara, ca o pereche de cutite incarnea unui prunc care trebuie sa plateasca pentru cei care nu mai au, “spreest spre est”, arata omul cu un deget bont, apoi se sterge de sudoare si depraf, cartea i se urca pe umeri si priveste in aceeasi directie, dar vantul iitot imprastie paginile peste ochi, nu vad, nu vad, striga din tot cuprinsul,copertile o strang, o strang...

04.02.2012

2012-02-04T19:18:00.003+02:00

Deci, amigo, ia cartea asta pe care scrie bun simt si citeste-o in pizda ma-tii, pagina cupagina, rand cu rand, poate intra in capul ala lipit direct de trunchi unamaxim doua invataturi printre care si aceea ca totul e atat de trecator incatacum cand te invit la lectura tu s-arputea sa fii deja mort, sau bolnav incurabil sau concediat, pentru ca niciodata,dar niciodata pamantul nu se invarte in jurul alor care cred ca pamantul seinvarte, totusi, in jurul lor, pentru ca in spatele fitzei de ins profi staascuns un ditamai cacatul de frustrari, temeri si esecuri, pentru ca n-o sa demonstrezinimanui niciodata altceva, afisand aerul asta de sadam emo (apropos., l-auginit si l-au futut frate, teme-te), decat faptul ca nu esti mic doar la trupci si la minte, ca numai prostului i se pare ca umbrele alea din fata suntcrengi de copac secular, cand de fapt sunt coarnele lui (bonus : coarnele pusede ceilalti pe care ii irita numai cand respira pe o raza de 2-300 dekilometri), asadar, amigo, ia-o citeste-o si transforma-te in ceea ce a crezutma-ta ca o sa devii luand-o intre craci in tineretea ei amoroasa, paraseste cusca care te tine la distanta pana si detine, si vino incoa’, vino inapoi, printre oameni...

03.02.2012

2012-02-03T20:16:00.003+02:00

Capul mic intre pumni, parul rebel acoperindu-i ochii siurechile, limba simpatica plimbata din cand in cand peste buze, “tati daraici...?”, degetul gros si batran care indruma degetul subtire si tanar, foartetanar, rand cu rand, semn cu semn, intrebari dese la care inca exista raspunsuri,lumi nemaivazute prinzand contur agatandu-se timid de momentele sale deinspiratie, e lumina cartii, intr-o zi toate astea o sa te doara, iti spui,fara sa te auda, de jos un copil citind o carte, de sus o palma odihnindu-se peun crestet...

29.01.2012

2012-01-29T10:00:00.003+02:00

Acum nu, dar mai incolo va fi si ziua cand vor bombardaorasele nu cu proiectile ci cu carti, vor cadea in capul oamenilor ingroziti deobiectele stranii din cer cu o multime de aripi, cartile ni se vor aseza peumeri precum ingerii iar noi, in sfarsit, in sfarsit spun, noi vom striga...

26.01.2012

2012-01-26T20:19:00.002+02:00

Pana ajungi sa vorbesti singur, pana nu mai intelegi ces-a intamplat, de ce toti canta pe o singura nota, in falset, pana mediuldevine toxic si imediat irespirabil, pana iti vine fie sa fugi fie sa ucizi,pentru ca e prea mult o specie care-si tolereaza rateurile, si le cultiva, siin fata carora isi pleaca fruntea, fara sa ofere explicatii, sau pretul, panaajungi sa te izolezi, deci, in propriul tau ego, destul de rece si acela,pentru ca nu are nevoie de tovarasi (de aceea e ego), acolo unde-ti ofera uncolt intunecat, un colt de paine si unde te ignora, iesi doar noaptea, testrecori pe langa zidurile unde pana si umbra pare haituita, in cautare decertitudini, in cautare de semeni diferiti, cu umbre diferite, haituite si eledar diferite, rar, foarte rar intalnesti cate unul, foarte rar te intalnestecate unul, schimbati priviri neincrezatoare, apoi obiecte interzise, intr-o noaptecineva ti-a oferit un cantec, vechi, despre iubiti plecati departe si iubitecare ii asteapta pana dupa moarte, mult dupa aceea unui altuia i-ai daruit ungand, original, ieri ea te-a strigat de dupa un gard daramat, am ceva pentrutine, a soptit, te-ai apropiat, a intins mana si ti-a intins o carte, ia-o, mienu-mi mai trebuie, ma intorc, mi s-a acrit sa fiu eu, ea a plecat, cartea aramas, cartile mereu raman, raman, raman...

24.01.2012

2012-01-24T20:47:00.001+02:00

Povestea pe scurt suna cam asa : “ tatal meu a murit devreme, repede si neasteptat, am suferit, apoi m-am obisnuit cu ideea, apoi l-am uitat si, asa cum se intampla in putine povesti, mi l-am amintit din nou, asa cum era el, un tip misto, am urcat intr-un avion, nu primul, amintirea tatalui meu nu are nevoie de acte de bravada, am coborat in tara, am inchiriat o masina, am parcurs distanta cu viteza legala, am ajuns acasa, acolo unde nu ma astepta nimeni, am deschis poarta, paradoxal nu era ruginita, de parca era noua, de parca se juca, am intrat, apoi am iesit, am salutat putinii oameni de pe ulite, straini, pierduti intr-un trecut la randul lui ratacit (stii cum e sa fii salutat dintr-un trecut ratacit, stii?), apoi in the graveyard, apoi slalomul printre tufele de lilieci si, abia la urma, tata, fotografia era neclara, mai neclara chiar decat amintirea lui, l-am privit, m-a privit, mi-a facut cu ochiul, da, mi-a facut cu ochiul, m-am asezat pe o piatra ramasa acolo, sau care era dintotdeauna acolo, am scos din buzunar o carte, una pe care o cumparasem din Bucuresti, am deschis-o, ‘spune tata’, l-am indemnat, ‘ cu ce sa incep’, l-am privit, m-a privit, am inteles, ‘ vorbeste-mi despre tacerea ta’, am citit, si mi-a vorbit, mi-a vorbit...

23.01.2012

2012-01-23T23:28:00.004+02:00

Cand nimic nu mai e de spus, cand ai senzatia ca ai aflat totul, cand nu are ce sa te mai surprinda, cand iubesti doar ca sa iti gasesti o ocupatie, sau doar ca sa nu uiti cum mai e sa suferi in mod gratuit, cand parasesti doar din generozitate, sa sufere si ea, sau ele, cand cariera este la final tocmai pentru ca nu mai ai cum sa incepi o alta noua, cand ti-e mai comod sa fii trist decat vivace, cand ti-e mai comod sa fii comod, cand te adapostesti acasa ca intr-un refugiu si nu ca inaintea unei linii de start, cand cumperi o carte numai ca sa te insoteasca cineva, numai ca sa te insoteasca...

21.01.2012

2012-01-22T16:20:00.001+02:00

Cand deschizi o carte, cand o citesti, cand o termini inaintea povestii...

19.01.2012

2012-01-19T20:11:00.005+02:00

Nu toata lumea merge in vacantala mijlocul lui iulie, tu lucrezi, asa ti-ai dorit, urasti concediile in turma, marea nu-ti spune nimic altceva decat o imensa hazna cu gust de urina, muntele e prea abrupt iar tu esti prea lenes, iti plac mirosurile orasului incins, fluidele care se scurg din toate directiile in toate directiile, iti place moartea surfand pe stralucirea soarelui, intr-un echilibru precar, pana se rostogoleste si cade intr-un suflet pe care, furioasa, il ia, iti place riscul de a te topi anonim, intr-un spatiu in care toate se topesc, e ca o intoarcere in Nirvana, e ca o vizita la iubita, iubita altuia, iar in mijlocul zilei, cand focul isi scoate miezul din caciula, tu mergi pe mijlocul strazii pana simti canu mai simti nimic, vazatorul de carti te striga de la umbra tonetei, iti spune ca esti nebun, te imbie sa iei o carte sub care sa te adapostesti, accepti, o cumperi, o faci piramida si o asezi pe crestetul capului, de aproape esti un individ straniu ferindu-se de caldura, de departe esti o carte stranie ferindu-se de oameni...

18.01.2012

2012-01-18T21:34:00.006+02:00

A vrut un scaun, un balansoar "sa ma dau in el toata ziua, fiule, ca nu prea ma am ce sa fac", te-ai dus, ai cautat peste tot, nu ai gasit, ai comandat unul la tamplarie, tamplarie de romani, "se misca prea mult in spate, ametesc", te-a dojenit tata, "ce balansoar prost mi-ai adus, vreau unul bun, am crescut un baiat sa faca si el ceva ca lumea, te rog fa ceva ca lumea", te-ai lasat pe vine, ai privit obiectul, nu ai avut idei, tata te-a dat la scoala, ai invatat carte, in concluzie nu stii sa faci nimic, l-ai rugat sa te lase sa te gandesti, te-ai gandit cateva zile, te-a sunat,"te mai astept mult? vreau sa ma intind in balansoarul meu, vreau", spre seara trecand pe langa librarie, te-ai gandit, ai intrat, ai cumparat o carte, de fapt doua, ai cerut doua carti la fel, nu te-a inteles, ai mers singur la raft, ai ales doua carti de aceeasi grosime, de la Polirom, a doua zi l-ai vizitat, uite tata, sa incercam asta, ai pus o carte sub o patina, o carte sub cealalta patina, tata s-a lasat pe spate, insa foarte putin, a zambit, a aprins o tigara, "de aia ii inveti carte, de aia..."

17.01.2012

2012-01-17T20:36:00.004+02:00

Natura moarta cu oameni citind carti, ca sa ramana vii...

13.01.2012

2012-01-13T14:47:00.014+02:00

In care, nimeni nu mai pune prêt pe nimic, in care te imbraci in arbitrariu ca in haine de blana in ciuda protestelor activistilor de tot felul, in care iubesti doar pe cine nu trebuie si-l respingi pe the right one, in care idealizezi pana la sange persoane pentru ca mai apoi sa le reprosezi ca, de fapt, nu exista, sau ca realitatea ti-a furnizat doar o caricatura la care nu razi, nu razi, in care nu mai trebuie sa crezi ci doar sa refuzi si sa faci din asta o arta, in care az,i intrand la librarie, vanzatoarea ti-a propus sa cumperi noul concept de carte, un exemplar gol in care ai libertatea sa scrii tot ce doresti, despre ce iti trece prin cap, despre oameni asa cum ti-i doresti sa fie, despre iubirile pe care ti-ai dori sa le traiesti, despre femei ideale si intamplari din care sa intelegi ceva, ba chiar si despre tine, despre tine, si in care, mai tarziu, acasa, ai aflat ca nu poti scrie nici macar un rand si in care abia asta te-a facut fericit, abia asta…

12.01.2012

2012-01-12T09:16:00.007+02:00

E aproape un copil, ea inca n-a descoperit ca Moise nu a apropiat apele ci le-a despartit, isi leagana intamplarile din viata ca pe niste papusi Barbie, le aseaza cuminte pe pat si le vorbeste despre atunci cand va fi mare, acum s-a indragostit, e primul barbat, roseste cand o cauta la telefon, iar cand se vad vorbeste tot timpul si inca nu intelege daca palma lui o raneste sau o mangaie, daca sarutul lui tradeaza sau pecetluieste, il primeste in ea curioasa si neatenta, aproape amuzata, pentru ca ea se joaca nu implineste, pentru ca ea inca scoate limba si asculta Lady Gaga, pentru ca e atat de tanara incat nu are nevoie sa se gandeasca la viitor, iar cand trebuie sa plece, doar se ridica si pleaca, salutand aproape rece, ea nu face un barbat fericit ci mai degraba penibil, ea e copilul tau care va deveni femeia altuia (si doare, man, doare), ea iti cumpara carti pe care scrie naiv „pentru ca unele femei sunt cu mult mai perverse decat va puteti inchipui voi barbatii”... ce naive sunt copilele astea, iti spunea cealalta, care nu-ti cumpara carti ci doar iti tine animalul in lesa, il tine...

10.01.2012

2012-01-10T21:14:00.002+02:00

E ultima zi, ultima te muti, pleci din orasul asta pentru totdeauna, celalalt oras e departe, e foarte departe si e posibil sa fie doar o halta, apoi o alta destinatie, in alta tara, in jurul tau cateva valize si peretii goi, ai vandut tot ce ai putut vinde, iar ce a ramas ai oferit, ai oferit, te ridici, te apropii de fereastra, privesti cu ochi straini locuri care ti-au intrat in sange, e ca si cum nu ti-ai recunoaste mama, e ca si cum ti-ai renega patria, e ca si cum ai trada cel mai bun prietem numai pentru ca ti-e prieten, dar faci ceva ce trebuie facut, trebuie facut, iti spui, lucrurile trebuie luate asa cum sunt, suportate si puse sa lucreze in favoarea ta, zambesti, esti cinic, esti tare, vei trece usor peste asta, trenul e peste cateva ore, ai putea sa iesi sa bei o cafea cu un apropiat, ai putea s-o suni pe ea, doar pe ea, ar veni, sigur ar veni, sta langa telefon, plange si asteapta un semn, doar un semn, o ultima intalnire, un ultim orgasm, iesi, bati strazi cunoscute, cu fereala, cu grija, le simti de parca ar vrea sa te muste de glezne, nu mai esti binevenit aici, nu mai esti, sasaie pe sub talpi, se strecoara printre pasi, strazile orasului pe care il parasesti, te adapostesti in librarie, ultima care a rezistat, ultima, femeia de la tejghea te saluta, stie ca pleci, stie... se apropie de un raft, scoate o carte, o sterge cu palma crapata, ti-o intinde, “cadou de la mine”, te uiti la pret, e scumpa, ii spui, e scumpa, da din mana, “toti am vrut sa plecam de aici, doar tu ai reusit”, ii multumesti, iesi, femeia te urmareste pe geam, te indepartezi ezitant, ea da din picior, da tare din picior, iar strada se supune cuminte fugii tale, se supune...

07.01.2011

2012-01-07T09:23:00.002+02:00

Ce dar ii poti cumpara de ziua ei unei batrane de 70 te intrebi muscand din hamburgerul standingului tau social, esti sus, esti mare, lumea ti se inchina la picioare iar mama ta a ajuns un fel de calcai al lui Achile, e punctul tau slab, e cordonul ombilical catre cine esti de fapt, mamele de 70 ne incurca uneori, nu-i asa... parfumuri in niciun caz, misti din cap nemultumit, “sa fie o bluza?”, ce sa faca ea la tara cu o bluza, un aparat de bucatarie pare sa te salveze o idee, inlocuita cu alta – aparatele de bucatarie sunt doar pentru junkies, mama gateste natural, televizor are, aparat de radio, cea mai frumoasa colectie de plapumi, lemnele de foc si le-a cumparat din vara, gradina e deja plina de flori, cum o sa mergi la aniversarea mamei tale cu mana goala... te seaca oamenii care te pun in dificultate, inainte sa urci in masina iti spui, “o sa-i cumpar o carte”, ideea ramane in picioare pana oboseste, intri in librarie cauti o carte care crezi ca ar interesa-o, gasesti in sfarsit una, o carte de George Cosbuc, cand erai copil, iti recita mereu din George Cosbuc, poezia Mama, o recita si plangea, pentru ca ea n-a mai avut de tmpuriu mama, sau pentru ca vedea ca o ascult tacut, sau pentru ca pur si simplu avea suflet, ajungi srpre seara, este in bucatarie spaland vasele, la multi nai mama, ii spui, apoi ii saruti mana si fruntea, ochii i se umezesc, isi sterge palmele de sort, intrati in casa mare, te intreaba daca ti-e foame, ii intinzi cartea usor timorat, ii amintesti, ea zambeste, o pune deoparte, nu mai da banii pe carti, te cearta, hai sa mananci, cu farfuria inca in mana te intreaba, dar tu esti bine, fiul meu, esti bine...

05.01.2012

2012-01-05T21:38:00.003+02:00

Nu conteaza ca lucrurile au evoluat ametitor de repede, nu conteaza ca a cazut din senin, nu conteaza ca te-ai trezit in bratele ei torcand ca un motan, privind-o in ochi si intrebandu-te cum dracului s-a ajuns aici, si asta fara sa te doara, fara sa te doara, te gadila sub barbie cand ti-a spus, “scrie ceva acum, scrie ceva numai pentru mine”, i-ai zambit, “acum?”, "da, acum”, ai invitat-o la un joc, ai invitat-o sa intre sub dus, ea a intrat sub dus iar tu ai privit-o prin gaura cheii, prin gaura cheii ai privit-o si ai scris, despre raurile de apa ale infinitului mic scurgandu-se pe poftele infinitului tau mare, despre formele ei perfecte mulate pe privirile tale imperfecte, despre momentele ei de putere ciugulind bucati din mometele tale de slabiciune, despre anticipare si lipsa de rabdare, despre ea nu cum este ci asa cum au construit-o uneltele imaginii tale despre femeia nascuta numai pentru tine, iata, o alta femeie nascuta numai pentru tine, a iesit, i-ai citit, a ascultat. i-ai spus ca n-o sa te opresti aici, ca vei scrie o carte, o carte mare, rebela, vie, o carte despre care vor vorbi toate femeile iubite de pe pamant, ti-a luat obrajii intre palme, te-a privit in ochi, ti-a sarutat gura si ti-a multumit scriind celelalte pagini, fugarind orgasme livresti, pana tarziu a doua zi, cand te-a lasat dormind langa biletelul turcoaz pe care scria cu litere inflorite, “cand va aparea cartea aceea, sa arzi exemplarul meu, sa-l arzi...”

03.01.2012

2012-01-03T20:08:00.001+02:00

E ziua ta, implinesti o varsta matura, est puternic, esti sanatos, esti infipt, lucruri care trec, colegii iti canta multi ani traiasca, au pus bani si ti-au cumparat un lucru scump made in China, telefoanele suna non stop, unora le raspunzi, majoritatii nu, il treci pe starea silence, consulti din cand in cand fereastra de e-mail, te felicita multi prieteni, sau cunoscuti, nu raspunzi nimanui, pleci destul de devreme, esti pe strada, esti singur, te simti bine, de fapt abia acum ti-e ok, iti amintesti ca e ziua ta, ti-ai dori sa nu fii singurul ca sa-si aminteasca, care sa-si aminteasca si sa iti pese ca-si aminteste, in fata librariei te gandesti ca trebuie sa-ti faci un cadou, intri, rafturile sunt pline, citesti cotoarele, le parcurgi, ceva care sa merite, iti spui, ceva care sa merite, intr-un raft marginal dai de o carte de Atilla Bartis, l-au cunoscut, pfui, ciudat personaj, scoti cartea din rand, o cumperi, iesi, din cand in cand te uiti la ecranul telefonului, nu, n-a sunat, ajungi acasa, intr-o viata ca a ta intotdeauna seara ajungi acasa, nu te asteapta nimeni, intr-o viata ca a ta nu te asteapta niciodata nimeni, intri, te faci lejer, deschizi cartea, o inchizi, consulti fereastra de e-mail, gasesti un mesaj ratacit, agatat parca de inbox, inghesuit aproape refuzat, in el scrie, “la multi ani baby”, zambesti, rasufli usurat, nu-i dai replay, intr-o viata ca a ta nu ii dai replay, nu...

02.01.2012

2012-01-02T19:00:00.001+02:00

Deasupra Atlanticului zboara un Boeing 747, maiestuos ca o gasca, e alb, e curajos si e plin, printre pasageri esti si tu, in prima calatorie in SUA, nu ai fost niciodata, nu cunosti pe nimeni acolo, vrei sa vizitezi statul Wyoming, asa ti-a venit, ti-e putin frica, privesti prin hublou, nu vezi nimic decat alb, iti inchipui ca moartea nu poate fi decat alba, alba si rapida, te intrerupe din meditatie o stewardesa, e frumoasa, te intreaba daca doresti de baut, ii raspunzi ca nu, te intreaba daca ti-e foame, ii raspunzi ca nu, te intreaba daca iti doresti ceva, o privesti si ii spui in limba romana ca o doresti pe ea, ea zambeste intr-o limba de circulatie internationala si-ti raspunde ca e posibil orice mai putin asta, o rogi atunci sa-ti aduca o carte, simti nevoia sa citesti ceva, o carte despre zbor, despre pionierii aviatiei moderne, despre visul omenirii de a se inalta, asa ca Dumnezeu, sau ca sfintii minori, sau macar ca o pasare, frumoasa doamna zambeste enigmatic, se indreapta de spate, duce talkie walkie in apropierea gurii perfecte si comunica echipajului rugamintea ta, comandantul opreste aeronava, stewardesa coboara, intra in librarie, cumpara o carte despre Elie Carafoli, ti-o aduce si ti-o intinde zambind incontinuu, avem cele mai bune servicii, iti spune apoi se indeparteaza, Boieng-ul isi continua cursa spre America, ca inspre o burta...

