Iar
imediat a sunat Ruxandra. Nic, esti sus? Da Rux. Nic, ma simt atat de singura.
Hai urca, i-am zis. A urcat. Nic!
a strigat si mi-a sărit in brațe. Nic, mă simt atat de singură. Bun și? Nu
știam pe cine să sun, am o criză de anxietate, plang tot timpul, nu mănanc, nu
dorm... Dar pula o sugi? A supt-o. Paragraful cu Ruxandra il tot reiau in cap,
pentru ca asa se si consuma, aproape identic. Ruxandra intra in bar jos, cere o
limonada, o bea nelinistita, pune mana in geanta dupa telefon dar nu-l ia, apoi
mai pune o data mana dupa el, iar ezita, pana la urma il apuca ma formeaza si
suna. Are o viata de cacat. Lucreaza la
Orange pe undeva pe la audit. Umbla dupa fraude, dupa hoti, munca de birou. Sta
si monitorizeaza rapoarte, plangeri, proceduri, din astea. De dimineata pana
seara. Apoi merge acasa si se culca. A doua zi o ia de la capat. In weekend
merge la munte cu o gasca de insi la fel de prajiti ca ea. Are un iubit, un
IT-st. Ce poate fi mai potrivit unei femei de corporatie daca nu un mascul cu
monitor in loc de ochi si cu mouse in loc de maini. Locuiesc separat si se vad
o data pe luna la ea acasa pentru ca al el nu e loc – are camerele pline cu
servere. Esti fericita, am intrebat-o intr-o zi. De ce? Nu stiu, pula mea, ca
sa avem subiect de conversatie. Nu sunt fericita, mi-a spus, daca eram fericita
acum alergam vesela pe strazi, starneam vartejuri in urma mea. M-am gandit la
Tina. Deci Tina e fericita. M-am bucurat
pentru ea. Apoi m-am intristat pentru ca urma sa o intalnesc, sa o cuceresc si
apoi s-o fac terci. As usual. Daca eram fericita, a mai spus Ruxandra, nu urcam
la un barbat pe care il cunosc doar in intervalul in care are erectie si
ejaculeaza. Zi amin i-am sugerat. Tu esti leacul bolii mele de suflet Nic, mi-a
spus astazi. Tu ma ameliorezi, imi stapanesti furiile, imi faci viata
respirabila. Nu Rux, eu sunt doar unul
care te fute bine si asa o sa cam ramana pana o sa apara altul care o sa te amelioreze
si mai bine. Sau pana cand o sa iasa distrusul ala dintre procesoare si o sa
vada cine esti. Dar ma vede, ma iubeste. Nu baby, tu esti pentru el doar un
cacat de soft pe care are placerea sa intre din cand in cand in cand. Esti
jocul Solitair, singurul de care nu s-a plictisit inca nimeni niciodata. A dus
mana la gura, si daca ai dreptate. Pai am. Nic, ma simt atat de singura. Ok,
Rux, am inteles, intoarce-te. S-a intors. I-am indesat anxietatile la mare
adancime.
joi, 29 septembrie 2016
miercuri, 28 septembrie 2016
luni, 26 septembrie 2016
La Romana, la tranta aia de terasa
Mon Amour. S-a asezat si si-a comandat o cafea. Statea nemiscata si privea
screen-ul telefonului. Plimba degetelul in sus si in jos, privea absenta asa
cum face orice utilizator de facebook fara prieteni, fara treaba, fara chef de
futut. M-am apropiat si m-am asezat la masa ei. A ridicat ochii la mine si m-a
privit nemultumita. Buna, i-am zis, add request. N-a inteles. Nu am telefon cu
touch screen si nici macar nu am telefon cu net, dar sa presupunem ca am unul,
tocmai ti-am dat add request. A zambit. Dar de unde ai tu adresa mea? Cum de unde?
Ai devenit virala pe face, dau astia share-uri pana li se blocheaza labele cu
care tasteaza, pana si parintele Arsenie Boca a iesit din groapa si s-a mirat.
Au dat despre tine si pe Mango Music. Una care tamaduieste cu ingeri a postat
Cerul cu o duzina din ingeri din astia dickless si in mijlocul lor dadeai din
aripioare tu. Tu stii cum dai din aripioare? Presupun ca nu pentru ca ma
gandesc ca poate am visat dar, stii ce, pana la urma inseamna acelasi lucru.
Vorbesti la caterinca, nu? Domnisoara, pai daca crezi macar o iota din ce spun,
urc pe cladirea asta, imi dau drumul si terciul ala de carne si oase de la
picioarele tale va rade in hohote pana la moarte, adica pe loc. Nu ma mai
asculta. Iarta-ma un pic, mi-a spus. Si a inceput sa scrie un mesaj. M-am uitat
la degetele ei, erau : lungi, nervoase, usor prea mari in disproportia lor cu
restul mainii. Eh, asa trebuie sa fie o femeie pe care sa o iubesti, mi-am
spus, imperfecta. Apoi mi-am comandat o cafea, m-am rezemat pe spate, am pus
picior peste picior si am asteptat. Aveam zambetul ala de ins superior care
tocmai inhatase pariul vietii. Insa miza lui s-a ridicat brusc, iarta-ma,
trebuie sa plec si pana sa deschid gura un mic vartej de praf bucurestean i-a
inlocuit prezenta. Ce dacu ma Tina, am protestat. A aparut ca din senin. Uite,
eu sunt Tina. Pai stiam, i-am spus. De unde stii, m-a intrebat? Pentru ca
Dumnezeu exista. Bun asa, e bine, mai vorbim a mai spus si a reactivat micul
vartej.