01.01.2012

2012-01-01T16:22:00.002+02:00

Sarbatoarea anului nou nu mai pacaleste pe nimeni, in niciun caz nu te mai pacaleste pe tine, stii exact ce sa faci, stii exact cum sa-ti pregatesti cele cateva zile de plictis, agitatie si diformatie sociala iar in timp ce toti ceilalti ara hipermarketul umpland cosuri cu cacat ambalat in diferite forme, consistente si gusturi, tu intri in librarie ( e goala, asa cum trebuie sa fie orice loc din alte lumi si vremuri ratacind prin realitatea imediata) si cumperi ultimele aparitii, ultimele traduceri din autorii englezi, iti plac autorii englezi pentru ca scriu lejer despre limite, despre cum e la fel de unsatisfactory sa te loveste de ele asa cum e sa le depasesti, le inghesui intr-o plasa de plastic, te retragi, incepand cu 30 seara incepi sa citesti, esti singur, tii telefoanele inchise, pe masuta o sticla de sampanie si un pahar, un pachet de tigari subtiri de foi si cateva sandwich-uri, pe 31 la ora 0 opresti un pic lectura, desfaci sticla, dopul nu sare ci iese cuminte, usor iritat, iti torni, bei, urezi la multi ani unor persoane incerte, bei paharul, musti din sandwich, concertul de Anul Nou de la Viena te surprinde citind din Barnes, te opresti putin, asculti, e la fel de prost ca in toti ceilalti ani, iti imaginezi usor ironic multimea de snobi romani – saraci, nepriceputi si afoni – butonand si share-uind pe facebook minunea unei muzici de consumatie (in fond), rasuflata pana la gretzos, te superi pe ei, apoi ii ierti, citesti si ierti...

01.01.2012

2012-01-01T00:59:00.002+02:00

E anul nou, nu a nins dar au albit cerul artificiile, oamenii sunt agitati, tensiuni sexuale, tristeti si incertitudini, isi ureaza unii altora, toarna in pahare sampanie proasta sau contrafacuta, o beau dintr-o inghititura, toarna iar, iar beau, prin pietele publice canta artistii circumstantiali, cantecele lor se topesc prin aerul tare al noptii, printre bulele de sampanie, fum si praf, nu ii asculta nimeni, de fapt ei nu canta nimanui, prin apartamentele mici alti oameni mici se ascund tematori, isi conserva emotiile pentru visele de peste noapte, atunci cand totul e frumos si realizabil, nimeni nu face nimic altceva decat sa treaca dintr-un trecut abstract intr-un viitor la fel de abstract, intr-un dans ciudat si gratuit, doar librariile sunt inchise, da, azi doar sunt inchise...

30.12.2011

2011-12-29T09:11:00.002+02:00

E seara de ajun, lumea sta ascunsa intre paturi, cani de vin fiert, programe TV si micile tristeti hibernale, nimeni nu e fericit, nimeni nu e in dispozitie suicidala, e seara in care oamenii se simt, de fapt, oameni, motiv pentru care fac mari eforturi sa uite, afara se aud voci de copii colindand, song-uri scurte, cu texte trunchiate, tot mai putine despre Iisus, tot mai multe despre un Mos imbracat in rosu care bea Coca Cola (Shake up Christmas), unii dintre ei ajung pe strada Comertului, la blocul D2, scara B, fara interfon, intra in voie, bat la usi, nu se deschide decat usa de la apartamentul 3 unde un nene ciudat ii indeamna sa colinde, copii isi umfla piepturile si incep, nenea ii intrerupe si le spune , “ nu copii, nu asa”, apoi imediat le canta un colind vechi, atat de vechi incat copiii sunt convinsi ca de fapt nici n-a existat vreodata iar adultul face misto, totusi il asculta, pare un text coerent, “copii sa va mai cand unul?”, copiii incuviinteaza zambind simpatic si diavolesc, domnul le mai canta unul, copiii se distreaza, la final domnul intra in casa si revine cu un teanc de carti cu colinde traditionale, le imparte, colindatorii le iau parcurg decent distanta de timp in care se lamuresc ca asta e tot, se intorc si pleaca, dupa 10 minute adultul coboara scarile, iese in fata blocului, culege cartile abandonate in zapada, pentru alti colindatori si pentru vremuri mai bune, pentru vremuri mai bune...

25.12.2011

2011-12-25T12:21:00.006+02:00

Esti un scriitor aflat in pana de inspiratie, iesi, cumperi o carte, o citesti, o inchizi, te ridici, privesti pe fereastra, in pomul de vis a vis o pasare ciudata care canta, “esti un scriitor in pana de inspiratie”, te apleci, scoti papucul deschizi fereastra si arunci, lovesti pasarea, ea cade, cu un ultim tremur mai spune, "esti un scriitor...", apoi o mananca o pisica, o mesteca trist prin zapada cleioasa...

24.12.2011

2011-12-24T10:32:00.005+02:00

Esti activist social, te implici peste tot, cu tot sufletul, ai salvat caii de la Letea, ai participat la MOB-uri, ai militat pentru o Romanie mai cinstita, pentru Delta mai curata, pentru adevarurile revolutiei si pentru Rosia Montana, sau impotriva, astazi participi la o alta campanie, se numeste cumpara o carte pentru cei care nu isi permit sa cumpere o carte, intri in librarie, impreuna cu camarazii tai de fundatie, cumparati carti, la rand, de-a valma, le platiti din banii castigati prin proiect, mergeti la diferite adrese, mergeti si la tara, lasati carti celor defavorizati, unor batrani din Ograda le lasati operele complete ale lui Marius Ianus, unei familii de romi din Tandarei ii oferiti Mein Kampf, iar unei case de copii din Tulcea cartile lui Pascal Bruckner, terminati actiunea in doua saptamani, esti epuziat, revii acasa, mananci ceva, te repezi la computer si cauti pe google, actiunea a avut din nou succes, ridici un pahar in cinstea reusitei, somnul ratiunii ridica si el unul...

22.12.2011

2011-12-22T17:32:00.005+02:00

Esti dealer, faci afaceri mari, foarte mari, aduci in tara vapoare incarcate cu marfuri si trimiti in strainatate vapoare incarcate cu alte marfuri, acumulezi bani, multi bani, iti finantezi alte vapoare cu marfuri, vapoare care vin incarcate si pleaca la fel de incarcate, nu exista produs in magazine care sa nu fi trecut prtin facturierul tau, totul merge ca pe roate, clientela e multumita, iar tu vrei sa te dezvolti, tu ai nevoie de mai multi bani si, inainte de toate, ai nevoie de challenge, sa faci piatra seaca sa cante, ultima ta idée a fost sa cumperi si sa vinzi carti, vapoare cu carti intra si ies din portul Constanta, in toate limbile pamantului, ajung pe birourile sau pe noptierele oamenilor insetati de lectura, oamenii le cumpara si le citesc fermecati de imaginatia spiritului uman, de adevarurile si adancul inteles al vietii, de descrierile fabuloase care le umplu sufletul, le primesti binecuvantarile nerostite pe plaja la Malibu, ejaculand in gura unei frumoase localnice analfabete…

20.12.2011

2011-12-20T10:22:00.005+02:00

Esti urat, urat de tot, esti atat de urat incat atunci cand visezi o zana moare o poveste, atat de urat incat atunci cand mergi la mare si vrei sa inoti se despart apele, ingrozite, esti urat nu te vrea nimeni, nimeni nu vorbeste cu tine, au inventat un cartier in care sa locuiesti singur, iar varul de pe peretii casei unde locuiesti cade in mod frecvent, nu te asteapta nimeni, nu te viziteaza nimeni, doar o exceptie, demult, odata, un ins care s-a apropiat de tine, te-a studiat si a scris o carte frumoasa, o carte frumoasa despre un om urat, a ajuns best seller, l-a scos din mizerie si l-a facut frumos, l-a facut frumos…

19.12.2011

2011-12-19T14:40:00.005+02:00

Esti un avion de hartie, zbori dezordonat impins de o forta pe care n-o cunosti, aerul vajaie pe langa tine, zbori, zbori, apoi te lovesti cu ciocul de un tablou kitch de la librarie si te prelingi pe langa zid, pana jos, te zbati putin si mori… copilul rupe alta foaie din carte, te executa intr-un duplicat imbunatatit, care zboara mai mult, mai inalt si care moare un pic mai tarziu… avionul cu pagina de cuprins zboara cel mai putin, dintr-o erooare umana de constructie, copilul plange, tatal ii promite ca ii cumpara inca o carte si inca una daca e nevoie, pana se va naste avionul care zboara vesnic spre zid si de care n-o sa se mai loveasca niciodata, niciodata…

15.12.2011

2011-12-15T19:17:00.001+02:00

Esti Mos Craciun, aduci daruri copiilor, intri pe hornuri, conduci un car tras de reni plus renul Rudolf cu nasul rosu care seamana cu Stefan cel mic, atunci cand iese in frig, totul e frumos cand apari tu, cu cateva zile inainte si nicio zi dupa, anul acesta te-a pus pe ganduri o scrisoare de la un copil, ti-a scris ca nu vrea jucarii, nu vrea dulciuri, nu vrea nici macar un fratior, vrea doar o carte din care sa citeasca povestea luminii, n-ai auzit de o asemenea carte, ai cautat in toate librariile lumii, l-ai intrebat pana si pe Grinch, nimic mosule, ti-a spus, am cautat cu toti spiridusii mei, ai pus in sac pana la urma un abecedar, te-ai felicitat pentru ideea asta, ai urcat in car, hai Rudolph, misca-ti fundul, Rudolph s-a ridicat in doua picioare (dar nu prea mult, pentru ca renii cu nasul nu sunt nervosi, fiind prea comici), apoi ati pornit, ati ajuns la casa copilului, ai intrat pe horn, ai cazut in fund, ai vrut sa fii haios, ai scos cartea din sac, i-ai intins-o, mama lui i-a facut un semn, el a priceput si a intins mana, a luat cartea, a strans-o la piept, ti-a multumit, tu ai plecat mai departe in adancimea noptii, brusc ai avut senzatia aceasta ca izvoraste de fapt din ochii albi ai copilului si-ai fost trist, iar Rudolph a calcat cu grija pe stelele lipsite de noroc...

14.12.2011

2011-12-14T19:27:00.003+02:00

Esti un pitic, toate lucrurile pe langa care treci sunt imense, ai un stress perpetuu sa nu fii strivit, te strecori printre lucruri si fiinte, locuiesti intre paginile unei carti, ascunsa pe un raft dosnic al unei librarii obscure, in fiecare dimineata iesi dintre ele, te intinzi si cercetezi locurile, sunt cam aceleasi, se schimba doar mirosurile si oamenii care pasesc pe acolo, nu te indepartezi niciodata, traiesti liber intr-un spatiu restrans, dar astazi te-ai trezit usor agitat, ai visat cum casa ta se misca, de parca ar fi transportat-o cineva pe puntea unui vas, te intorci pe partea cealalta, cineva deschide cartea chiar la mijloc, acolo unde dormi tu, tresari, privesti capul imens si cei doi ochi larg deschisi ca niste sori, “un pitic!”, striga copilul, tu auzi doar un muget, un muget auzi...

10.12.2011

2011-12-10T16:57:00.001+02:00

Cumperi un brat de carti, si doua plase pline cu carti, mergi cu ele in parc, te asezi pe o banca, scoti o carte si-o arunci, intrebi "ma iubeste?",mai scoti o carte pe care o arunci, intrebi "nu ma iubeste?", arunci cartile una cate una, "ma iubeste?" intrebi, "nu ma iubeste?" intrebi iar, la ultima carte primesti raspunsul, te ridici trist, nici de data asta, te indepartezi, din spate te auzi strigat, te intorci, din spate fuge catre tine o fata, tine cateva carti in mana, "hei, domnule, ai pierdut niste carti", o lasi sa se apropie, va priviti in ochi, ti le intinde, le ei, zambeste vine cu tine, cartile sunt mincinoase...

07.12.2011

2011-12-07T16:51:00.001+02:00

Esti o musca, zbori aiurea, free as a bird (apoi iti dai cu palma peste gura – no bird, no bird), de sus toate iti par la fel de mari ca si de jos, in general nu au nici gust si nici miros, asa ca le ignori cu majestatea unei muste, ti se spune musca verde de cacat, dar ei sunt rai, unii sunt buni, iar tu nu abstractizezi, n-ai notiuni sau concepte, ai doar o foame nebuna si pofta, sa mananci si sa futi, iar intre ele sa bazai, simti cum te impinge un curent nefiresc din spate, te lasi condusa pentru ca-ti usureaza zborul, intri intr-un spatiu inchis, simti mirosuri fade, care n-au corespondent in reflexele tale alimentare, zbori cu zgomot, nemultumita, cauti o iesire, dai de un animal alb, asudat, te inviorezi brusc, te indrepti catre el, te asezi pe suprafata accidentata de deasupra, iti infigi trompa in stratul subtire si delicios, simti primejdia te ridici, primejdia trece, te asezi din nou, in acelasi loc, sugi iar, simti iar primejdia, de data asta mai greu, dar reusesti sa scapi, cum nu prea ai memorie te asezi din nou, sugi, iti umfli burta, primejdia nu te mai rateaza, ajungi o masa diforma pe obrazul unei femei care priveste nemultumita o carte de Kafka Franz, patata pe coperta 1, va trebui s-o plateasca, asa murdara n-o mai cumpara nimeni...

06.12.2011

2011-12-06T23:21:00.004+02:00

Esti analfabet, sau in fine, esti alfabetizat dar prost, ai diploma la Spiru, aproape corporatist, no matter, esti cretin si pe fata ta se citeste de la 1000 de metri din spate cat de cretin esti, nu esti in stare sa legi doua vorbe, a face curte unei femei se limiteaza la a-i arata portofelul si a invita-o in masina pentru un mui la liziera, in jurul tau evenimentele se golesc de miez si se scurg precum nisipul dintr-o clepsidra sparta - nu-l mai opreste nimic, se intide pe jos si murdareste, bai esti atat de prost incat mi-e lehamite sa scriu despre tine si despre ziua cand m-ai intrebat daca mai am vreo carte “de-a mea” de vanzare si ti-am raspuns ca am, ai scos tufla de bani s-o platesti, am luat-o, ti-am intins exemplarul pe care ti-am latit o dedicatie, ai luat-o mandru si te-ai carat ca sa te lauzi cu ea la gasca ta de prosti, care au luat-o curiosi si s-au mirat cat de prost e ala care ti-a vandut o carte pe care n-a scris-o...

05.12.2011

2011-12-05T20:33:00.005+02:00

Te-a dezamagit, a facut o prostie, tu taci, ea tace, “sunt gata, pedepseste-ma”, iti spune, o privesti, sa pedepsesti e cineva pe care il iubesti, ridici din umeri, ea insista, “am facut-o, o merit”, deschizi gura apoi o inchizi, du-te si cumpara-mi o carte, ii spui, oricare, “asta e pedeapsa?”, dai din cap, se imbraca usurata, iese, revine dupa o jumatate de ora, se dezbraca de palton, il arunca pe jos, “am luat Flori pentru Algernon, e misto”, ti-o intinde, “si acum?”, multumesc mai spui, citesti despre soareci tristi si-o ignori, ea nu intelege nimic, e nefericita...

04.12.2011

2011-12-04T11:13:00.002+02:00

Cumperi o carte, mergi in parc, o deschizi, o citesti, la pagina 23 faci un atac de cord, te prelingi, cartea iti cade pe fata intre paginile 63-64, cineva te vede, iti asculta inima, nu aude nimic, se uita in jur, natura e indiferenta, el de ce nu ar fi, ia cartea si pleaca, se uita curios in ea, pagina 23 il surprinde pe culoarea rosie, il loveste un SUV scump, care nu se opreste, cartea pluteste cateva secunde prin aer si cade pe trotuar in fata unui cuplu care se saruta, se opresc cateva clipe, privesc obiectul, el ii da cu piciorul, cartea se duce departe, departe. Iar ei vor trai fericiti pana la adanci batranete...

03.12.2011

2011-12-03T10:18:00.010+02:00

Esti gras, supergras, abia te misti, ai un job sedentar, mananci mult si fara cenzura, ti-ai facut un idol din mancarurile grase, mai ales untura de porc pe paine asa cum te hranea mama in copilarie, ai manca paine unsa cu untura non stop, ai inhala-o, ti-ai injecta-o in vene, te-ai intoarce in timp si i-ai indopa pe toti aia de la Woodstock cu untura, sa vada si ei cu adevarat ce e ala drog, de fapt asa muscand dintr-o felie Vel Pitar cu untura te-a surprins iubirea, intr-o dupa-miaza de sambata, dupa orele 14, privind pe geam si vazand-o pe ea, traversand timid trecerea de pietoni din fata casei tale, slaba moarta aproape costeliva, muscand dintr-un covrig de Buzau si cautand ceva, apoi te-a vazut pe tine, privirile vi s-au intalnit, grasimea din colturile gurii tale s-a intarit brusc si s-a impresionat, firimiturile din colturile gurii ei s-au lichefiat si s-au impresionat la randu-le, i-ai facut cu mana, ti-a raspuns, mai tarziu v-ati vazut in parc, apoi la restaurant unde, intr-un exces de pasiune, ai comandat doua portii de untura pe paine, ea pentru ca te iubea atat de mult a inghitit cu greu, altadata a cumparat covrigi iar tu, pentru ca o iubeai atat de mult, i-ai inghitit cu greu, relatia functiona frumos si nu implica sex pentru ca nu se putea, in schimb priveati adeseori filme porno pe net, iar alteori cumparati si citeati cu fervoare cartile lui Pascal Bruckner, si nu intelegeati de ce atata efort pentru nimic, mestecand asa, nu intelegeati...

01.12.2011

2011-12-01T08:47:00.002+02:00

E ziua nationala, esti liber, se intampla ca esti si singur, e frig, n-ai ce sa faci in orasul natal care ti-e strain, la televizor doar programe tematice, la telefon curvele nu raspund, peretii canta imnul national, legat, fara pauza, de ziua nationala o poti lua usor razna, iti propui sa iesi, iesi, te plimbi, lume putina, care ascunde in priviri ceea ce ascunzi si tu, va indepartati rapid unii de ceilalti, oamenilor nu le place sa arate vulnerabili, o sa iau o carte, iti spui, ma intorc, fac un ceai, apoi citesc pana ma topesc, ajungi la librarie, e inchis, fireste, de ziua nationala oamenii iti intorc spatele iti amintesti, e deschis insa langa, la crama, intri, te asezi bei, de ziua nationala oamenii se imbata ca porcii, fac galagie si fum, isi neaga conditia, iti amintesti si asta, te aliniezi, te imbeti ca un porc, asta nu te face sa te simti mai bine, de fapt asta te face nesimtit, te face un pic mai roman, mergi impleticit, uite o taraba cu carti, cand a aparut, te intrebi, e zilnic acolo, ti-ai fi raspuns daca ai fi fost treaz, te apropii, o femeie zgribulita sta in spatele tejghelei, ce vrei romane, te intreaba, nu sunt roman, protestezi ambiguu, dar ce esti, sunt beat, intinzi mana, apuci o carte, platesti, pana acasa o pierzi...

24.11.2011

2011-11-24T21:34:00.002+02:00

Nu l-ai vazut de multi, foarte multi ani, candva in copilarie erati prieteni nedespartiti, faceati prostii impreuna, va jucati impreuna, parintii tai aveau, ai lui nu, apoi tu la un liceu el la altul, tu la facultate, el... un film rupt pe nesimtite si haloul propriei cariere, sau a propriului ego, in care te-ai lasat sa aluneci, amintiri rare, intamplatoare, intrebarea serpuitoare daca el a existat intr-adevar sau doar aveai nevoie uneori sa-ti furnizezi imagini vechi cu o copilarie fericita, cu tovarasi si jocuri din edenul efemer in care voiai sa evadezi uneori, si intalnirea neasteptata cu el, intr-o gara, la Arad, tu plecand spre Budapesta si el spre Bucuresti, surpriza si neincrederea, apoi valul de placere moderata, imbratisarile, bucuria superioara cu care ii spuneai cine si ce vizibil esti acum, el tacand usor amuzat, multa vreme si dupa intrebarea “dar tu ce faci acum”?, nimic, ti-a raspuns intr-un tarziu, cum nimic, i-ai reprosat cald, pai nimic, scriu, sunt scriitor, ai ridicat din umeri mirat, nu ma crezi, nu-i asa, i-ai spus ca nu stii ce sa crezi, n-ai fi crezut niciodata, nu l-ai crezut nici cand a scos din geanta un volum gros, de culoare alba avand pe coperta un cutit infipt intr-o usa si pe care ti l-a intins, “uite, asta e”, ai luat cartea, ai privit-o intr-o parte si in alta ai rasfoit-o, l-ai intrebat de unde o poti cumpara, ti-a zambit incurcat, e a ta, ti-a spus, ai dat sa platesti dar a refuzat, nu pot sa iau bani de la un prieten, ai scos din buzunarul de la piept un pix Parker, uite, ca sa scrii cu el, scriu la computer, a ras, nu e nimic ai insistat, e de la mine, de la un prieten, apoi tu ai urcat in trenul tau cu promisiunea ca o sa-l suni, el s-a urcat in trenul lui cu promisiunea ca va raspunde, te-ai asezat, ai deschis cartea, controlorul a trebuit sa strige de doua ori la tine ca sa te faca atent, ai scos biletul, l-a citit, l-a compostat, cartea asta a scris-o prietenul meu, ii spui, peste 5 minute trecem granita iti raspunde...

23.11.2011

2011-11-23T21:42:00.005+02:00

Vii dintr-o calatorie lunga, de departe, ultimii kilometri ii strabati nerabdator, vrei acasa, ajugi acasa, deschizi usa repede, inspiri aerul statut, il recunosti, gemi de placere, te trantesti in fotoliu, praful ridicat ti se depune pe cap si pe umeri ca un premiu, privesti in jur, totul la fel ca si in ziua in care ai plecat, poate doar un pic mai trist, sau poate doar indiferent, cobori, aduci bagajele, despachetezi neglijent, arunci hainele pe unde apuci, spatiul se anima, te recunoaste si te accepta din nou, te invarti prin casa, nu stii ce sa faci, ar trebuie sa ies dupa niste cumparaturi iti spui, te schimbi, iti incalti tenesii, iesi, conduci pana la hyper, parchezi, intri, plimbi carutul de colo colo, indesi in burta lui fara noima : alimente, produse cosmetice, bauturi, mici obiecte nefolositoare dar indispensabile, privesti oamenii pe unii ii recunosti si ii saluti, pe altii doar ii privesti, iata s-a deschis un raion de carte, te apropii, rasfoiesti cateva volume, ultimul e un volum de Murakami, il pui in cos dar imediat il asezi la loc in raft, te indepartezi, te apropii din nou, iei inca o data cartea, o privesti, seara oricum nu ai de gand sa iesi, o arunci din nou in cos, ajungi la casa, casiera ponteaza marfurile, iti spune o suma, ii intinzi cardul, aparatul afiseaza sume insuficiente, te miri, apoi iti amintesti ca s-a cam golit, cu ce suma, intrebi, cu 20 de lei ti se spune, trebuie sa renuntati la ceva, la ce anume, intrebi, femeia ia cartea, o priveste, e suficient te lamureste ea, pot sa las samponul, incerci timid, e la oferta, ar fi pacat, iti reproseaza, sau conservele astea de carne, acuma daca le-ati luat din raft..., esti gata sa renunti, ok, las cartea, nu am ce face, femeia o ia si o arunca intr-un cos, pleci, dupa tine urmeaza o femeie in varsta, casiera ii ponteaza cele cateva sute de grame de masline, ce carte e aceea in cos, intreaba batrana, o carte i se raspunde, nu stiu, n-am auzit de asta, ia dati-mi-o putin, casiera o ridica, o intinde, batrana o priveste, da din cap, cat costa, 20 de lei, se gandeste putin, o cumpar, e pacat sa... si nu isi termina gandul, nu.

19.11.2011

2011-11-19T20:18:00.002+02:00

Esti beat, ai baut vin rosu intr-o bodega de unul singur, de suparare, sau de bucurie, parca mai conteaza, esti manga, fara sa fii excitat, de fapt iti vine sa razi si ca sa te stapanesti mai bei o cana de vin, ceri niste pastrama de oaie, ti-o aduce, “buey”, zici, “ai mai vazut pastrama fara vin?”, iti aduce inca o cana cu vin, e sambata, e pace, poti sa bei pana mori, de fapt te gandesti, asa printre aburii alcoolului, ce-ar fi sa mor asa beat, pui bratele pe masa, capul pe brate, astepti, nu mori in schimb vomiti, barmanul te invita afara, te ridici nesigur, am murit, intrebi, nu nene ai inviat, deci se poate, bagui, si te strecori afara, faci cativa pasi, imediat ii urmezi, asa e cand esti beat, mai intai faci pasii si abia dupa aceea apari si tu, uite libraria e deschisa, iti spui, intri, saluti, doamna de la tejghea are o problema, nu te intelege, sarut mana, mai spui odata, ce spui, intreaba femeia, scuturi mana a lehamite, te apropii de un raft, te sprijni cu un umar de el, scoti o carte, se nimereste un Breban, e grea iti scapa din mana, te uiti la ea cum aterizeaza, iti amintesti de ce ai intrat de fapt, o scoti, te pish in gemete pe cartea lui Breban, cuvintele lui striga, distinct striga si doamna de la tejeghea, se apropie cu un mop, ho, ii zici, ho, o cumpar, cazi in genunchi, culegi cartea, o stergi greoi de trenci, m-am imbatat zici, nu pe bune, se rasteste femeia, te ridici in etape, cat costa cartea, intrebi, 500 zice ea, se includ si costurile de igienzare, scoti banii, platesti, iesi, nu va mai face nimeni oameni auzi din urma, cartea lui Brenban se dezintegreaza, a fost legata prost...

18.11.2011

2011-11-18T17:45:00.001+02:00

Esti unul care mananca salam, salam de vara, din ala “clip”, in fiecare zi mergi la alimentara din colt, intri iti cumperi 300 de grame, iei si o paine, apoi te intorci acasa, il tai frumos in feliute mici, scoti coaja, tai painea, te asezi pe scaun, pui cate doua feliute de salam pe una de paine, si le mananci, pe toate, nu exista placere mai mare ca aceea cand mananci slam pe taburetul din bucatarie, privind pe fereastra care da in zidul mat al blocului de peste drum, in fiecare zi parcurge acelasi drum impreuna cu tine unul, in fata alimentarei el se opreste, face cativa pasi laterali in stanga si intra in libraria de langa, cand iesi tu, iese si el, tu ai in sacosa salam, el are sub brat o carte, il vezi in fiecare zi cum intra acolo si cum iese cu cartea sub brat, probabil o alta, mai intai l-ai ignorat, apoi l-ai observat pe fereastra, apoi te-a facut curios, pana te-a exasperat (frate, asta nu mananca?), azi te-ai oprit in fata lui, el s-a oprit in fata ta, scoti nervos salamul din sacosa si musti din el, el deschide nervos cartea (versuri de Mugur Grosu) si incepe sa citeasca, tu musti din salam, el citeste, dupa o vreme va mai calmati, ii intinzi restul de baton de salam, el iti intinde cartea, ai grija sa nu o patezi iti spune, prea tarziu, el musca din salam banuitor, tu citesti din carte distant, superior, el mesteca incet si cu precautie, tu citesti pe silabe, el da de gustul salamului, tu nu da de gustul lecturii dar o maschezi, la un moment dat el termina, ridica din umeri, tu ii iti intinzi cartea, iti stopeaza gestul cu latul palmei, e a ta, iti spune, tu ii multumesti, va indepartati, fiecare in directia lui, nu va mai vedeti, dar povestea sa termina asa : el vomita carnea tocata, tu arunci cartea pe langa cos, niciodata nu nimeresti gaura aia, futu-i mortii ma-sii...

16.11.2011

2011-11-16T20:24:00.002+02:00

In fata ta e usa alba, dincolo mama si medicul; vorbesc cu glas scazut, vocea ei tremura, tu tragi cu urechea, apoi iese, am piatra la rinichi dar n-o scot, nu mor eu din asta, rasufli usurat, iesiti in strada, apoi la autogara, i-ai luat bilet, va asezati pe o banca in intuneric, se aseaza greu, o dor picioarele, priviti siluetele fantomatice care trec, iti povesteste de ziua in care te-a internat in spital, erai mic, foarte mic, te-au operat, nu te mai trezeai, doctorul era ingrijorat, asistentele, iar ea, ea... ti-ai revenit dintr-o data, ti-a spus, m-ai tinut de mana 13 zile cat am stat internati, o privesti, a albit, a obosit, vrea acasa, la ce se gandeste mama cand e cu mine, te intrebi, dar cand nu e, vine autobuzul, o ajuti sa urce, se aseaza, ii faci cu mana, autobuzul pleaca, de parca... ramai singur in autogara, apoi pleci, te gandesti ca uneori e pur si simplu insuportabil sa fii fericit si asta sa pravaleasca peste tine un munte de tristete, cum poti sa-ti iubesti mama decat astfel, fericit si trist, despre asta ar trebui sa se scrie o carte, de fapt ultima carte...

14.11.2011

2011-11-14T13:05:00.004+02:00

Te-ai carat din tara, ca multi altii, ai ajuns prin Norvegia, ai lucrat de toate, ai lucrat in house cleaning, ai lucrat in santier naval, pe Ro Ro, ai pazit o gradinita, ai carat sculele trupei A-HA, ai fost bine vazut peste tot, ai fost vazut asa cum este vazut un roman in Norvegia, ai strans banii, ai fost chibzuit iar dupa 11 ani te-ai gandit sa te reintorci in tara, ca sa te odihnesti, din rarele contacte ai aflat ca in continuare in tara ta te poti odihni si fute ieftin, ai ajuns pe aeroport dimineata, Otopeniul ti-a zambit vesel si stirb, ai luat un taxi, te-ai invartit prin Bucuresti, ai fost la o curva, apoi ai luat un tren si seara ai calcat pragul casei parintesti din orasul Constanta (parasita acum – amandoi parintii au murit, candva, demult), ai intrat in casa, ai constatat ca nu au furat nimic (esti vecin cu un fost securist), despachetezi si iti amintesti ca in tinerete iti placea sa pierzi vremea la “La Taclale”, acolo ti-a lasat prietenii cand te-ai hotarat “s-o tai”, poate ii mai gasesti, lasi bagajele pe jumatate despachetate, iei un taxi, cobori din masina, urci, localul nu mai exista, e doar o librarie privata a unui idealist local, intri, totul e sobru, doar doua mese unde se consuma ceai, te asezi la una, ceri o cana de vin fiert, ti se spune ca nu se servesc bauturi alcoolice, insisti, domnisoara insista si ea, ii faci semn sa vina mai aproape, o intrebi cald ce efort trebuie sa faci ca sa iti consumi in cinci minute dorul unei tinereti pierdute la adresa aia, scoate un telefon mobil, suna, spune “Mircea, e un domn aici, vrea vin fiert”, apoi tace, apoi te intreaba cum te numesti, ii spui, “spune ca-l cheama Stefan”, apoi inchide, seful meu e bucuros sa va ofere din partea librariei un pahar de vin fiert daca acceptati sa cumparati o carte, oricare, accepti, ceri una de poezie, sa fie noua si a unui poet din Constantal, alb sau rosu, te intreaba, rosu cu scortisoara ii spui, iti aduce paharul, iti aduce si cartea, o rogi sa stea cu tine, ea se aseaza, o rogi sa-ti citeasca, mai intai se mira, apoi deschide si citeste, tu sorbi dintr-un pahar de vin rosu si o femeie tanara (care pare acum frumoasa) iti citeste versuri despre iubirile pierdute, Norvegia ramane o tara rece, departe unde romanii merg ca sa li se faca dor...

12.11.2011

2011-11-12T12:36:00.002+02:00

Azi ai iesit de la puscarie, 3 ani batuti pe muchie, fraude bancare, chestiuni minore, i-ai facut cuminte, ai muncit, ai iesit cu niste bani, nu te asteapta nimeni, nu mai ai pe nimeni decat cheful nebun de a fute o femeie, ai ouale pline, iei un autostop, il rogi sa te lase in primul oras, soferul te miroase, cat, intreaba, 3, raspunzi, sunteti din oras, intrebi, da, raspunde, o femeie gasim? mor sa am una, mtz, zice, orasul e mic, boarfele s-au carat, doar niste tigancuse, strambi din nas, dar incearca, te incurajeaza, poate prinzi vreo vadana, ca sunt o gramada, ajungi, te lasa in centru, singur intr-un oras aproape pustiu, mergi aiurea, privesti vitrinele, privesti oamenii, femeile care trec pe langa tine, intri intr-o cafenea, te asezi la o masa, ceri o cafea, te gandesti, “ce-ar fi daca as pocni din degete si...”, pocnesti din degete si ea intra, de departe o tanara, aproape ingenua, de aproape nu e asa tanara, poarta un rucsac in spate, se aseaza la masa ta, e ocupata, intreaba, nu te rog, ii spui cu vocea sugrumata, isi da jos rucsacelul, il aseaza la piciorul mesei, cere o cafea, nu esti de pe aici, iti spune cu curaj, nu, nu sunt ii raspunzi scanand-o pana in vintre, intinde mana, eu sunt ramona, tu cum te numesti, ar trebui sa ma uit in buletin ii spui, ea rade, ok, nu vrei, o sa-ti dau eu nume, o sa-ti spun, sa zicem... stefan, da, stefan imi place, e ok?, ii raspunzi ca da, e un pic mai bine decat vasile, o intrebi daca vrea sa manance ceva, iti spune ca da, comanzi, mancati, vorbiti, o intrebi ce are in rucsac, iti spune ca are carti, ii place sa citeasca, tocmai le ducea inapoi la biblioteca si se gandea sa imprumute altele, e mai bine sa ai cartile tale in biblioteca, o ademenesti, mie imi spui, sopteste, iti cumpar eu, incerci, de ce, nu stiu, pentru ca esti prima care imi da buna ziua azi, accepta motivul formal, mergeti la libraria mica de peste drum, singura din oras, ea alege de pe rafturi, si asta spune cu ochii mari, si asta exclama, pot s-o iau si pe asta, intreaba, incuviintezi din cap, se intinde dupa carti, urma chilotilor nepretentiosi se decupeaza pe fund precum linia de demarcatie dintre iubire si ura, duce vraful de carti la vanzatoare, le platesti, te oferi sa i le duci acasa, accepta bucuroasa, bucuros esti si tu, lucrurile se leaga, mergeti cateva strazi, ajungeti la o casa, deschide poarta, te invita sa intri, intri incarcat cu carti si dorinta, deschide usa, intra in casa, intri dupa ea, iti vine gandul “ce-ar fi daca ar iesi acum sotul, sau tatal, sau cineva, oricare...”, nu vine nimeni, lasi cartile pe jos, o privesti, te priveste, se dezbraca, va futeti, tare, mult, tare, tu ramai cu fata in sus si visezi, ea sta cu fata in jos si citeste, you're just two lost souls swimming in a fish bowl ...

11.11.2011

2011-11-11T22:41:00.002+02:00

Esti pensionar, iesi in fiecare sambata in Piata Noua, unde te intalnesti cu alti pensionari, discutati, in principiu fiecare propune cate o tema pe care o dezbateti pana la pranz, dupa care va despartiti, mergeti acasa, mancati si dormiti de dupa amiaza, apoi spre seara va reintalniti si trageti concluziile, in fiecare sambata domnul Lupu ia initiativa si deschide sesiunea de barfe si comentarii, cu totii sunteti frustrati ca v-o ia tot timpul inainte, dar domnul Lupu e fost plutonier major, cine se pune cu un plutonier major care alege teme precum : “ cand te-a lasat pula prima oara”, sau “ il votam pe Basescu sau va crap capul”, sau “ azi o sa ploua, cineva a tradat”, azi tu te pui, ai adunat-o de multa vreme si da pe afara, inainte sa ajungi in parc, intri in librarie cumperi o carte cu coperti groase din carton dur, o tii intr-o sacosa, ajungi la grup care te asteapta, te intergrezi, domnul Lupu se pregateste sa vorbeasca, dar tu ridici mana si-l surprinzi pe inspiratie, e nemultumit, “ce e Nelule?”, ii spui ca azi tu ai un subiect de discutie, te priveste cu ura dar simte ca si ceilalti ti s-au alaturat, incuviinteaza, scoti cartea din sacosa si spui, azi va propun sa vorbim despre ce motive am avea sa cumparam o carte, majoritatea se scarpina in barba, unii tusesc incurcati, domnul Lupu rade, rade tare, enervant de tare, ridici mana si-i tragi o carte in cap, cartea se lipeste de rasul lui, i-l desprinde de pe buze si-l ascunde printre paginile de fictiune, taci dracului, apevist ratat, ii spui, el tace, seara parcul ramane gol, se mira vrabiile de atata liniste...

10.11.2011

2011-11-10T17:43:00.001+02:00

Esti si tu un angajat, ai un birou mic, freci niste hartii, mai bagi un solitaire infrigurat sa nu te vada cineva, mai dai niste telefoane, mai iti bagi pula in sef pentru ca, desigur, e un incompetent si pe deasupra si inflexibil, mai scanezi cate un pornache seara, dupa ce se cara toti, viata de soarece corporatist pe timp de criza, azi pe la pranz iti mancai cacatul ala de sandwich pe care ti-l face dementa aia de nevasta-ta (care picteaza, de fapt e un artist execrabil dar ta-su’ are o gramada de bani si o incurajeaza sa stea acasa si sa “lucreze”... sa lucreze my ass, iti taie tie tot spatiul vital si nici nu stie sa te satisfaca; o sa-ti tragi o amanta intr-o zi, asta e clar), stateai in bucataria companiei, singur, acolo un colt unde iti place tie sa ii privesti pe toti cum molfaie ca niste insecte, pana cand te-a abordat frontal managerul de grup, era in vizita pe acolo, cum iti merge, cum te iumpaci cu echipa, daca e buna noua climatizare a office-ului, daca target-urile ti se par motivante, tu dadeai din cap cu gura plina afirmativ, apoi l-ai vazut cum se apropie de tine ca sa-ti sopteasca confidential ca are niste carti ale unui prieten, medic, carti despre medicina familiei, nu trebuie sa lipseasca din casa nimanui, se intreba daca nu cumva vrei sa cumperi una, pentru ca vede de multa vreme in tine un ins cu o cultura larga, il intrebi cu gura plina si extrem de indiferent cam cat costa, o nimica toata, iti spune, 100 de euro, ca sunt carti groase si updatate cu ultimile noutati, inghiti greu, dar foarte greu, ii spui ca te intereseaza, el ti-a adus intr-un minut o carte cat un BCA, ti-o intinde, te duci la ATM-ul de jos, scoti banii ii dai, seara tarziu ajungi acasa epuizat, tarand dupa tine cartea de medicina a familiei precum un caine indaratnic, ii spui sotiei ca te-ai gandit sa ii iei un cadou, ii intinzi cartea deprimat, ea se uita la ea si, surprinzator la naiba, iti sare de gat strigand de fericire, iti spune ca si-o dorea de multa vreme (e clar, e dementa), mai tarziu de fute duios, de fapt te fute nervos (asa fute ea), tu ridici din umeri neincrezator, ea crede ca o iubesti, tu crezi ca nu, ai juca un solitaire, ca aerul ai juca un solitaire...

09.11.2011

2011-11-09T20:23:00.005+02:00

Mergi pe strada, n-ai nicio tinta, n-ai nicio idee, e foarte frig, iti iese in fata o librarie, intri, te incalzesti un pic, cumperi o carte, o indesi in buzunarul paltonului, iesi afara, e la fel de frig, vrei sa-ti inghesui mana in buzunar dar acum e ocupat, te irita, in sfarsit un gand, “ ce proasta idee”...

07.11.2011

2011-11-07T19:29:00.001+02:00

Esti la birou, programul e pe sfarsite, iti faci ordine in hartii, colegii tai au plecat deja, sunt mai tineri, merg sa se distreze, un program la karaoke, afara s-a inserat deja, luminile orasului se strecoara printre lamele jaluzelelor, iti pui haina, o aranjezi, suna telefonul, te miri, la ora asta nici cel mai pretentios client nu mai suna, ridici recepotrul, auzi o voce feminina care spune “alo, tu esti? ce mai faci?,” aluneci pe scaun, vorbesti in transa, vocea asta nu ti-a mai vorbit de ani, vocea asta iti soptea ca te va iubi pentru totdeauna, vocea asta iti promitea vesnicii in cascade si iti aseza viata pe franghii intr-o echilibristica de care pana si acum esti surprins, apoi a disparut intr-un numar extraordinar de magie, mai intai te-a socat, apoi te-a durut, apoi te-a infuriat, apoi ai uitat, acum te-a surprins dar pe fond esti indiferent, e ca si cum s-ar intoarce cineva din morti si te-ar preocupa mai degraba pamantul de pe haine decat viata din lumina ochilor, vorbiti despre una si despre alta, spune ca e in oras, o intrebi cum il gaseste, spune ca are cateva ore libere, ii spui ca o invidiezi ca mai reuseste, intr-un final abandoneaza ideea de a te mai vedea, inchide cu promisiunea vaga ca va mai suna, iesi, cobori in strada, faci cativa pasi, intri in libraria “voastra”, si cauti cartea din care citeati amandoi (cand a plecat a luat exemplarul comun), o iei cu tine precum un trofeu pentru care nu ai luptat ci l-ai gasit abandonat pe campul de lupta de un conducator de osti plictisit, ajungi acasa, te intinzi, o desfaci dar n-o citesti ci, in sfarsit, intrebi si tu, “dar tu, Dora, ce mai faci?”

04.11.2011

2011-11-04T17:46:00.004+02:00

Ajungi la un priveghi, lumea e trista, femeile plang, iar sotia celui dus e prabusita peste el, ti-a fost prieten, scria, l-ai invidiat toata viata ta, pentru ca era mai bun, pentru ca avea succes printre cititori si la femei, pentru ca nu lasa nicio secunda sa treaca fara sa se bucure, fara sa traga din ea toata substanta vitala, rosturile si sensul ei, uneori l-ai iubit alteori l-ai urat, de cele mai multe ori l-ai urat, iar ura a lucrat doar impotriva ta, pentru ca el a fost intotdeauna deasupra, pentru ca langa el toate se transformau, capatau sens si frumusete, te apropii de sicriu, il vezi intins, “tot timpul ai fost un burtos libidinos” ii spui in gand, “pana si tu nu ai cum sa scapi de asta”, i-ai mai spus strangand delicat mana sotiei lui (candva ai iubit-o), el tine mainile stranse pe piept iar intre degete o lumanare ai carei picaturi de ceara se preling pe camasa alba, e imbracat bine, intr-un tarziu ii privesti si chipul, e usor distrat, ai spune ca se simte bine cu atata lume langa el, capul e lasat pe spate, parca prea mult pe spate, in pozitia asta aduce mult cu capul unei papusi mecanice stricate, aduce cu un obiect de care nu a avut nimeni niciodata nevoie, nu e el, ti se pare nedrept, pana si tie ti se pare nedrept, iesi, fugi pana la librarie, cumperi un exemplar din nenumaratele lui carti, te intorci, te apropii, iti strecori mana sub capul inert, il ridici cu grija, lumea te priveste surprinsa, ii simti raceala dar treci curajos peste asta, asezi cartea apoi ii lasi ceafa sa se depuna peste coperta I, il privesti cu un ochi critic, mda e ok, acum capul e ridicat, ansamblul face din nou sens, acum il recunosti, e el, ceilalti te privesc acum cu recunostinta, tu poti din nou, in voie, sa-l iubesti, sa-l urasti...

03.11.2011

2011-11-03T17:22:00.001+02:00

Locuiesti intr-o alta parte a Caii Lactee, nu esti biped ci te deplasezi pe un numar impar de picioare, pot fi 3, pot fi 5, acolo e permanent zi pentru ca sunt trei sori care lumineaza cerul, sau cinci, totul in jurul tau e padure, orizontul are o culoare oranj cu irizatii de verde si negru, iar atmosfera e inundata de o muzica stranie, esti constient de ce ti se intampla, uneori privesti in sus si te intrebi daca esti singur in Univers, de fapt ti-ai dori sa fii singur in Univers, locuiesti undeva printre crengile unui copac urias, intr-o scorbura cu aspect carnal, te deplasezi de multe ori pentru ca iti place natura, pentru ca lucrurile sunt in continua miscare si se transforma incontinuu, in plus acolo unde esti tu, in locul asta pierdut in cosmos, nu exista pericole, nu exista specii antagonice, lantul trofic nu se inchide intr-un cerc pentru ca nu exista lant trofic, e un schimb cinstit de informatie, pentru ca pomii nu au frunze, ci pagini albe, ele cad intr-un anotimp asemanator toamnei, tu le culegi, le intinzi pe o masa si le scrii, scrii cuvinte frumoase despre viata, despre ce vezi, despre ceea ce crezi ca esti, despre natura inselatoare a realitatii, strangi foile astfel scrise si le ingropi la radacina copacului gazda, el de acolo se hraneste, extrage seva din gandurile tale scrise, o proceseaza tacut si o transforma in alte pagini albe, pentru ca tu esti singur si trebuie sa povestesti, daca nu povestesti mori...

02.11.2011

2011-11-02T18:40:00.001+02:00

Sune telefonul, e iubita ta, e dulce, e draguta, e misto, cand suna ea se face pace, se imbunatateste situatia Greciei, “bebe”, iti spune, “vii azi la mine?”, fireste ca te duci azi la ea, ii spui simplu da, iti spune ca te iubeste ca o nebuna, te limitezi la a-i spune ca “nebun dupa tine” is your middle name, te mai alinta putin (jumatate de ora), o mai alinti si tu putin (cat apuci – 15 minute), apoi te roaga sa intri in libraria din centru si sa-i cumperi “cartea aia de ikebana”, i-a povestit azi o prietena despre ea, e innebunita sa invete si ea ikebana asta, ii spui ok, inchizi, iti linistesti erectia, termini treburile la birou, iesi, ajungi la librarie, intri, cauti prin rafturi, fara graba, amanand momentul cand iti va sari in gat si veti face sex acolo in vestibul, gasesti cartea, e ultima, printre alte carti de cunostinte orientale pentru occidentali facili, o scoti din raft, o rasfoiesti zambind, auzi o voce, “vrei s-o cumparati?”, intorci capul, muschii fetzei cad brusc intr-o pozitie ikebana, vocea care intreaba apartine unei femei pentru care orice descriere e o biata schita de pictor amator, ii spui incet ca da, fruntea femeii se umbreste putin, foarte putin, doar cat sa iti vina sa sufli din trompeta dupa toti ingerii care se intampla sa pluteasca pe acolo, sa ii aduni inaintea ta si sa le ordoni sa inveseleasca fiinta asta divina, pe scurt te-ai indragostit instant, e frumoasa, e atat de frumoasa incat cultura populara japoneza are brusc o problema, “poate va razganditi”, insista vag doamna, ii intinzi cartea manipulat de fortele oculte ale propriilor slabiciuni, ea iti zambeste larg, larg precum trena unui rege preaputernic (acel rege te simti tu atunci), tu zambesti victorios – victoria celui invins si impacat cu asta, ea dispare cu tot cu carte, tu ramai siderat, se apropie ora inchiderii, iti revii, scuturi din cap, suna telefonul, iubita ta e nerabdatoare sa vii “cu cartea aia”, ii spui ca nu ai mai gasit-o si ca esti trist din cauza asta, ea e trista pentru tristetea ta, tu nu, tu nu...

01.11.2011

2011-11-01T20:10:00.002+02:00

De fapt abia azi e prima zi de toamna adevarata, observi asta pe fereastra masinii, pe drumul dintre Tulcea si Macin, coroanele pomilor sunt aramii spre rosu si depuse la picioarele lor precum rochiile unor curve imbatranite prematur, crengile au ramas ridicate in sus ca niste invocatii, soarele straluceste ironic peste tabloul vernisat din miscare, iti spui ca este frumos, te gandesti ca nu ai face niciun gest deplasat daca ai opri, ai cobori pur si simplu din masina si te-ai pierde in padurea asta saraca si stirba, poate de aceea si straniu frumoasa, dar ce-ar fi, iti spui, ce-ar fi sa revii maine, sa te asezi sub nucul imens de la margine, sa te rezemi cu spatele de trunchiul lui ridat si sa asculti Vivaldi, sau sa decojesti o creanga rupta privind aiurea spre deal, sau sa smulgi iarba uscata din jur, s-o faci buchet si sa i-o aduci seara acasa iubitei tale care ti le va arunca in cap si abia asta urmand sa te faca fericit, sau sa cumperi deseara o carte din oras iar maine s-o citesti protejat de gratuitatea absoluta a naturii, ajungi in oras, intri in prima librarie, cumperi un volum de Frank Herbert, il asezi pe bancheta din spate, apoi intri, faci un dus si te culci surprins cat de simple sunt lucrurile, te trezesti dimineata in aceeasi stare, urci in masina, reconstitui traseul, ajungi, parchezi, cobori cu cartea sub brat, ajungi la copac, te asezi, o deschizi, incepi sa citesti, un card de grauri aterizeaza nervos deasupra ta, apoi pleaca, la 10 metri in fata o pereche de caini vagabonzi se fut indiferenti, tractoarele de pe coasta, ultimele colonii de furnici, lasi cartea incet langa tine, inchizi ochii si accepti in sfarsit ca lumina mintii te-a smuls candva din uterul naturii, pentru totdeauna, pentru totdeauna...

31.10.2011

2011-10-30T21:22:00.002+02:00

Esti un hitman, calaresti nevazut si misterios prin preeria istoriei, traversezi poteci virgine, te ascunzi in munti inaccesibili si lovesti cand nimeni nu se asteapta, toate capetele incoronate ale civilizatiei razboinice din care faci parte au cazut rapuse de glontul tau precis, nu a fost unul singur care sa scape, ei au spus ca ai comis crime, tu stii ca ai comis doar acte de dreptate, interventii subtile in echilibrul fragil al lumii, careia ii iei pulsul din vreme in vreme deghizandu-te in personaje sterse, comune, precum acest nebun inofensiv care intra saptamanal in libraria Eminescu si pleaca incarcat cu pachete mari cu carti, carti de toate genurile si din toate tarile si pe care le aduce la o adresa pierduta in burta murdara a orasului Bucuresti, oras in care n-a avut inca nimeni ideea sa te caute, ascunzisul perfect pentru grozaviile ce urmeaza sa vina, le asezi atent pe jos, apoi iei una cate una si le citesti, repede si expert, iei pulsul vremii, scormonesti dupa sursa raului sau a relelor, iti alegi tinta si dispari, nu mult dupa aceea oamenii marunti vor citi stiri marunte despre un mare om care a fost, si nu mai e, nici n-a fost...

30.10.2011

2011-10-30T00:00:00.005+03:00

S-a deschis un mall nou in oras, unul mare, impunator, bai misto, tu esti o pizda blonda, machiata strident, cu sanii siliconati, te imbraci in roz si porti geanta mare si bratara din plastic groasa la mana, te inghesui sa intri prima la lansare, te pierzi printre celelalte pizde care-ti seamana, te uiti la ele ca la o oglinda, esti tentata sa-ti aranjezi parul privindu-le, la fel si ele, se aude un semnal si alergati toate spre intrare, se creeaza o busculada, oamenii de ordine se prefac veseli ca intretin ordinea, prilej unic de a stange de-a valma in pumni sani, fese si labii, dar cine sa mai tina cont, reusesti sa patrunzi, ochesti prima locatie frumos colorata, undeva in stanga si te repezi acolo, te gandesti ca trebuie sa prinzi ceva : un pantof, o rochita, o esarfa, ceva, te intampina un miros ciudat dar placut de ceai si un ins care te priveste misterios, in jur o multime de carti, moama ce misto, ce cool, asa se vinde marfa soro, te apropii de barbatul care te priveste zambind, nu dai buna ziua pentru ca nu stii, intrebi doar daca sunt de import sau din tara, omul iti raspunde ca sunt si din import si de acasa, intrebi daca au ceva bun de firma, omul da din cap ca a inteles, se apropie de un raft de unde extrage un fel de cutie, se apropie de ea si i-o arata, “Jack London – Pumnul de Fier”, o iei in mana, o intorci pe toate partile, o mirosi, zici ca-i o carte, observi, omul spune ca pentru unii e o carte, pentru altii poate fi un obiect de arta, pentru ca arata frumos, te uiti la ea de departe, daca ii scoti hartiile dinauntru, te gandesti, ramane o caseta de bijuterii, nimeni n-o sa aiba asa ceva, cat costa intrebi, ti se spune, platesti cu cardul umflatului de la bursa, o iei si o tii sub brat, lipita de o latura a sanului (e patrat, medicina estetica nu e perfecta), pasesti aronganta prin mall printre fetele cumparand chilotzi, sutiene, ochelarii “ochi de musca” si rujuri, proastelor le spui, in gand...

28.10.2011

2011-10-28T22:18:00.005+03:00

Esti un gand, sau o idee, plutesti plictisit prin aer, purtat de colo colo de vartejurile provocate de cate un autoturism mai nervos, o gaura de canal sau de circuitul imposibil de descifrat al curentilor scapati de acasa, din cand in cand te lovesti de cate un zid, alteori te lipesti de cate o fereastra privind inauntru la oameni diferiti, de obicei tristi, care iti reclama lipsa sau care te invoca, same old same old, azi n-ai chef sa luminezi vreunul, sau nu ai gasit inca unul suficient de pasionat, suficient de motivat ca sa te gaseasca, sau ca sa te vaneze, faci coltul pe strada Veseliei, apoi mergi de-a lungul caselor vechi din piatra nevaruita, iesi pe Gloriei printre frunzele castanilor, acolo mai intarzii, e placut, apoi cobori iar in centru, acolo unde e larma si mirosuri, intri pe o usa deasupra careia scrie librarie, te strecori printre carti, te ascunzi de alte idei, e un loc de joaca excelent, e liniste, e praf, timpul sta picior peste picior si fumeza o havana privindu-va intelegator, acum mijesti tu, celelalte se ascund printre file, le cauti pe rand, mai ales ideea aceea ascutita, ai mai vazut-o, te incita, te atrage, e geniala, scapa intotdeauna, adulmeci, te repezi printre paginile de roman sud american, iti amintesti ca acolo se ascunde de obicei, rasfoiesti pagina cu pagina, apoi brusc te lipesti de raft pentru ca o mana grea scoate un volum de Borges, il ridica cu un gest sigur la nivelul ochilor, care zambesc victorios “asta e!”, apoi il conduce catre casa de bani, il plateste, dintre pagini se aude un strigat, strigatul unei idei prizoniere, pentru care omul nu poate face nimic... nu are nicio idee...

27.10.2011

2011-10-27T16:55:00.002+03:00

Te-ai indragostit, e o femeie tanara, sau mai tanara, sau mult mai tanara, a aparut din neant, tu ai baut o cafea, ea a baut un ceai, ati vorbit, ati ras, v-ati privit, apoi a plecat iar tu ai ramas cu gandul la intamplare, te-a lovit dintr-o data, fara preaviz, e ca un soi de febra care te tine incordat si care-ti anesteziaza toate simturile, mai ales pe cele care te apara, o suni, iti raspunde, e draguta, e extrem de draguta, flirtati, tu esti direct, ea nu, apoi ea e directa si tu nu, inchide telefonul, schimbati sms-uri, micile fraze iti deseneaza o domnisoara vie, sclipitoare dar necoapta, inabila, poate ca e virgina iti spui si te temi, in fata ei te simti ursuz, batran si penibil, e indecent sa fii indragostit .la 45, e trist, e iresponsabil, iti spui, te uiti la telefon asteptand un alt sms, el vine, tu raspunzi, ea scrie un altul, ii invidiezi naivitatile, dificultatea cu care descifreaza aluziile tale barbare, rezistenta, iti spune ca se simte ca o eleva in fata unui profesor, ii raspunzi ca te simti ca un profesor in fata elevei favorite, iti spune ca-i i-e teama, ii raspunzi ca si tie, apoi dispare, pur si simplu dispare, sau tace, nu sti ce sa faci, n-o suni, nu-i scrii, e randul ei, iti spui, ea trebuie sa faca urmatorul pas desi stii ca e prea cruda ca sa recunoasca ritmul incitant al alternantelor, dar ii reprosezi in gand ca nu trebuie sa-l invete ci doar sa-l simta si sa-l lase liber, e in ea, trebuie doar sa se trezeasca si sa inceapa sa ticaie, sa danseze impreuna cu tine pe portativul notelor nebune si false pana la paroxism, simti nevoia sa iesi in strada, mergi fara tinta, te gandesti aiurea, te gandesti de fapt la idealul tau despre ea, de fapt de acesta te-ai indragostit, de fapt acesta e cu tine si mai putin prezenta ei carnala, in fata librariei privesti intamplator pe geam, o vezi acolo, rasfoieste niste carti groase, te opresti si iti lipesti inconstient nasul de geam precum un copil in noaptea de Craciun, ea te zareste surprinsa, zambeste, te desprinzi, mai intai iti spui ca te-ai ticnit, apoi cand iti face timid semn sa intri langa ea iti spui ca esti un ghinionist mic si infumurat, e un motiv unic sa cumperi o carte, oricare, o carte ca o sansa, cat sa mai schimbati cateva vorbe neutre, cat sa ii mai simti parfumul, si respiratia, si tineretea, si nepasarea, dar tu faci cativa pasi in spate, apoi te intorci si te indepartezi repede, foarte repede, un soldat care dezerteaza...

25.10.2011

2011-10-25T17:21:00.001+03:00

Esti critic literar, sau comentator, esti unul care a citit atat de multe carti incat actul lecturii a devenit o obisnuinta, un modus vivendi cum ai spune tu doct la catedra sau in revista, un soi de activitate zilnica vecina cu reflexul de a manca, de a mictiona, sau de a iubi fizic o femeie, iti furnizeaza doar placerea de a te feri neplaceri lipsindu-ti, in bucatarie langa farfuria de ciorba sta cartea de eseuri a lui Manolescu (iti trebuie pentru o dizertatie), in dormitor e o carte de poeme a unui debutant in favoarea caruia a intervenit un prieten cu rugamintea de a scrie o cronica favorabila, la WC, pe capacul cosului de rufe, sta cartea de povestiri a lui Dino Buzzati, din care te-ai obisnuit sa citesti de cate ori ajungi la baie, vreme de 20 si ceva de ani (prieten de drum lung D.B., iti spui uneori), in geanta porti cu tine o carte a unui critic cotat (ti se pare mediocru, dar amicitia cu el iti aduce o gramada de avantaje), in birou stau teancuri teancuri de carti diferite, scrise de autori diferiti, din tari si epoci diferite, uneori ti se face greata, vrei sa fugi undeva, sa nu le mai vezi, te simti asaltat de miile de personaje si situatii si observi ca de la o vreme ele se repeta, ajuns in librarie iti spui ca poate ar trebui sa iei o pauza, pur si simplu sa te opresti din vanatoarea asta nebuna dupa fantasmele altora si sa te limitezi macar pentru cateva clipe asupra celor care iti apartin, te uiti la cartea pe care o ai acum in mana si nu stii ce sa faci, ti-e frica, tu n-ai schimbat niciodata lucrurile din viata ta si nici nu ai lasat lucrurile sa te schimbe, ai evitat gesturile bruste si rebeliunile propriului ego (pe care il confunzi tot mai des cu ecco), ai ales drumul drept si confortabil al monotoniei, te-ai refugiat speriat din filmul unui viitor iminent cu un ins sters renuntand la carti si inconjurat de absenta lor, e prea tarziu ii strigi vanzatoarei de la tejgeha in timp ce ii intinzi banii pentru plata, ea se uita la ceas si spune ca nu, tu nu te bucuri ca e proasta, nu...

23.10.2011

2011-10-23T21:25:00.005+03:00

E un drum pe care mergi, inainte, e deschis, nu forme de relief, nu prezente antropice, rare pale de vant ca niste borne, un punct negru, apoi o linie de care te apropii, un sir uman, il ajungi, ei stau cuminti si tacuti, nu vorbesc decat foarte rar si in soapta, fac gesturi discrete si se dezmortesc din cand in cand, ultimul e un domn, ce este aici, il intrebi, iti raspunde zambind incurcat ca e un rand, rand la ce, insisti, la o carte, te scarpini in cap, o carte, ce carte, CARTEA, spune omul incet dar nu ca ascunda ci ca sa ingroase momentul, o carte, privesti in fata, randul pare infinit, se pierde undeva in orizont, precum un gand refuzat, poti alege sa mergi mai departe pe langa ei, pe drumul tau, poti alege sa te intorci inapoi, poti alege sa virezi la dreapta sau la stanga si sa transformi existenta ta intr-o usoara indoiala, dar ... viata e un loc in care nu ai ce face, te aliniezi, inaintezi incet, foarte incet, din cand in cand privesti lung in fata, apoi te intorci si privesti lung in spate, esti prins intre cele doua linii care pornesc de la tine, vag foarte vag, te maturizezi, albesti, apar ridurile, inaintezi impreuna cu animalul acesta ciudat caruia ii apartii, “inainte inainte”, respira prin toti porii lui, “inainte inainte”, dansati cu totii surprinsi de vizita neasteptata a eternitatii...

17.10.2011

2011-10-17T23:21:00.002+03:00

Te desparti de ea, peste cateva ore va intalniti ca sa puneti punct, ai o stare proasta, un amestec de dezamagire, furie, resemnare si usurare, te-ai intrebat la un moment dat cum s-a ajuns aici, ai avut un raspuns, apoi ai avut mai multe raspunsuri, apoi n-ai mai avut decat un buchet prost legat de intrebari, care s-au rispit pe jos atunci cand ai vrut sa le oferi, cine se mai apleaca azi dupa cateva intrebari vestejite ale caror raspunsuri nu rezolva in fond nimic, te imbraci frumos, iesi din casa, pe drum te gandesti la ce o sa-i spui, sau cum, sau la ce o sa-ti spuna, sau cum, nu ai nicio idee, “la dracu’ Dora, s-a terminat, asta e, pula mea...”, stii ca nu ii plac vulgaritatile, dar macar atat daca nu... traversezi doua strazi si inca una, aerul rece de octombrie te racoreste, iar o data cu tine si gandurile, decat sa ii vorbesti urat mai bine ii faci un dar, nu stii, ceva, ceva care sa o faca sa-si aminteasca de tine zambind, sau macar fara sa-si treaca nervoasa mainile prin par ca atunci cand o enervai spunandu-i ca e unica, o sufocai, o sa-i iau o carte, iti spui, o carte de poeme de dragoste, o sa-i cumperi o carte de George Vasilievici, GABI 78, ai citit-o candva, ciudata, contorsionata, da, crezi, despartirile sunt depline doar pe versurile lui Vasilievici, intri, e o doamna usor ravasita acolo, o saluti, intrebi de carte, doamna pune mana la gura mirata, o intrebi ce s-a intamplat, se apropie misterios de tine si spune, “domnule, saptamana aceasta nu stiu ce s-a intamplat, o multime de oameni tristi au venit sa cumpere GABI 78, doar GABI 78”, ii spui ca ti-e egal, vrei exemplarul tau, nu mai e iti spune, cum nu mai e, intrebi iritat, “ pai nu mai e, ultima a cumparat-o o doamna blonda, acum 10 minute, voia sa o daruiasca unui domn de care urmeaza sa se desparta...”

15.10.2011

2011-10-15T14:48:00.002+03:00

Esti un ins singur, sau care se simte singur, vrei sa cunosti o femeie, una care sa fie doar a ta, sau care sa nu fie doar a ta dar care macar sa te iubeasca, sau una care sa te iubeasca mai putin dar sa te faca fericit, nici nu stii cum vrei sa fie femeie pe care vrei s-o cunosti, atata vreme cat n-o cunosti, iesi pe strada, mergi agale, privesti toate femeile care trec pe langa tine, unele iti plac dar au cate un mic defect, alte sunt perfecte dar nu-ti plac, intri intr-o librarie, si asta numai pentru ca ai vazut pe geam o vanzatoare, dupa ce intri nu ti se mai pare atat de frumoasa, de fapt e frumoasa dar nu te atrage, si e si proasta, de fapt nu e proasta, e doar indiferenta, Dumnezeule cate indoieli cand e vorba despre o femeie, ti-e rusine sa iesi imediat, te apropii de un raft, scoti o carte de acolo, o rasfoiesti, o pui la loc, scoti alta carte, o rasfoiesti si pe aceea, din ea cade o fotogafie, holy cow iti spui ca in filmele americane, te apleci, culegi fotografia, e o fata, are un fes pe frunte si o pereche de ochi superbi, o intorci, pe verso scris, “sunt Dina, daca o sa ma gasesti vreodata sa stii ca exist, exist pentru tine”, ascunzi repede fotografia in carte, o cumperi, iesi, ajungi intr-un suflet acasa, scoti din nou fotografia, o privesti, nu e niciun numar de telefon, nicio adresa, nu e nimic, te intinzi in fotoliu, o asezi pe masa din fata rezemand-o de urmele degetelor tale de pe paharul de whisky, te intrebi “unde esti tu Dina acum”, si simti cu putere ca nu vrei sa-ti raspunda, nu...

13.10.2011

2011-10-13T22:49:00.011+03:00

Esti singura, iubesti pe cineva care e departe, e departe fizic si mai ales e departe asa, intim, sau asa il simti, te tenteaza sa-l suni dar nu poti pentru ca celalalt e langa tine, te tenteaza sa ii scrii un e-mail dar stii ca el nu prea raspunde, nu te tenteaza sa bei, asa ca iti torni in pahar in cateva minute jumatate de sticla de whisky, te incalzesti, lucrurile se simplifica, fireste ca nu in bine, spatiul se ingusteaza, iti vine sa evadezi, dar unde sa evadezi dintr-un spatiu liber? Iti tragi haina pe tine, bagui ceva peste umar si iesi sa iei aer, nasol, afara nu mai e aer, asa ca mergi inspirand stari de spirit cu un fin gust de cacat, mergi aiurea calcand pe cacat, singurul lucru concret in acest tablou patetic, iti iese in cale o librarie, inca e deschis, intri, ceri o carte, una anume, CARTEA AIA, o strangi in pumni cand iesi, apoi la piept, apoi o trantesti si incepi sa sari cu picioarele pe ea, tocurile framanta furios paginile care descriu femei, alte femei, paginile se desprind si se imprastie pe trotuar, o pala de vant le ia si le ridica intr-un vals plutitor – valsul iubirilor gratuite – zboara de colo colo, in jurul tau, te simti usoara, in curand plutesti si tu alaturi de ele, nu mai esti femeie, esti poveste...

11.10.2011

2011-10-10T19:54:00.002+03:00

Esti un personaj corporatist, CEO sau cam asa ceva, e criza, ai probleme in organizatie, fluxurile de bani sunt tot mai rare, mai sarace, clientii sunt tot mai rari si mai putin seriosi, pierzi mult timp ca sa faci lucrurile sa se intample, echipa e tot mai slabita, nemotivata, unii au plecat, unii vor sa plece, nu ai de unde sa aduci altii in loc (limitari de HR), viata te devine tot mai complicata, tot mai multe operatiuni de cut costs, chiar si pe cele personale, seara mergi direct acasa si nu la club sau la degustari de vinuri, te insingurezi si se vede, traiesti o mica drama, pentru care te inscrii la un curs motivational, acolo vi se vorbeste de branding, de leadership, iar intr-o zi, o doamna stearsa, aproape inexistenta va vorbeste despre puterea cuvintelor, despre cum pot construi sau pot dezintegra constructii, destine, stari de spirit, o asculti mai intai plictisit, apoi tot mai atent, iar la final e suficient ca ea sa spuna “ia-ti zoborul”, ba chiar a spus, iar tu ti-ai luat zborul, tu si ceilalti, pluteati prin spatiul modest al salii de curs, va tineati de mana, executati cele mai bizare rotiri si scheme, iar cand ea a rostit cald, “ajunge”, v-ati asezat cuminti la locurile voastre, cititi, va spune, in carti se ascund toate minunile lumii, si raspunsurile, intrebi tu, si raspunsurile iti spune, toate, apoi ea iese, iesiti si voi, tacuti, neincrezatori, tu mergi la prima librarie, e inca deschis, intri si cumperi o carte cu mesaj puternic, cumperi Mexicanul lui Jack London, incepi s-o rasfoiesti, e despre vointa, despre curaj si despre oameni simpli cu destine complicate, sunt cateva povestiri, le citesti pe toate, te prinde dimineata, te ridici din pat, te barbieresti, esti perfect fresh, bine dispus si, ca niciodata, stii ce trebuie sa faci, mai tarziu la biroul de la etajul XX, colegii tai vorbesc, a intrat pe geam, ai vazut, pe geam...

08.10.2011

2011-10-08T20:45:00.005+03:00

Erai mic, clasele primare, locuiai la tara, parintii tai munceau la C.A.P., tata brigadier, mama gatea la bucatarie pentru membrii cooperatori si pentru echipele de control de la Banca Agricola, tu mergeai la scoala zilnic, iti placea, purtai coronita pe cap la fiecare sfarsit de an, iar in a 8-a ii trimeteai biletele Silviei (ce-o mai iubeai pe Silvia, dar ea era frumoasa si, la liceu, se futea cu baieti mai mari... in fine, istorii) , dar pana atunci in clasele mai mici, imediat ce venea vacanta se cocea si ciresul din fata casei, de langa poarta, iti placea sa mergi la librarie in centru, sa cumperi o carte (tata iti dadea mereu bani pentru asa ceva, mama spunea ca o sa te tampesti, in fine, o chestiune de perspectiva), apoi sa te urci in ciresul tau si sa citesti mancand cirese, stateai rezemat de cele doua crengi dispuse ca un soi de spatar de scaun si rasfoiai cartea, din cand in cand intindeai mana dupa cate un manunchi de fructe, le smulgeai de pe crenguta lor, le bagai in gura si le mestecai indelung, uneori inghiteai samburii, alteori nu, faceai o burta de lectura, apoi puneai semn o frunza, coborai din pom si mergeai la joaca, a doua zi dis de dimineata, urcai iar si citeai si mancai cirese, la cateva crengi mai sus, se odihnea si gugustiucul ala galagios care te trezea din somn, cat timp citeai tacea, doar uneori te ruga sa misti un pic capul mai la stanga ca sa vada si el...

07.10.2011

2011-10-07T17:24:00.002+03:00

Esti aceeasi domnisoara draguta de la Litere, nu s-a schimbat mare lucru, ai selectat o gramada de netoti, de perversi sau de mediocrii, ieri, in sfarsit, a rasarit din nou o speranta, te-a abordat un baiat, e apropiat de varsta ta, tocmai a terminat facultatea la teatru, a prins un contract la un teatru de stat, si el e singur, il rogi sa vina la intalnire cu o carte, una care ii spune lui foarte mult, are o librarie in drum, o cunosti, va intalniti undeva in centrul vechi, e frumos si centrul si el, va plimbati pe ruinele fostului palat domnesc, apoi treceti prin fata Carului cu Bere, apoi coborati la CEC, iesiti pe splai, mergeti catre parcul de la Parlament, va opriti pe o banca, te simti bine langa el, povesteste frumos, e comic, dar e si grav, poarta pe umeri o geanta, stati de vorba pana spre seara, iti spune ca trebuie sa ajunga la repetitii, va ridicati, te uiti la el, se uita la tine, iti calci peste timiditate si-l intrebi de carte, te intreaba ce carte, ii reamintesti, spune, a, da, am trecut pe acolo, dar toate erau scumpe, n-avea rost sa cumpar, mai bine iti aduc maine un stick cu literatura romana de dupa anul 2000, am piratat-o de pe DCC+, umerii ti se relaxeaza imperceptibil, zambetul e cuprins de gravitatie si cade in capul unui Newton ipotetic, iar gura te paraseste putin si ii spune, dincolo de vointa ta : ‘un stick? Bagati-l in cur!” apoi revine si-ti spune, “hai fata acasa”...

06.10.2011

2011-10-06T17:18:00.001+03:00

Esti o domnisoara draguta, ai studiat la Litere, sau studiezi inca, in sfarsit, vrei un iubit, unul care sa-ti impartaseasca ideile si gustutile, mai ales pe cele literare, pentru ca iubesti literatura, minunile pe care ti le dezvaluie povestile scriitorilor, sau poemele lor, te-au curtat multi barbati, te curteaza tot timpul, dar sunt atat de brutali, atat de ingusti si atat de setati sa te aiba la pat, ti-ai facut un cont pe un site de socializare, sa zicem neogen, ai pus un anunt frumos, cu un citat din ezra pound, ai scris ca vrei sa gasesti un baiat cald si destept, care sa iubeasca literatura, imediat, ieri chiar, te-a cautat unul, Matei, spune ca e singur, ca e om de afaceri si ca e foarte apropiat de arte, mama lui a fost universitar la filosofie, stabiliti sa va intalniti, il rogi sa aiba asupra lui o carte, ce carte, te intreaba, nu stiu, ii spui, o carte, care iti place tie, intra la librarie si cumpar-o pe cea care te inspira cel mai mult, sau una care ti-a placut in trecut, lui i se pare rugamintea ta un pic ciudata, dar se conformeaza, va intalniti la restaurantul Trattoria, a rezervat o masa, e elegant, nu e foarte frumos, are obrajii brazdati de cratere, dar inspira incredere si putere, e cam batran dar nici asta nu conteaza cand iubesti literatura si iti permiti sa iei masa in centru de ce sa nu recunosti, te asezi, vorbiti, zambeste, te-as fute acum, aici pe masa iti spun ochii lui, esti o fiinta aleasa, spune gura lui, iti intinde cartea, o iei ca si cum ai lua in maini un obiect de cult, citesti :”Dictionar de neologisme”, il privesti curajos in ochi in timp ce te intreaba daca ti-e foame, iar tu ii raspunzi ca nu, in timp ce te ridici in picioare, iti pui salul si ii multumesti pentru carte, abandonand-o in frapiera, el e un barbat adevarat, te injura de mama, iar tu fugi cu lacrimi, fugi...

04.10.2011

2011-10-04T17:34:00.001+03:00

Esti un ingrijitor la morga, speli dupa ce pleaca doctorul, pete de sange, bucati de organe, fecale, daca iti mai ramane timp deschizi sertarele cu cadavre si mai tragi cu ochiul, sa vezi ce marfa au mai bagat, cine a mai venit, cine a mai plecat, cum arata sexele lor, daca ai fi sincer cu tine ai recunoaste ca tot ce te intereseaza e cum arata sexul unui om mort, nu stii exact ce te fascineaza, cum nici pe gardianul care simtea nevoie sa-l loveasca pe Petrini in cap si nu in alta parte, in cap, pentru ca simtea ca pana la urma acolo exista raspunsul la intrebarea - de ce nu suntem la fel, aseara in ultimul sertar de sus, a aparut cineva nou, sau ceva nou, te uiti, te tulbura, e o femeie, tanara si frumoasa, neasemuit de frumoasa, e atat de frumoasa incat n-ar merita sa fie vie, vie nu ar fi la fel de frumoasa, ai luat-o in brate, ai plimbat-o prin camera, era rece, ai asezat-o pe masa din centru, ai mangaiat-o, ai alintat-o i-ai vorbit, te-ai uitat pe fisa ei pe care scria supradoza, acasa te-ai gandit numai la ea, te intrebai daca e drept sau nu, atat cat poate sa se intrebe un ingrijitor la morga care colectioneaza, de plida, dinti de aur, de fapt n-ai dormit toata noaptea, de fapt ai dorit-o, ai vrut-o, trebuie sa o iau usor, ti-ai spus, trebuie sa fiu domn, dimineata in drum spre spital ai intrat intr-o librarie, ai luat o carte, ai intrebat daca au carti de poezie, ti-au spus ca da, ai intrebat ce carte de poezie ar fi potrivita pentru prima intalnire, ti-au dat un E. A Poe, aceasta ti-au spus, aveau cioc, au ras, dar dupa ce ai iesit, ai ajuns, te-ai invartit pe acolo, ai asteptat infrigurat sa plece doctorul, a plecat tarziu, te-ai repezit la sertarul de sus, ai tras, locul era gol, le-ai deschis pe toate, nervos, turbat, nu mai era acolo, in sertarul de jos, un barbat batran, care zambea, de parca te intelegea, hai sa-ti citesc tie, i-ai spus obosit,” Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană/Spune-mi, pe tăria bolţii şi pe Domnul iertător/Sufletu-ntâlni-va oare, în Edenul plin de floare/Cea mai pură-ntre fecioare – îngerii îi spun Lenore – /Fata căreia şi-n ceruri îngerii îi spun Lenore?/Spuse Corbul: "Nevermore".

03.10.2011

2011-10-03T23:10:00.002+03:00

E sambata seara, esti singur acasa, esti singur si cand nu esti acasa, te plictisesti, de fapt nu te plictisesti, plictisul este un atribut al absentei, ori tie nu-ti lipseste nimic, esti singur si atat, si asculti muzica lenta, sa zicem francis dunnery – close my door, notele se scurg precum sudoarea dupa ce-o iubesti, sau dupa ce te paraseste, le stergi, iar ele tot curg, mergi prin camera, o strabati de la un colt la altul, mai intai in cruce, apoi in tot felul de forme geometrice, piesa e pe repeat, simti nevoia sa citesti o carte, nu ai niciuna, nimeni nu are carti de vanzare la ora aceea, daca nu copulezi atunci trebuie sa citesti, e a doua lege universala, e coaja lucrurilor, scoti din buzunar o moneda, te indrepti catre un perete unde ai o copie dupa strigatul lui Munch, ceri o carte, ii introduci o moneda in gura, strigatul o inghite, din spatele ramei cade o carte, te miri, o ridici, strigatul deschide din nou gura, pare furios dar nu e, spune doar, “sorry, n-am rest”

02.10.2011

2011-10-02T19:01:00.001+03:00

Esti ingrijitor la gradina zoologica, hranesti animalele, le speli, pe unele le violezi (o rasa de capra africana, e docila, uneori behaie, tu crezi ca e orgasm, ea nu crede nimic, seamana cu o femeie comuna), pe altele le ignori superior, fiind rasa dominanta, seara iti place sa stai in preajma maimutelor, sunt jucause si galagioase, gasesc pricini de sfada din orice, se cearta instant si se impaca la fel, le dai din cand in cand banane si te amuzi cum se bat pe ele uneori, sau cum le impart alteori, uneia i-au facut avansuri dar te-ai lovit de gelozia masculului dominant care te-a muscat de palma, aseara stateai rezemat smechereste de cusca si le aruncai ciulini, ele protestau, ti le aruncau inapoi, din astea, pana a trecut prin apropiere un ambulant, vindea carti, ia vino ma incoa, i-ai spus, el a venit, ce carti ai, de citit, iti raspunde, da, interesant exact cum ma asteptam, vreau si eu una, spui, iti recomanda un roman de Pierre Boulle, e bun, e ieftin, il cumperi, ambulantul merge mai departe, tu deschizi cartea, o rasfoiesti, apoi rupi cate o pagina si o arunci la maimute, mai intai ele sunt indiferente, apoi se apropie curioase de bucatile de hartie, le culeg de pe jos, le miros, le gusta (dar nu le place), apoi le privesc, mirarea ta incepe abia cand paginile prind a circula de la o maimuta la alta, in ordinea in care le arunci, uiti sa te mai miri atunci cand observi ca gratiile printre care arunci te inconjoara de fapt pe tine, ai pofta de o banana, ridici mana, o primesti, o mananci, te bucuri, uman...

30.09.2011

2011-09-30T19:41:00.005+03:00

Lucrezi la o librarie, vinzi la ghiseu, ai in sarcina de serviciu si casa de bani, ti-au trecut prin mana tone de carti, mii de obiecte de papetarie, jucarii, nimeni nu stie mai bine rosturile magazinului decat cum le stii tu, nici macar patroana, sclifosita aia care se lauda ca a terminat la Litere si ca a citit toata literatura lumii, ce te mai enerveaza cand vine si-ti citeaza din Eschil, sau din Emil Brumaru, sau din Whitman, sau nici nu mai stii din ce scriitori cu nume si rezidente ciudate, ii place sa se dea desteapta, si mai e si frumoasa boarfa, dar lasa ca o sa pateasca ea ceva, astea ca ea nu au noroc in viata, iti spui din lipsa de ocupatie si privind la usa la domnul care tocmai intra si a carui privire iti infige un cutit in inima, un barbat la vreo 50, cu ochelari subtiri din rama de aur, mirosind frumos, corp proportionat, te simti brusc frumoasa in preajma lui, iti freci mainile transpirate brusc de poalele halatului visiniu, iti aranjezi parul prost vopsit, omul vine direct la tine, te saluta cu sarut mana, Doamne si cum miroase, vrei sa-l intrebi ce doreste dar nu ti se deschide gura, te intreaba el de o carte, n-ai auzit de ea, dar ai inspiratia sa-i spui ca te poti uita in lista de cataloage daca iti spune la ce editura a aparut, iti spune, te uiti, o gasesti, ii spui ca o aveti, te duci o cauti in raft, dai de ea, o iei, o stergi discret cu cotul, i-o aduci, domnul o ia cu grija, o priveste, daca ati stii de cand o caut, iti spune, cred ca e ultimul loc unde ma asteptam s-o gasesc, scoate un portmoneu din piele, plateste, iti lasa si bacsis, iese, il privesti lung, lung, pana trece strada, pana urca in masina, pana ajunge acasa, pana intra, pana se face lejer, pana isi face un ceai, pana traverseaza mica lui criza de singuratate, pana incepe sa citeasca, pana adoarme visand doamna aceea ciudata de la librarie care a fost o frumusete candva si pe care probabil excesul de literatura a banalizat-o...

29.09.2011

2011-09-29T17:33:00.002+03:00

Pe scurt, te angajezi la unul cu ziua, esti cam betiv, boschetar si fara multa scoala, patronul e doar fara scoala, dupa 4 saptamani de lucru la sapa te duci sa-i ceri plata, dupa calculele tale corecte ai de primit vreo 1000 de lei, dupa calculele lui la fel de corecte are sa-ti dea 500 de lei, iti intinde banii, ii numeri, protestezi “sefu’ m-ai tras in piept”, patronul se da jos din jeep, se apropie de tine si te apuca de guler, uite ce e fraiere, cine are carte are parte, iti lasa gulerul liber, se urca in masina si se tireaza, tu te gandesti putin, te duci acasa, te imbraci frumos, te duci la oras, cauti o librarie, intri, cumperi o carte groasa, dar groasa, se nimereste sa fie una de Hawkins, ceva cu gaurile negre, te depaseste, te intorci in sat, te duci la patron acasa, bati la poarta, omul vine, deschide poarta, intreaba ce doresti, tu ridici mainile si-i futi o carte in cap, eventual inca una, asta cade pe jos, tu te apleci, scoti portofelul, extragi de acolo diferenta aflata in litigiu, si-ti spui ca intr-adevar e bine sa ai o carte daca vrei o parte, cortina cade pe imaginea cu seful care are o gaura neagra in cap si tu plecand repede pentru ca atat ai apucat sa citesti – gaurile negre te sug precum aspiratorul si langa ele nu ai niciodata timp.

28.09.2011

2011-09-28T20:21:00.005+03:00

Nu ai nicio idee, iti vine o idee – ca sa iti vina o idee nu e o rusine sa te inspiri din ideile altora, iesi, mergi la librarie, cumperi o carte (logic, shaorma nu au, dar e o idee), o carte de Cristina Tamas, ajungi acasa, o citesti, un pic, o inchizi, ideea care ti-a venit era proasta

PS : dar cea cu shaormaua e geniala. ..

27.09.2011

2011-09-27T19:23:00.002+03:00

Esti un smecher plin de bani, sau esti un prost care s-a trezit bogat, sau pur si simplu ti-a iesit o afacere, in fine ai multi bani si nu prea ai ce sa faci cu ei, mergi pe strada Victoriei bucuros si implinit, te abordeaza doua boarfe, le spui ca nu mergi cu ele dar le daruiesti cate 100 de Euro, ele fac ochii mari si spun sarut mana barosane, cand ai chef de un cap in burtica ne gasesti aici sau la Scala, treci pe langa Vernescu, acolo, langa scriitori, e cazino, pe loc incolteste o idee, “ce-ar fi daca...”, intri, te preia un tanar constipat cu o dameta aproape goala, te imbie, apoi te intreaba ce preferi, te uiti in sala plina de oameni pestriti, majoritatea sunt straini, fumeaza tigari de foi si tin langa ei femele romanesti, din cand in cand le infig cate un deget in vagin, apoi mangaie cu el niste zare, evident rateaza, nu, nu vrei la ruleta, undeva in spate, cateva mese verzi, se joaca poker, ai jucat si tu candva prin studentie, pe beri, erai bun, castigai, “acolo” spui, si esti condus la o masa, saluti, te prezinti si intri in joc, sunt buni, au noroc, ai putea de dragul povestii s-o mai lungesti, dar partenerii de joc te-au lasat aproape fara nicio letcaie dupa numai 5-6 maini, mai ai 100 de euro, mizezi, iti intra niste septari, degeaba, unul are toti asii, te gandesti sa te ridici de la masa, de fapt trebuie sa te ridici si fara sa te gandesti, undeva in fata va priveste un ins oarecare, imaginea lui suprapusa pe imaginea cazinoului creeaza tensiuni, e acolo si gata, tine in maini o carte, ii faci semn, se apropie, lucrezi aici, il intrebi, nu, iti raspunde, ma documentez pentru o carte, sunt scriitor, iar cartea asta din mana e a dumitale, arati cu degetul, ah, da, e un roman mai vechi, in fine... “o vinzi?”, desigur, il rogi sa ti-o vanda pe credit, zambeste enigmatic, ti-o intinde, domnilor, spui tare celor de la masa, mai am 10 lei, jucati? ... toti ridica din umeri, cel gras face cartile, francezul le priveste usor contrariat, cel cu haina de piele si mocasini se ineaca si tuseste violent, spre dimineata raman fara bani, ultimul a fost un portorican trisor, cu totii se ridica, iti strang mana si te injura, ramai cu un munte de jetoane si cu creditorul, ia cat iti trebuie, ii spui, poti sa-i iei si pe toti, omul intinde mana, da la o parte jetoanele, unele cad pe jos, altele se imprastie pe masa de joc, dintre ele rasare cartea, as vrea s-o iau inapoi, spune, ti-o vand ii spui, apoi razi, el nu rade...

26.09.2011

2011-09-26T18:26:00.001+03:00

Esti la final, nu conteaza varsta, poate esti tanar si ai o boala incurabila, poate esti batran si te-ai saturat, poate iubesti insuportabil, poate ti-ai pierdut economiile, sau pe cineva drag, sau pe tine insuti, esti singur acasa, stai asezat pe scaunul incomod de la bucatarie, in fata e paharul de whiskey, scrumiera si o tigara din foi care arde, langa ele un exemplar din Pentru Cine Bat Clopotele, ai cumparat-o inainte sa ajungi acasa, inainte de orice gest extrem se cuvine sa iti satisfaci placerile, lectura si fumatul sunt doua dintre ele, sunt de fapt singurele, peste intreg ansamblul cade o lumina rece, alba, e foarte buna pentru citit, e foarte proasta pentru starea de spirit, cartea e deschisa la pagina 44, ce chestie, iti spui, e varsta mea, suna telefonul, raspunzi, spui de cateva ori, rar, da, apoi spui o data nu, la final spui poate, inchizi, iti aduni gandurile risipite pe straturile de praf de pe mobilier, ele se strang cuminti, usor confuze, le tii un discurs din care nu pricep mare lucru, ridica din umeri si accepta, un om nu-si accepte prea des gandurile, dar gandurile isi accepta intotdeauna omul, deschizi sertarul, scoti de acolo un bisturiu impecabil, lumina joaca pe suprafata lui cu miscari intrigante, iti apropii lama de incheietura palmei, lama e calda, incheietura e rece, ar fi trebuit sa fie invers, muchia se plimba pe suprafata pielii, isi face loc, celulele se desprind in strigat, se coloreaza in rosu, dintii strang tigara, fumul se ridica spre lumina, deschide o poarta pe care s-ar putea sa n-o vezi, capul cade pe carte, obrazul acopera “pentru cine”, ramane vizibil “bat clopotele”...

PS : La etajul superior locuieste o familie de... o familie, asculta la tare manele, sangele picura in ritmul lor

25.09.2011

2011-09-25T15:18:00.012+03:00

Esti Nae Minune, sau Comanel de la Cataloi, sau Mimi Sexibicha, ma rog un manelist, te stie toata lumea, esti invitat sa canti la nunti simandicoase, apari si la TV la Marutza, la OTV peste tot, te-ai umplut de bani, ai atat de multi bani incat ai inceput sa te gandesti de ce, intr-o zi il vezi pe unul cu un Maybach, vrei si tu, asta da investitie iti spui, asa cum a spus si 3/4 din Wall Street inainte de criza, mizand pe cai morti si zile de puscarie, te duci pana in Germanica, ajungi la dealer, l-ai prevenit cu un an inainte, masina te asteapta, e visinie, are pana si sigla lu’ Mercedes (ca asa ai vrut, Maybach cu sigla Mercedes) are scaune de piele, are de toate, adica de toate, ajungi cu ea in tara, intr-o seara stai cu curul pa capota inconjurat de cativa prieteni cu masinile lor, unul zice, “munca-tzhi-as, Bentley-u meu are ecran video si un buton special, daca apas pe el iese sticla de whisky, gheata si o coarda, una Mimi, da cu capu’ in burta la lux”, altul rade superior, “jaf... a mea are doua butoane, daca apas pe unul vine ingineru’ de la fabrica, direct cu avionul, daca apas pe al doilea, mi-aduce masina noua si-o inlocuieste p-asta”, tu taci si ii asculti, ii lasi sa vorbeasca, la urma iti vine randul, “bai fraticilor, ia bunghia aici”, intri in timp ce ei se inghesuie la geam, apesi pe un buton abia vizibil, undeva sub volan, se aude un zgomot fin, apoi incepe o muzica ciudata dar placuta, un soft jazz, de undeva de sub scaun, se ridica o mana de femeie (model Andreea Esca, asa ai cerut) care tine in palma o carte, una groasa, imbracata in piele, pe care scrie“Der Steppenwolf”, gashca holbeaza ochii, ce-i asta trai-tz-ar familia, o carte buey, le zici, aste vedem si noi mai zice altul, dar la ce-ti trebuie la Maybach o carte, te lashi pe spate, te intinzi cu picioarele scurte pana la pedale, cartea sta linistita pe burta, si nu le raspunzi...

23.09.2011

2011-09-23T21:21:00.002+03:00

Esti un robot, unul performant, vorbesti, gandesti, faci lucruri si, in general, servesti pe langa fiintele astea ciudate din material biologic, ai un oarecare grad de independenta, ti se da voie in curte, ai voie sa te plimbi, sa iesi singur in oras, sa cumperi si sa vinzi lucruri, sa te comporti ca si cetatean, tu saluti lumea, lumea te saluta pe tine, tu sari in ajutorul lor atunci cand e nevoie, ei nu sar in ajutorul tau pentru ca nu ai nevoie, noaptea nu iti trebuie pat ca sa dormi ci doar coltul dinspre sud al casei, acolo unde te alimentezi din cand in cand de la o priza, acolo de duci, te lipesti de zid setezi un interval orar, apoi se aude un click si te transformi intr-o piesa de decor, copiii se ascund in spatele tau, Jul , pudelul auriu, isi marcheaza teritoriul acolo, totul e bine in familia fericita care te-a adoptat, dimineata e o vreme frumoasa, domnul Nae, vede asta in imagini si sunete, tu doar in cifre si simboluri, “hei FOCA, ia banii astia si mergi pana la librarie te rog, am nevoie de o carte, nu te superi nu?”, e o figura de stil, generatia mea de roboti n-au fost setati sa se supere (ma rog, n-au fost setati nici sa se bucure), intinzi gheara metalica strangi banii, ce carte intrebi, ah, ce cascat sunt, iti spune, Contabilitate Generala, e una verde cu litere albe, iesi, ajungi la librarie, intri, cumperi, iesi, setezi drumul catre casa, rotile te duc intr-acolo, deschizi cartea si simti ceva ce n-ai mai simtit niciodata (desi niciodata e o alta figura de stil – tu nu ai notiunea timpului), emotie, grupurile ordonate de cifre, semnele de punctuatie dintre ele, ceea ce pentru domnul Nae sunt simple clase de cont, pentru tine sunt versurile unor poeme celeste, ceea ce pentru domnul Nae sunt contari, pentru tine sunt metafore, citesti fermecat tot drumul, ajungi acasa pe la clasa de conturi de cheltuieli (clasa 600), e o adevarata furtuna de sensuri contul 622, iar la contul 691 ti-ar fi dat lacrimile daca ai fi fost programat, domnul Nae iti spune “ah, iata-te”, si-ti smulge cartea din maini, merge la birou in timp ce papagalul Cioca din cusca de deasupra bibliotecii da ritmic din aripi, si asta numai pentru ca tu nu ai inima, tu nu ai...

22.09.2011

2011-09-22T17:45:00.002+03:00

Esti intr-o stare speciala, poate te-a parasit iubita sau, dimpotriva, poate tocmai te-ai indragostit, poate te-ai trezit ca-ti iubesti tara, sau mama, sau pet-ul cu pedigree, e posibil sa te fi impresionat inaltimea unui munte privind la Discovery sau la tapetul de pe perete, e posibil orice atunci cand iti spui ca, asa cum i se intampla fiecaruia macar o data in viata, a venit timpul sa scrii si tu o poezie, numai gandul asta te umple de self esteem, poate si de emotie, nici nu e mare lucru, cateva strofe, patru sau cinci, nu e nevoie de mai mult ca sa traduci in cuvinte o stare de spirit, te asezi comod in camera de zi, scoti din geanta dimplomat cateva coli (lucrezi functionar public, ai tot timpul coli la tine, pentru procesele verbale de control), scoti si un pix, tragi aer in piept si intepi cu varful pastei obrazul fin al hartiei, aceasta striga, tu n-o auzi, literele se astern precum un scrasnet din dinti, intre ce e in cap sau dincolo de el si reflexul mainii care scrie e o prapastie, realizezi asta, strangi coala nervos in pumn, o arunci, o voce din adanc iti spune ca e bine ca primul poem a fost un rateu, spune ca e bine ca te frustreaza acest esec, tensiunea e creativa, si-ti mai spune la PS ca poate nu ar strica mai intai sa citesti ceva poezie inainte de a o scrie tu insuti, te repezi la librarie, cumperi un vraf de poeti, majoritatea romani, toti contemporani, ajungi acasa, incepi sa rasfoiesti, esti complet nelamurit, unde e rima, unde e strofa, te intrebi, unde e ritmul, iambul, orele de limba si literatura romana iti revin clar acum in memorie, pasiunea profesorului Gheorghies care va vorbea despre poetii romantici, despre placerea de a savura intr-un poem “simfonia rimelor“ (la vremea aceea ai ras, acum nu – si atunci si acum n-ai inteles despre ce e vorba), toate acele lucruri tradate de poetii de astazi sau ce-ot fi ei, habar nu au sa mai scrie o metafora, habar nu au sa lupte cu demonul creatiei, sunt niste neispraviti, niste impostori, scartza scartza pe hartie, nu mai ai loc de ei, te enervezi, te doare pe loc starea poeziei romanesti, oare cum isi permit sa scrie versuri niste oameni care nu stiu cu ce se mananca, incapabililor, o sa-i faci praf, o sa-i desfiintezi, scoti o alta coala, o sa te lasi de slujba si o sa te apuci de tocat, vei fi cel mai rau critic, cel mai mare dusman, iei cartile, fugiti, le strigi in gand, fugiti cat va tin picioarele, strigi ridicat in picioare, lasati poezia libera, mai exclami la apogeu, trantind cu cartile de pamant si calcandu-le in picioare, calcandu-le pana obosesti, cazi in fotoliu, sub talpa papucului o jumatate de fotografie a lui Gellu Naum, tu nu vezi, dar papucul prinde aripi, se inalta si se indreapta spre est...

21.09.2011

2011-09-21T22:39:00.002+03:00

Esti in anul 1988, in Bucuresti, pe la noua dimineata, vara spre toamna, poate chiar spre iarna, stai in doua jumatate a unui rand nesfarsit in fata magazinului alimentar, urmeaza a se baga pui, randul nu inainteaza, s-a format inainte de rasaritul soarelui, pe drum ti-ai luat niste ziare, le-ai citit repede, scriu acelasi lucru, te uiti pe strada, unii oameni trec, altii nu, toti privesc intr-o parte, au uitat sa o faca inainte, rar cate o masina, rar cate o pasare, accidental un inger, zboara grabit dar se prabuseste undeva in spatele magazinului , te plictisesti, rogi pe cel din fata sa-ti tina randul, iesi, intri in libraria de alaturi, multe carti, asemanatoare, cele bune se vand pe sub mana, ceri o carte mai lejera, ti se spune acru sa alegi, alegi o carte de bucate, iesi, reintri in rand, deschizi, citesti, friptura de iepue cu sos de smantana, hm, citesti, salivezi, e bun, treci la inima cu fasole verde, ce tare ar fi te gandesti, vecinul din spatele tau citeste peste umar, te roaga sa dai la deserturi, dai la deserturi, pandispan cu visine, cand locuiam la tara mama facea asa ceva, doamna din fata se intoarce, si eu stiu sa fac din asta si, vazand cartea, e de bucate, intreaba, da, raspunzi, ia dati putin la borsuri, dai la borsuri, bors de vacuta exclama smulgandu-ti cartea din mana, citeste, stiam eu, striga batand cu degetul , un ou neaparat un ou, in fata ei e o alta femeie, eu puneam doua oua cand faceam, in scurt timp in jurul tau se formeaza un cerc, toti comenteaza doct si pasional retetele de mancare, e un murmur cald, e solidaritatea umana in fata lucrurilor care dor, se aude un scartzait, usa grea de metal neuns al alimentarii se deschide, solidaritatea scoate un strigat ascutit, aproape jalnic, se sparge in tzandari in timp ce oamenii isi dau coate pentru un loc mai bun, ultimul iese din magazin cu ingerul cazut, e dezamagit, nu mai aveau pui...

20.09.2011

2011-09-20T19:54:00.002+03:00

Esti intr-o gara, astepti trenul tau, pleci undeva in tara, pleci undeva, se va intampla peste aproape o ora, stai pe o banca rupta de pe peron, asculti zgomotele garii, rotile troller-elor, pasi grabiti sau pasi ezitanti (in general ai celor care se despart), culori incerte, figuri fantomatice, poze discrete ale desertaciunii, apare un copil, are bratele pline de carti, ii faci semn, se apropie, de unde le ai, de la tipografie, si cum ai ajuns tu la tipografie, cu metroul si mai incolo pe jos, cat costa o carte, un leu, ii oferi doi, iei cartea o deschizi, zgomotele garii se insinueaza printre randuri, intamplarile din carte se amesteca, mai intai intre ele, apoi cu cele din jur, se deschide un pod pe unde trec absenti calatorii din viata cu calatorii din fictiune, uneori se saluta, de cele mai multe ori se ignora, zambesc diabolic, inchid cartea brusc, langa mine un domn nesigur, imbracat ciudat parca din alta lume, priveste lung inainte si nu stie ce se intampla, nu stie, ma priveste si mi se inchina, il iert...

19.09.2011

2011-09-19T21:48:00.002+03:00

Este vineri, orele 15 spre 16 inca putin si se termina programul, lucrezi intr-un birou, multinationala, nu se uita nimeni la tine, normal, toti se gandesc ca se apropie weekend-ul, asa cum te gandesti si tu, in urma cu o luna l-ai petrecut intrun team building, apoi cel care a urmat l-ai petrecut la mare, acum doua saptamani ai bantuit prin cluburi cu gasca, iar saptamana trecuta ai fost sa asculti Aeroport int-run club, nu-ti plac, dar le place celorlalti si te-ai lasat dus de val, acum insa ai de gand sa te refugiezi departe, undeva unde nu te va gasi nimeni, te refugiezi acasa, incepeti sa iesiti unul cate unul, mai intai din birouri, apoi din cladirea din otel si sticla, tu iesi printre ultimii, parchezi in fata librariei, intri, cumperi un vraf de carti, asa vei face tot weekend-ul, vei citi, non stop, fara pauza de masa, fara pauza de somn, fara sa te deranjeze nimeni pentru ca vei da telefonul pe silence, o veche placere brusc revelata, intri in casa, le arunci in fotoliu, te descalti, te dezbraci, deschizi relevizorul la Realitatea, te schimbi in ceva lejer, te intinzi si iei prima carte din vraf, e un Kafka, deschizi la prima pagina si renunti, ce-ar fi sa incepi cu acest Kundera, cartea e alba cu o pata de culoare rosie, nu, mai bine Cartarescu, chiar, ce-a mai scris baiatul asta, mtz, ce carti groase in ultima, vreme, te ridici, te uiti pe fereastra, Bucurestiul e frumos noaptea, stai in Piata Romana, undeva sus, masinile se intind precum guma in gura unui copil retardat, deschizi geamul, tragi aer in piept, inchizi, te intinzi, iei Luis Sepulveda citesti un pic, interesant iti spui si-ti amintesti ca luni ai meeting cu top management-ul, la naiba, ai cifre proaste trimestrul asta, ce-o sa le spui, vezi tu, te-ai mai descurcat, il iei din nou pe Kundera si citesti, hm, parca citeam altceva, ce seamana numele astuia cu acela al noii colege din trust, Kinga, e unguroaica si stii sigur ca te place, inchizi ochii incepi sa-ti inchipui ce lucruri grozave stie Kinga, atipesti, cartile cad pe jos cu zgomot, te sperii, te ridici, te simti ca un soarece intr-o cursa, simti nevoia sa iesi, iei telefonul, formezi, intrebi “unde sunteti?”, ti se spune, dai din cap, inchizi, te imbraci repede, la fel de repede strangi cartile, ramai cateva clipe cu ele in brate, te gandesti unde sa le pui, nicaieri nu gasesti un loc potrivit in apartamentul asta amenajat american, pana la urma le stivuiesti in vestibul, langa cuier, langa cartile pe care le-ai cumparat cu vreo doua luni in urma, habar nu ai ca sunt aceleasi...

18.09.2011

2011-09-18T23:11:00.001+03:00

Sunteti doua curve, una o curva care se culca pe bani, cealalta o curva care se culca din dragoste, amandoua castigati din asta, mergeti pe strada, mai in fata un bar lipit de-o librarie, curva care se culca pe bani intra in bar, isi ia un cinzano, se aseaza la o masa, aprinde o tigara si se gandeste, cealalta intra la librarie, se apropie de rafturi, rasfoieste niste carti, alege una de scrisa de o femeie, o plateste , amandoua iesiti in acelasi timp, va priviti cu invidie, fiecare vrea sa fie de fapt cealalta, va asezati pe o banca, curva care se culca din dragoste cere o tigara, curva care se culca pe bani cere “un pic” cartea, curva care se culca din dragoste nu apuca sa citeasca pentru ca o ia iubitul pe care l-a cunoscut aseara la un party, curva care se culca pe bani nu apuca sa rasfoiasca pentru ca o ia un client, cartea si tigara raman pe banca, priviti lung...

17.09.2011

2011-09-17T21:10:00.001+03:00

Esti obosit, esti foarte obosit, esti atat de obosit incat uiti sa mai fii si trist si zambesti tot timpul, la prima vedere pari un cretin, la a doua pari un clown, abia la a treia privire ei isi dau seama ca nu esti decat un om obosit, dar in general nimeni nu are timp pentru a treia privire, mergi pe strada, te clatini, cand la stanga, cand la dreapta, te sustin doar cele doua colturi ale zambetului, de departe pari limba obosita a unui metronom, de aproape nu te vede mai nimeni, te gandesti doar la scara de bloc pe care o s-o urci greoi, la usa metalica in care vei introduce cheia dupa cateva incercari nereusite, vestibulul, camera de zi, dormitorul, patul, ah patul... ajungi, urci greoi scara de bloc, introduci cheia in usa dupa mai multe incercari nereusite, intri in vestibul, te descalti, camera de zi, dormitorul, patul, ah patul, te intinzi, pui mainile sub cap, zambetul se asterne si el pe un colt de perna langa tine, el adoarme, tu nu, te uiti la el, “bai ce om”, te rascolesti de-o parte si de alta, pur si simplu nu reusesti, te ridici, bei niste apa, te culci la loc, ii spui sa se dea mai incolo, zambetul sa da mai incolo morocanos, nu, nu pot sa dormi, urasti asta, pui radioul, acolo canta Eagles, degeaba, ce-ti mai placea Eagles, ce-o mai iubeai cand ascultati impreuna intinsi pe jos Hotel California, o nu, asta mai lipsea acum, amintiri, te ridici, te imbraci, iesi, mergi pe strada, anticariatul lui Paul e inca deschis, ii bati in usa, deschide, ce ai, te intreaba, sunt obosit mort si nu pot sa dorm, daca vrei ramai aici cu mine, fac un mic inventar, cred ca o sa ma prinda dimineata, nu, vreau sa dorm, sunt mort, ok ia o carte, o citesti si poate te apuca somnul, scoate dintr-o gramada una, mi-o intinde, 10 lei spune, 10 lei ii platesti, ajungi, jigodia aia doarme ca un porc, te dezbraci, te intinsi in pat, deschizi cartea, citesti, “ pot sa povestesc daca vrei calatoria lui Mercier si Camier, caci am fost cu ei tot timpul”... dimineata te gaseste treaz, proaspat si bine dispus, zambet ti se urca pe buze si spune, hai stef, hai...

16.09.2011

2011-09-16T08:21:00.001+03:00

Esti insurat de mai multi ani cu ea, locuiti impreuna, nu aveti copii, dar aveti job-uri bune, in corporatii, va vedeti seara tarziu, la un juice rece, schimbati doua trei vorbe, apoi merge fiecare in dormitorul lui si se culca, tu o inseli cu una din organizatie (si asa va vedeti 10 ore zilnic), ea si-o trage cu un client, in timpul zilei, de obicei la masa de pranz, in unele weekend-uri mergeti impreuna la cate o masa cu mai multi prieteni, sau la mare, sau la munte, o faceti in graba, fara sa va priviti in ochi, fara sa mai mimati macar placerea, uneori amandoi va simtiti victima unui viol, sau a unei partide sub influenta alcoolului, intr-o seara, ajungeti mai devreme amandoi acasa, poate nervosi (perioada cand simti nevoia sa schimbi partenerii din umbra cu altii, tot din umbra), va asezati pe canapea, priviti la stirile de pe money channel, apoi ea iti spune, vreau sa divortez, o privesti, indiferent, apoi o intrebi de ce i-a luat atat timp, ea ti-o intoarce ca puteai sa faci tu primul pas, ii raspunzi ca oricum te doare in cur, conversatia degenereaza, apoi va calmati, aveti training, stiti ca in general trebuie sa te focusezi pe problema si nu pe persoana, ea aduce o agenda si un pix, incepeti sa faceti niste calcule sumare, uite, spune, lasa-mi mie apartamentul asta, Hunday-ul si actiunile de la Petrom si pastreaza tu vila din Baneasa, casa de vacanta de la Neptun si Q7-le, n-am nevoie de ele, ce zici, ii spui ca in principiu esti ok, dar ca vrei sa iei tu cartile din biblioteca, ea se gandeste un pic “nu, cartile raman aici”, spune cu un ton rece, ii explici ca ea nu citeste, ea iti explica faptul ca a cheltuit cu 3 stilisti pana sa gaseasca modelul de biblioteca unde sa-ti tii tu hartoagele astea fara valoare astfel incat sa arate frumos, ce vrei pe ele, cedezi, ea te corecteaza, cat vreau pe ele, ok, spui, cat vrei pe ele, se gandeste, de fapt nu se gandeste, 50,000 asa, ca te cunosc, 50,000 de euro, vrei sa fii sigur, ea rade, desigur, ok, scoti carnetul de cec-uri, semnezi, maine vine o masina si le ea, cu avocatii vorbim de luni, nu are rost sa-i deranjam in timpul saptamanii, ea e de acord, te duci, te intinzi in pat, o afacere este o afacere, ea bate la usa, intra, e imbracata doar intr-un maieu, ce vrei, o intrebi, mi-e pofta, iti spune cu vocea aceea pe care n-ai mai auzit-o de eoni, hai vino, ii spui, ea intra, te saruta, e incinsa, de parca te-ar intalni prima oara, te vreau, sopteste, cum, intrebi, sa ma saruti, jos, stii tu, ok, soptesti si tu, te costa 10,000, asa ca te cunosc, 10,000 de euro, vrea sa fie ea sigura, da, ok, ti-i dau la sfarsit, ii desfaci picioarele, 40,000 pentru niste carti e un pret corect, ea termina repede...

14.09.2011

2011-09-14T22:10:00.002+03:00

Locuiesti in Republica Ghana, sunteti 12 frati, surori, gazele, girafe, un leu, in fine, cresti, descoperi televizorul la vraciul din sat, nu se stie prin ce minune a ajuns aparatul asta la el, si prin ce alta minune functioneaza, va intalniti seara acolo si priviti ecranul color cu ochii ficsi, cu saliva curgand pe buze, tie iti place cand uneori uita pe canalul cu Europa, cu oamenii aia decolorati imbracati ciudat, imbracati, vrei si tu acolo, ajungi sa visezi in fiecare noapte, acolo, vreau acolo, iti spui doar tie pentru ca nu are cine sa te asculte, apoi intr-o zi pleci, pur si simplu pleci, ajungi in marele oras, lucrezi in port, cunosti marinari, le inveti limba, descoperi ca o faci foarte usor si descoperi ca esti mai bun decat multi dintre ei, intr-o zi cari ultimul sac de nu stiu ce si uiti sa te mai intorci, departe in larg iti faci aparitia si le spui ca nu mai vrei sa te intorci, ca preferi sa te arunce in ocean, la rechini, ei rad de tine, te accepta, iti dau sa mananci, iti dau de lucru, iti dau bani, dupa o lunga vreme ajungi intr-un port oarecare, nu e mai mare ca portul din marele oras, ce port e, intrebi, Constanta, ti se spune, e in Europa, intrebi din nou, o da, iti spun si rad cu totii ca la o gluma buna, seara dispari, umbli aiurea pe strazi, usor incordat, usor nesigur, apoi iti indrepti umerii, incepi sa te comporti ca ei, ceilalti, te simti bine, noaptea te ghemuiesti pe o strada launtrica, intre doua masini vechi, dimineata te intorci la vapor, dar vaporul nu mai este, a plecat, acostezi primul politist, ii spui ca esti refugiat, el nu pricepe ce vrei, dupa 12 luni capeti un soi de rezidenta, ai invatat limba, ai avut timp sa te plimbi prin oras, muncesti la un fotograf care detine o maimuta, vara faceti bani buni cu turistii tinand pe umeri un animal si dea dreapta un negru frumos construit, iarna lucrezi in sera lui de rosii, ti-a dat si o camera, zilele sunt frumoase pentru ca nu ai timp sa te gandesti, serile sunt urate pentru ca nu ai cu cine sa vorbesti, noaptea nu mai auzi lei ci doar motorete la mana a doua, intr-o zi mergi la librarie si cumperi o carte, ceri una scrisa de un scriitor de aici din tara asta, e interesant sa cunosti locuri noi prin ochii vechilor locuitori, ti se aduce intr-un tarziu o carte mai veche, doar pe asta o mai avem, ajungi acasa, te intinzi in pat, o desfaci, citesti, “preşedinţii sînt nişte cretini, România/ guvernul e o adunătură de cretini/ ei n-au dat niciodată bani unor cerşetori, România/ putem să trăim cu apă şi rădăcini”, pui cartea pe burta si pentru prima oara iti vine sa-l injuri pe vraci...

13.09.2011

2011-09-13T23:00:00.002+03:00

Esti slabanogul ala pe care-l vede toata lumea in fata Universitatii, ochelaristul, nenea discret si usor acru care vinde carti vechi, inghesuite in niste rafturi, in aer liber, stai toata ziua pe scaunelul ala incomod si le pazesti ca si cum ai pazi niste oi intr-o rezervatie – nu mai sunt demult lupi, dar nici nu poti sa nu te asiguri, din cand in cand mai opreste cate o pereche de studenti, care rasfoiesc cate o carte, o fac mai degraba din curiozitatea de a intra in contact cu un obiect vechi, din alta epoca, ca si cum li s-ar deschide o poarta ca si cum li s-ar revela un secret, dar in general nu cumpara, gasesc totul pe net, pana la urma trocul e cinstit, ei se aleg cu cateva clipe de evadare, tu cu cateva clipe de admiratie – spectacolul tineretii risipit in decoltee, strangeri de maini si conversatii soptite, te intrebi uneori ce te-ai face fara asta, ieri s-a oprit in fata ta un domn, te-a fixat cu privirea, te-ai simtit incurcat, intr-un tarziu l-ai intrebat daca il intereseaza vreo carte anume, el tacea si de privea, pareai singurul element interesant din zona, intr-un tarziu te-a intrebat cate carti ai de vanzare, i-ai spus ca nu stii exact, dar crezi ca ai vreo 6-700 de bucati, ti le iau pe toate, a adaugat imediat, nu-ti vine sa crezi, scoate un portmoneu si extrage din el un teanc gros de bancnote, te intreaba daca ajunge, eziti, mai scoate cateva, nu stii ce sa spui, infige din nou degetele intre copertile din piele, ajunge strigi, e suficient, iei gramada de bani, el cheama de nicaieri doi insi care incarca volumele intr-o camioneta si dispare, de sus se vede un colt de Bucuresti agitat, cu semeni viermuind in toate directiile, de jos un om singur ratacit pe strada neprietenoasa, necunoscuta , tinand intr-o mana niste hartii, cealalta mana este goala...

12.09.2011

2011-09-12T22:01:00.002+03:00

Scrii urat, foarte urat, mai urat ca tine nu scrie nimeni, esti de rasul tuturor celorlalti din breasla, te invita tot timpul la mesele lor numai pentru ca sa aiba de cine sa-si bata joc si rad, si tu taci si zambesti incurcat, pana la urma esti onorat, si intr-o zi unul iti ofera de baut, si bei, iei un colt de servetel si scrii ceva pe el, apoi altul iti ofera inca un rand, scrii pe un alt colt de servetel, la finalul serii tu esti beat manga iar ceilalti sunt uimiti de frumusetea unui astfel de poem, straniu si profund, de parca ti l-a dictat vreun inger, nu peste multa vreme se bat sa te invite care mai de care, fie la cel mai scump restaurant din oras, fie la el sau la ea acasa, si-ti dau sa bei, iar tu bei, accepti nedumerit si onorat, poate surprins la inceput, apoi o iei ca pe un merit, bei si scrii, scrii pana cazi sub masa, scrii pe hartiile lor, cu pixurile lor, pe mesele lor, uneori direct in creierele lor, pentru ca le dictezi dand din mana de parca ai dirija o orchestra, in ziua urmatoare nu mai stii nimic, te doare putin capul, ei iti spun ca ati petrecut pe cinste, ei iti spun orice, zilele curg, in tara in care tu te-ai nascut incep sa apara carti foarte frumoase, adevarate opere, ca din senin, ale unor oameni care scriau poate doar bine, sau poate doar mai bine decat tine, cartile sunt atat de frumoase incat declanseaza fenomene sociale, lumea se inghesuie in librarii, comenzile online inrosesc link-urile, stirile incep cu “inca o carte de o valoare imensa a fost publicata astazi”, se traduc intr- o multime de limbi straine, in alte locuri se vorbeste de generatia de “tineri furiosi” din tara aceea, unii vorbesc de o noua revolutie in literatura, altii pur si simplu spun ca literatura adevarata abia acum a inceput sa se scrie, citesti si tu cateodata, cand apuci o clipa de trezie, si te miri, apoi atat cat iti permite timpul te bucuri, te simti onorat sa descoperi ca stai la masa cu asemena oameni importanti care, habar nu ai de ce, te poreclesc uneori amical si cald, Muza...

11.09.2011

2011-09-11T15:04:00.002+03:00

E duminica dimineata, foarte dimineata, conduci, ieri realizai ca dupa foarte multa vreme ai un weekend liber, erai impacientat, nu stiai ca se faci, apoi ti-ai amintit ca iti placea sa pescuiesti candva, undeva in pod te asteptau prafuite liniile de 6 si 7 metri, ai urcat, erau acolo, intacte, adormite, usor iritate de prezenta ta brusca, haideti fetelor maine avem treaba, ok ok, au protestat stins, le-ai coborat, le-ai sters, le-ai verificat, ai iesit in oras, ai cumparat nada, rame, mamaliga, in drumul inapoi ai oprit la librarie, o lectura in mijlocul naturii poate, ai cumparat batranul si marea, ai aruncat-o printre momeli, ai dormit prost, vechile emotii, vechile instincte se trezeau inside, o placere uitata, acum te indrepti catre locul unde mergeai intotdeauna, ajungi, nu s-a schimbat aproape nimic, aceleasi smocuri dese de stuf, acelasi drum argilos, cele doua canale dintre balti, cateva masini razletite de-a lugul lor, iti faci loc, desfaci unditele, infigi ramele, sunt indaratnice, ti-ai pierdut indemanarea, te enervezi, strici cateva pana reusesti, arunci liniile in apa, nu-ti convine adancimea, le scoti, tragi de plute ceva mai sus, pestele din adancuri e mai mare, te asezi pe scaunel, privesti firele, plutele, sunt nemiscate, o zi perfecta pentru pescuit, iti amintesti cu ce capturi veneai pe vremuri acasa, de aici, te simti relaxat, o sa traga el, scoti un pepsi din lada, il bei lacom, e inca foarte cald, iti prinzi palmele de dupa ceafa, te intinzi, e pace peste tot iti spui, ar trebui sa invete si astia ca asta e tot ce ii trebuie omului, sa fie lasat in pace, scoti cartea, incepi s-o citesti, Santiago el Campeon te ia in barca lui, fara sa simti, esti acolo cand fabuleaza, esti acolo cand isi arata muschii, esti acolo cand vorbeste cu pestele cel mare, din cand in cand arunci cate un ochi in apa, te intorci la poveste, mai bei din pepsi, Santiago e in picioare, l-am prins, iti striga, l-am prins, asisti mut la scena de lupta, mai incolo sub ochii tai pestele cel mare este mancat de pestii mai mici, iar mai tarziu ajungeti la mal tristi si neintelesi, el in povestea lui, tu in a ta, n-o sa va creada nimeni, arunci cartea cat colo, ce deziluzie, exclami, scoti liniile din apa, ramele sunt neatinse, strangi, ce deziluzie, repeti...

09.09.2011

2011-09-09T21:50:00.002+03:00

Calatoresti cu masina, faci drumuri lungi, poate ca ai un job de vanzari, poate ca iti place sa conduci singur cu gandurile tale, poate ca iti vizitezi parintii locuind departe, acum e totul ok, ati depasit momentele care v-au indepartat, soseaua e aproape goala, soseaua asta e mereu goala, ca in filmele lui David Lynch, ca esenta poporului roman, conduci relaxat, privesti campurile intretinute si te gandesti cu caldura la taranul roman, care n-a murit, din cand in cand pe marginea soselei, cate un om, sezand pe scaun inconjurat de cateva ladite cu legume, sau fructe, franturi de viata risipite precum polenul, iti spui ca la urmatorul o sa te opresti sa cumperi si tu, poate rosii, poate castraveti, poate prune sau pere, inainte, departe, un punct care prinde contur apoi volum, aha, iti spui, uite unul, opresti la cativa metri de el, te concentrezi pe borseta, da banii sunt aici, cobori, te apropii, saluti, apoi ramai fara glas, te uiti in stanga - pustiu, te uiti in dreapta - pustiu, in fata ta acest om, zambindu-ti cald, vinde carti, da, citesti bine, vinde carti, are doua lazi din carton pline cu editii aproape noi ale unor mari autori : Cioran, Pinchon, Updike, Bartis, uite si Sartre, ai doua alternative: accepti conventia sau urci in masina si te cari, accepti, te lasi pe vine, incepi sa le rasfoiesti, il intrebi daca vinde ceva, iti spune ca asa si asa, il intrebi daca face de multa vreme asta, iti spune ca dintotdeauna, te imbie sa cumperi cartea aia galbena, de veghe in lanul de secara, il intrebi de ce, pentru ca din pacate nu se mai cultiva asa ceva, iti raspunde sigur, noroc cu cartile, lucrurile nu mor cat timp scrie cineva despre ele, bine, spui, o cumpar, costa mai nimic, scoti banii, platesti, intrebi de unde poti sa cumperi niste rosii, iti raspunde ca de oriunde, rade, razi si tu, urci in masina, asezi cartea in dreapta ta, iti pui centura, pornesti, ce chestie iti spui, dupa cateva sute de metri privesti involuntar oglinda retrovizorie, in spate o banda de culoare gri, marginita de pomi, franezi, iesi, privesti lung in urma, nimeni, urci, ce chestie mai spui inca o data, ar trebui sa scrie cineva intr-o zi despre asta, pana nu moare...

08.09.2011

2011-09-08T20:02:00.002+03:00

Esti un mic functionar intr-un birou mic, intr-un oras mic, dintr-o tara mica, platit de o corporatie mare, cu Head Quarter-ul intr-un oras mare dintr-o tara mare, legaturi nevazute se intaresc intre centrul civilizatiei si provincia prafuita a unei tari provinciale prafuite, efortul tau minuscul se amplifica de la nivel la nivel, deciziile tale minore se transforma mai departe in decizii majore si in bani si putere, esti important, stii ca esti important, intr-o zi unul “de sus”, in pauza de masa cumpara o carte, de fapt o primeste cadou de la iubita lui, studenta la o facultate importanta de litere, care i-a cheltuit banii daruiti sa-si cumpere sutiene pe carti, pentru ea si pentru prieteni, ii place sa ofere daruri, ce femeie cu iubit CEO nu ar face daruri, lui i-a cumparat Omul Fara Insuiri, i-a spus ca e o carte importanta, poate la fel de importanta ca si el, el e intr-o pauza, intre doua meeting-uri, intre fuziuni si bugete, intre share market si stocks, o rasfoieste plictisit, nu intelege nimic, citind mai departe, ca si cum s-ar fi aventurat intr-o cursa de yahting pe un versant al muntelui Ceahlau, il deranjeaza asistenta, aveti aici realizarile de buget pe branch-urile din nord, le iei plictisit, asa cum faci lunar, iti arunci ochii, intrebi mai mult pentru tine, cine a vandut mai bine, pai ala din O, te miri, “tot ala?”, nu stiu cum face in pustietatea aia, poate din plictiseala legi o gluma, poate pentru ca e bun indrazneste asistenta, poate pentru ca e norocos, apesi pe cuvinte, poate ca e mai bine pregatit auzi in timp ce ti se toarna cafea, poate ca profita de conjuncturi, zici si o strapungi cu privirea, poate ca e un om cu insusiri striga femeia, apoi duce imediat mana la gura, iertati-ma, spune, nu e nicio problema spui, cheama-l saptamana viitoare la mine, ma gandesc sa-i fac o propunere, iti face semn ca a inteles, da sa iasa, Cora, o strigi, ea se intoarce, ia si cartea asta vezi ce faci cu ea, asa porcarie n-am mai citit in viata mea...

07.09.2011

2011-09-07T17:48:00.001+03:00

Esti la o rascruce de drumuri, sau in fata unei decizii importante, sau capitale cum ii spun cei pretiosi, nu stii prea bine ce sa faci, ce hotarare sa iei, sau daca sa iei pana la urma vreo hotarare sau sa lasi lucrurile sa curga de la sine in directia in care vor dori ele sa curga, te simti ca si cum te-ai afla pe terasa dintre doua linii de cale ferata, pe care trec simultan doua trenuri expres, in directii diferite, totul vajaie in jur, e mult zgomot si putine marje de miscare, e multa lumina si multa lipsa a luminii, in plus curentul de aer e atat de puternic incat te poate arunca usor intre roti, stai cu capul intre umeri, tii mainile in buznare si te asezi pe vine, inchizi ochii si astepti infricosat ca totul sa se termine, cele doua trenuri sa treaca, aerul sa se aseze si sa fie liniste, sa fie liniste, iti spui ca poate trebuie sa te gandesti mai serios la asta, apoi iti spui ca poate nu trebuie sa te gandesti prea serios, sau ca poate nu trebuie sa te gandesti deloc pentru o vreme, poate ca trebuie sa iei un pic de aer, iesi, te plimbi, exact intre cele doua linii de cale ferata, pe care din cand in cand mai trec simultan trenuri, intri in librarie si cumperi o carte, pur si simplu, fara niciun motiv, te asezi pe banca, cartea te face sa uiti nu prin absenta ci prin prezenta, o deschizi, incepi sa citesti, despre oameni aflati la rascruce si despre drumuruile lor inguste printre liniile de cale ferata, doua trenuri s-au oprit si ele si citesc peste umar, unul pufaie nemultumit, celalalt pufaie vesel, ca doi ingeri antagonici...

05.09.2011

2011-09-05T18:02:00.001+03:00

Esti la volan, te indrepti catre casa, ruland pe sosea te gandesti ca iata a mai trecut o zi in care nu s-a intamplat nimic, monotonia diurna, lucrurile asezate astfel incat doar sa le bifezi, sunt doua ganduri care se inghesuie sa-ti ia fata : cel cu “poate ca ar trebui sa schimb ceva” si cel cu “ mai poti schimba ceva?”, ajungi la semafor, iti sare in fata masinii un ins cu o sacosa plina cu carti, buna ziua, iti spune, nu cumparati o carte, ce carti ai il intrebi fara sa-l privesti, carti bune dom’ profesor iti raspunde, a spus dom’ profesor, asta te faca sa-ti ridici privirea, il cunosti, il recunosti, “Vlad?”, ii faci semn ca tragi mai in fata pe dreapta, se indreapta intr-acolo, Vlad, ti-a fost elev la liceu, era cel mai bun din clasa, promitea atatea... pe fereastra portierei patrunde un cap neingrijit, barbos si urat mirositor, ce mai faceti dom’ profesor, intreaba, Vlad, ce mama dracului s-a intamplat cu tine, el rade si spune ca nu s-a intamplat nimic care sa-l surprinda acum, a intrat la facultate, s-a indragostit de cine nu trebuie, a inceput sa bea, apoi sa se drogheze, parintii au murit dezamagiti probabil din cauza lui, “un pic de parnaie” (aici rade din nou), iar acum isi castiga painea cinstit vanzand carti furate de prin edituri, da-mi si mie una, o cumpar, ii spui, te indeamna sa alegi, le ai pe toate acasa, dar cumperi un Cees Nootemboom, “ va pricepeti dom’ profesor”, il intrebi daca a citit-o, iti spune ca le-a citit inainte pe toate, unii clienti vor sa stie despre ce este vorba, il platesti, mai schimbati doua vorbe, iti vine sa-i spui ca poate ar trebui sa schimbe ceva, apoi iti vine sa-l intrebi daca mai poate schimba ceva, oricum e prea departe ca sa te mai auda, vorbeste despre Camus cu un motociclist...

01.09.2011

2011-09-01T14:12:00.001+03:00

Este 1 septembrie, a venit toamna, frunzele inca nu au inceput sa cada dar raspund triste la asaltul vesel al curentilor de aer, femeile de 40, ca frunzele, stai rezemat de portiera lasata a masinii si privesti degradeurile, schimbul subtil de consistente, mirosuri si culori, mai ai doua zile de vacanta si doua zile de weekend, in total patru, de luni maxilarele ascutite ale economiei de piata vor musca iar din starea ta de spirit, din energia ta vitala, din carne, ai fost la mare, ai fost cateva zile la munte, ai fost la casa de la tara si te-ai odihnit, azi e prima zi acasa, in oras, il redescoperi fara uimiri, fara curiozitati, neutru, te plictisesti, suna telefonul, numar necunoscut, buna, iti spune, buna ii spui si tu, ce mai faci te intreaba, atipisem dar a sunat telefonul raspunzi ironic, ha ha, ti se rade ironic, de fapt ma plictisesc, adaugi, ma plictisesc atat de tare incat nici macar n-o sa intreb cu cine stau de vorba, pentru ca nu asta e important iti raspunde imediat vocea, as vrea sa ne vedem, de ce, la librarie iti mai spune si inchide, inchizi si tu, pornesti motorul, ajungi la librarie, cobori, intri, in librarie nu este nimeni, nici macar vanzatoarele, nu foarte tarziu descoperi ca nici cartile, nici rafturile, te uiti pe fereastra, orasul a disparut, siluetele cladirilor, zgomotele, esti doar tu singur, foarte singur, ei cum e, iti spune vocea, e oarecum, raspunzi, acum spune-mi ce vrei si da-mi drumul acasa, se aud niste pasi, o umbra se indreapta spre lumina, o privesti, tu erai, spui, va asezati pe jos, vorbiti o vreme, nimicuri, prostii, pe alocuri radeti, alteori lasati prilejul unor lungi taceri, mai tarziu va ridicati, va strangeti mainile, asa ramane conchide el, asa ramane spui si tu, sa nu-ti fie teama te incurajeaza, nu stiu bagui nesigur, toti au trecut prin asta mai auzi, apoi apar rafturile, apar cartile, apar si vanzatoarele, cea mai solida intreaba intrigata, “cum a ajuns asta aici?”, eram, eram dintotdeauna strigi dar nu te aude, te ridica de pe jos, te scutura de praf si te ascunde iute intr-o geanta, “ce chestie, stiam ca titlul asta se epuizase de mult, o s-o cumpar eu.”

PS : masina a fost furata dupa doua zile

31.08.2011

2011-08-31T17:37:00.005+03:00

Ai un atelier de frizerie, de fapt ai o frizerie, e singura din cartier, foarte aproape de centru, undeva in spatele blocurilor turn, mergi in fiecare dimineata de la 8 si pleci seara acasa dupa 8, a clienti de toate felurile iar cand stau la rand citesc din vraful de reviste click, libertatea sau can can, de obicei se uita doar la femeile dezbracate, intr-o zi unul ti-a spus, “bre nea Fane, mai schimba-le bre, ca deja ma simt de parca le-am luat de nevasta”, le-a schimbat, le schimba acum o data la trei luni, printre ziare o carte, 20,000 de leghe sub mari, in urma cu trei luni a intrat un domn, parea distins, era distins, s-a asezat pe scaun, era o zi aglomerata, a luat cateva ziare dar le-a pus repede la loc, intr-un tarziu a ajuns pe scaun, domnule, te-a intrebat, dar dumneata nu ai si o carte pe aici, toti clientii dumitale citesc doar ziare, n-ai stiut ce sa-i spui decat ca nu te-ai gandit, uite devin clientul dumitale daca gasesc de acum incolo aici o carte, ce carte, intrebi, nu stiu, una usoara dar nu una facila, aaaa, zici, dar nu pricepi, el e un ins inteligent si pricepe ca nu pricepi, te ajut, iti spune, cumpara o carte de Jules Verne, oricare, cum sa nu sefu’, il aprobi, a doua zi intri in librarie cumperi prima carte de Jules Verne (ai intrebat daca au, ti-au spus ca da, te-au intrebat care dintre romanele lui doresti sa cumperi, ceri cateva, il alegi pe acesta), ajungi victorios la frizerie cu cartea sub brat, o asezi langa reviste cu atentie (domnul ti-a lasat un bacsis care nu se uita) si de atunci o admiri in fiecare dimineata, mult inainte de ziua in care domnul ar fi trebuit sa vina, mult si dupa ziua in care ai aflat ca a murit intr-un accident de masina...

30.08.2011

2011-08-30T11:43:00.002+03:00

Esti un smecher de smecher, dai cu brandul, arunci cu perversele din orice pozitie, te-ai batut in cateva gale de K1, e drept, ti-au spart fata, dar ai participat, pe unele le-ai castigat, s-au lipit si cateva gagici de tine, pe ultima ai si tras-o, da, exact, aia cu sifilis, dar macar era frumoasa, au patit-o si altii, cand ai sarutat-o pe gura ai sarutat instant o colectie de 3-400 de puli arabe, occidentale si romanesti, e lumea ta, o recunosti, te recunoaste, azi insa ai o problema, participi la un talk show, la o televiziune de stiri, ti-a aranjat impresarul, zice ca trebuie sa fii mai vizibil ca sa ajungi in luptele unde se castiga bani adevarati si femei curate, de la televizor, ti-ai facut un dus, te-ai imbracat cu blugi si sacou, ti-ai pus palaria cu boruri mici ca sa semeni cu Rocky (nu te-a dus pe tine mintea, a fost un sfat), ti-ai pus si ochelari rotunzi, ai iesit, te simti incomod in hainele alea de intelectual american al anilor 70, pe drum suna iar telefonul, iti spune, vezi ca ai o librarie in drum, intra si cumpara o carte, de ce intrebi, m-am gandit la numele tau de ring, o sa fie Plesu, cine pula mea e asta, Plesu e unu’ tare ma, taci tu din gura, cumpara cartea aia, sa creada meltenii ca esti vreun ciudat, dai cu pumnul si citesti filosofie, intelegi, ii spargem, te umplu de bani fraiere, intri in librarie, te duci la raft, alegi o carte mare, o platesti, ajungi in studio, tine cartea in mana ti se spune, nu in stanga boule, in dreapta, o tii in dreapta, incepe talk show-l, vorbeste doar impresarul, l-am gasit in suburbii, ziua alerga si cara saci iar noaptea citea marii filosofi, i-am zis, ba tu parca ai fi Plesu, uite toata ziua umbla cu cartea dupa el, camera focuseaza pe carte, pe carte scrie : “INVATA CIFRELE CU TOM SI JERRY”...

29.08.2011

2011-08-29T16:42:00.002+03:00

Te-au concediat, e criza ti-au spus, ti-au pus in laba 200 de euro lichidarea, ti-au spus ca in alte conditii te-ar fi promovat, ti-au multumit si te-au rugat sa nu trantesti usa, n-ai trantit-o, ai iesit in strada, azi are o alta culoare, desi e soare e gri, e prost asfaltata, e prost iluminata pentru ca nu vezi prea departe, e foarte ingusta si te sufoca, faci cativa pasi, te gandesti ce-o sa spui acasa, fiica cea mare e anul doi la Cluj, cea mica e intr-un scaun cu rotile, la doi pasi de tine barbatul misterios care te urmareste de-o viata, cel cu care conversezi din cand in cand dimineata, cel care spune ca totul e doar o chestiune de timp, iar timpul e o alta denumire mai suportabila a nimicului, pe el il cheama Dezastrul, iti face un semn, faci ochii mici, pula mea, atat zici, te opresti in mijlocul strazii, in dreapta masini in mars, au viteza, viteza ameteste, in fata barul cu bauturi, in stanga libraria, intri in ultima, mai incolo deschizi cu greu usa de acasa, ai bratele incarcate cu carti, am venit, strigi vesel, cea mica apare dupa un colt, mama cate carti, se mira, o sa-ti citesc din ele, ii spui trantindu-le pe jos, dar stiu sa citesc si singura, iti reproseaza copila, te dascumpaneste, cartile latra stins, atunci o sa mi le povestesti in stilul tau personal, cand o sa ai timp, e un copil inteligent observi, dansezi, o intrebi, rade si spune da, asta nu am invatat-o nicioadata, o ridici din scaun, e usoara ca un fulg, o strangi in brate dansezi, tati n-o sa te lase niciodata, ii soptesti in par, iar ea intelege, intelege...

27.08.2011

2011-08-27T08:18:00.006+03:00

Esti la aeroport, astepti pe cineva din America, nu l-ai vazut demult, foarte demult, in copilarie ati fost cei mai buni prieteni, vi se spunea “fratii”, apoi tu ai ramas aici, el a plecat acolo, ati schimbat scrisori, apoi e-mail-uri, apoi el a tacut si ai tacut si tu, iar ieri te-a sunat, exact in mijlocul meciului de cupa, “frate, ma intorc pentru cateva zile in tara, poate ne vedem”, ati mai comentat scurt cateva lucruri, ai constatat ca prietenia e de fapt locul unde timpul se opreste si unde nu se mai intampla nimic, dimineata te urci la volan, mergi la Otopeni sa-l astepti, sentimente amestecate, avionul mai intarzie doua ore, vezi un stand de carte, cumperi una, o deschizi aiurea citesti despre drama unui ins caruia i-a pierit familia intr-un incendiu, care si-a pierdut afacerile, care nu a mai ramas cu nimic, nici macar cu propriul ego, un ins care si-a vazut dupa foarte mult, dar foarte mult timp prietenul cel mai bun, intamplator, intr-o gara, prietenul se grabea, l-a salutat in fuga, si-a cerut scuze absent ca nu prea are timp acum dar il va cauta la un moment dat, apoi a disparut, in aceeasi zi, eroul se intoarce acasa si se sinucide, lasi cartea pe genunchi si constati ca marile gesturi pornesc intotdeauna de la amanunte insignifiante, te ridici, arunci cartea la cos, pleci, inchizi telefonul, te intorci grabit acasa, mai ai timp sa prinzi reluarea meciului de aseara...

26.08.2011

2011-08-26T08:37:00.002+03:00

Iubesti, ai trecut de faza de debut, cea frumoasa, ai trecut si de miez, iubirea calda, incarcata de incredere, acum esti la final, nu mai sti ce sa crezi, ceea ce simti te doare nu te bucura, iubirea e ca o gura plina cu colti care roade din restul de macaroana dintre tine si el, iluzia ca el ti-a apartinut nu mai functioneaza, e ruginita, da rateuri si face un zgomot infernal, duci mainile la urechi si strangi, strangi pana nu mai reusesti sa asculti nici macar ce vorbesti chiar tu, orice sunet e un strigat, orice idee un lantz, daca musti dintr-un fruct, oricare, printre colturile gurii nu se va scurge decat o zeama de culoare rosie care pateaza strident, orice gest e ca un indemn la lupta, mult dupa ce batalia s-a sfarsit, mult chiar si dupa ce au fost ridicati mortii, si au fost dusi, intri intr-o librarie, te uiti in jur, o gramada de carti, si ai brusc senzatia unui bestiar, in spatele cartilor niste ei sau ele care au trait exact ce traiesti si tu, suflete inchise safety intre pagini frumos scrise pentru cei care au scapat, sau care inca mai rezista, ai ochii injectati, te apropii de vanzatoare, cumperi un toc de hartie de scris, te intorci acasa, le arunci pe masa, o culegi pe prima, o intinzi, o netezesti, te apelci asupra ei si scrii : “ da, am iubit si-am sa-ti vorbesc acum despre asta...”

25.08.2011

2011-08-25T02:10:00.002+03:00

Nu ai somn, te-a parasit iubita, sau ai o gastrita care si-a infipt coltii in stomac, sau esti insomniac, sau ai cateva probleme care nu-ti dau pace, sau pur si simplu nu vrei sa dormi, te uiti pe fereastra, la blocul vecin toate luminile sunt stinse, dormiti ma, le spui ca un padre, dati cu porcul, apoi privesti luna, ti-l amintesti spunand ca latinul “luna” are un sunet strident si ca “moon” e mult mai apropiat de natura satelitului natural, tragi draperia, te uiti un pic la TV, reluarea stirilor de peste zi, un film porno prost (in care el are sexul prea mare, iar ea e prea urata), un concert cu egberto gismonti, razboi in libia, un film cu mel gibson, inchizi, te imbraci si iesi, strada este goala, bate vantul, iti strangi umerii, a venit toamna, faci cativa pasi, apoi mai faci cativa pasi, pe langa tine trece un batran care te saluta intr-o limba necunoscuta dar pe care o recunosti, ridica mana la jumatatea gestului si te depaseste, dar parca a trecut prin tine, il saluti surprins, iti spui ca e noapte, iar noaptea oamenii par neoameni, sau poate devin astfel, te infiori, daca si tu... vezi o vitrina luminata, e anticariatul, te uiti pe geam, anticarul printre cartile sale, le numara febril, sau cauta ceva printre ele, pe usa scrie deschis, intri, ridica brusc ochii, te vede, rasufla usurat, buna seara, ii spui, e aproape dimineata iti spune, nu am somn, il anunti, nici el, iti sopteste misterios, nu intrebi cine, ii ceri voie sa privesti prin carti, te invita, deschizi una, apoi o inchizi, apoi mai deschizi una, hm Borges, ce editie e asta, intrebi, se uita, e una rara, intr-o limba necunoscuta dar pe care o recunosti, de unde o aveti, intrebi, abia mi-a adus-o, cine, insisti, un batran, a trecut pe aici mai devreme, era orb, spunea ca acolo, in argentina, candva, nu demult, scria...

24.08.2011

2011-08-24T09:18:00.005+03:00

Esti imobilizat la pat, poate sa fie o boala curabila, poate sa fie o boala incurabila (parca mai conteaza), angajezi o domnisoara sa aiba grija de tine, gateste, spala, schimba asternuturile, e saraca, vrea sa ajunga avocat sau macar jurist, studiaza la drept, cand apuca, e dragutza, pentru un bolnav imobilizat la pat toate sunt dragute, uneori sta langa tine si-ti vorbeste, poarta fuste scurte, ii admiri fragmentul alb dintre genunchi in sus, ea nu stie asta, sau stie asta, iti vorbeste de planurile ei de viitor, in cateva zile ii inveti tot destinul, e mediocru, daca ai fi in putere ai lua un ciocan si o dalta si ai sculpta in el o frumusete, intr-o zi ii intinzi niste bani, o rogi cand revine sa-ti cumpere o carte, una din care sa-ti citeasca, te intreaba ce carte, oricare ii spui, revine a doua zi cu o carte de la anticariat, editie veche, am vrut sa fac economii, imi spune, induiosator, ii spun, mi-a recomandat-o chiar anticarul, imi spune, atunci ne vom delecta cu o literatura buna, conchid, se aseaza pe scaunel, deschide cartea la prima pagina, deschide gura, nu, o rogi, nu de la inceput, inceputurile dor intotdeauna mai tarziu, citeste-mi de undeva de la mijloc, sau de aiurea, fata deschide cartea la mijloc, sau aiurea, printr-o magie a clipei deschide si arcul genunchilor, tu iti cuibaresti privirea in triunghiul ei fecund, ea isi drege vocea, citeste, “caci una este o viata care s-a scurs si cu totul altceva este o viata care se sfarseste prin faptul ca s-a implinit intr-o concluzie...”

23.08.2011

2011-08-23T11:46:00.007+03:00

De astazi esti in vacanta, ca niciodata nu mergi la mare, nu mergi la munte, nu pleci in calatorie in strainatate, nu-ti arde de nimic decat sa iei o pauza la casa batraneasca, de la tara, ajungi acolo, mama ta te asteapta, a taiat o gaina, a copt ardei si porumb, a cules piersici si struguri, gusti din toate, te bucuri, apoi te plictisesti, acolo nu are acces la net, iar la TV se prinde doar programul 1, intri in sufragerie, exclami, “unde sunt cartile!?!”, le-a luat frate-tu eu si-asa nu le citesc, spune, iesi la poarta te uiti lung dupa masini, intri in curte, te culci, te trezesti, iar te culci, iar te trezesti, te odihnesti pana aproape de moarte, vizitezi rude, vizitezi gradina, asculti mierla, vrabiile, gugustiucii, conversezi cu mama, te cearta, nu are niciun motiv dar te cearta, o asculti, taci, o imbratisezi, te urci in masina, unde pleci, pana la oras, ma duc sa cumpar o carte ca innebunesc aici, o sa te doara ochii mama, te insotesc ultimile ei vorbe...

22.08.2011

2011-08-22T08:52:00.002+03:00

Trebuie sa scoti un act de la Primarie, o autorizatie, faci o mica modificare la casa si ai nevoie de niste hartii, suni un prieten mai bine conexat si-l intrebi cum faci, iti spune cum sa faci, la cine sa te duci si la final adauga, vezi, ia si tu ceva , lasi acolo la doamna un cadou”, inchizi telefonul, iesi, pe drum te gandesti ce sa-i cumperi doamnei, treci prin fata unui magazin de lenjerie intima, femeilor le place un sutien de firma, dar daca doamna are sanii mari, sau daca nu are deloc, sau, in fine, daca interpreteaza aiurea, depasesti deja vitrina, ai ajuns in fata minimarketului, daca ii iei o punga de cafea, functionarii beau cafea, e a doua lor natura, e motivatia lor de a trai, dar toata lumea merge acolo cu cafea, probabil ca in jurul doamnei sunt atatea pungi de cafea incat iti va fi greu sa-i deslusesti conturul, orice prost da spaga o punga de cafea, esti in dreptul librariei, te uiti pe geam, evrika, exclami, “boule!”, iti raspunde cineva de pe strada (si nu e ecoul), intri, te invarti putin, cumperi o carte de ikebana, femeile si florile, esti bucuros ca ai avut o idee buna, ajungi la Primarie, astepti o ora si ceva pentru ca doamna e plecata putin pana la piata, doamna revine, una grasa, whatever, intri dupa ea, se uita la tine si spune, ia sa vedem, ii spui despre ce e vorba si o rogi daca poate sa te ajute cu eliberarea actului in maxim doua zile, stau constructorii la usa, le-ai platit deja avansul, in timp ce ii vorbesti pui discret pachetul pe birou, doamna il priveste cu ochi expert desi putin contrariata, hm, sa vedem, zice, reveniti poimaine, iesi usurat, ai revenit poimaine, lipsea, ai revenit a doua zi dupa poimaine, era ocupata, ti-ai luat autorizatia de la registratura dupa vreo doua saptamani...

PS : Orice prost da spaga o punga de cafea... prostii speciali ofera carti