Femeia fulger. Tocmai ma lovise
duminică, 25 septembrie 2016
Stateam pe marginea fantanii de la
Arhitectura. Beleam ochii la usa de la Universitate. M-am concentrat tare tare
si am zis, acuma iese Tina. N-a iesit. A iesit una grasa cu ochelari, doua
bunute asa, doi prosti probabil de la filosofie si o baba cu o sacosa. M-am
concentrat si mai tare si am zis, acuma iese Tina. Ntz, n-a iesit. A mai iesit
un grup de studente, studenti, iar studente, de toate marimile si pentru toate
gusturile, Rita. E multa pizda in Bucuresti, imi amintesc ca ti-am mai spus. De
aia nu regreta nimeni ma cand muriti, hidrelor, va inlocuiesc imediat altele. M-am
concentrat si mai tare si m-am bashit. Mi-am cerut scuze, asa, ca nu era nimeni
pe acolo, poate doar spiritul lui Radu Beligan ca am auzit ca mai bantuie inca
prin preajma. Scapam greu de moroiul asta. Am zis, sa iasa acum Tina, daca nu
pogor asupra voastra urgia. S-au temut. Si Tina a iesit. Avea utilajul la
ureche, vorbea si radea. S-a incadrat in trafic cu 90 la ora, trecea gratios pe
langa prostii aia cu masini scumpe si puternice, pe langa labagii cu motor, n-avea nicio treaba fata
asta – mergea repede si gata. M-am gandit, daca as avea telefonul ei, as suna-o
si as intreba-o ce faci Tina, oare ce mi-ar raspunde? Probabi, bine Nic, merg
pe strada. Pula mea Tina, i-as striga, tu nu mergi, tu strabati distantele,
stai mai incet, lasa-ma sa intru in siajul tau, lasa-ma sa-mi trag sufletul ca
mi l-ai scos pe tot si mai ales lasa-ma sa ma gandesc la un paragraf cu tine.
Si m-a lasat
sâmbătă, 24 septembrie 2016
Si-ti mai zic una de ieri. Frecam menta
pe facebook. Scroll-am in sus si in jos si nu ma minunam. Pentru ca atunci cand
vezi cati cretini umbla liberi, nu trebuie sa te minunezi ci sa incarci si sa
tragi in plin. Si vad minunea, Rita, apogeul, Sfanta Sarbatoare, buey Tony
Poptamas si-a facut echipa. Mucii din teasta lui vin acum replicati intr-un
team. Zi tu Rita de cate sinapse e
nevoie ca sa concepi un astfel de text : „ in viata sa nu ai regrete, doar
lectii invatate”. Sau ca asta : „ cei care barfesc cu tine barfesc si despre
tine, deci mare atentie”(text pe o poza
cu Duffy Duck si Bugs Bunny). Rita, pana si moartea ta e mai vesela decat asta. Daca as fi Trump (ca pentru mine
asta e Presedintele, chiar daca grasii aia se mai lasa prostiti odata de taiatii
pe pula care ratacesc brambura prin istorie fara sa mai stie nici ei cu ce
scop) as indrepta o divizie NATO aeropurtata la adresa lui pentru ca in sfarsit
a fost localizat centrul prostiei, miezul ei. Iar daca nu, am varianta de
rezerva, economisesc doua lefuri de la Marty si merg sa-l caut acolo in Norvegia,
sa il astept in fata usii, sa ii desprind capul de trup si sa i-l indes in cur.
Adanc.
Bai si o s-o fac fara sa-l salut pentru
ca nu merita
miercuri, 21 septembrie 2016
Dar pana sa-ti spun cum a
iesit Tina din Universitatea Bucuresti, stai sa-ti zic ceva Rita. Ca e calda. Astazi m-am gandit la omul a carui vocatie este aceea
a construi un munte, de a urca in varful acestuia si de a scuipa apoi temeinic
pana ce stanca se topeste. Reuseste intotdeauna edificii atragatoare si
reuseste la fel intotdeauna sa-si bate joc de ele. Este regele unei lumi
populatede vinovati, canalii si prosti.
Orice alta specie este exclusa. El este coregraful unui dans periculos la care
daca te prinzi risti sa iti pierzi suflul si mai ales sensul. Pentru ca nimic
din ce face nu are o explicatie logica, e fara odihna, e neobosit si gaseste
intotdeauna adepti. Iar daca nu gaseste, isi muta habitatul de unde reia
conceptul. De la zero. De fapt e cifra care i se potriveste cel mai bine. Il
cunosc pe omul asta, m-a dezamagit si n-o sa i-ospun niciodata.
marți, 20 septembrie 2016
Mi-am imaginat orice in
dimineata aia de toamna, mai putin faptul ca imediat dupa colt, in Romana,
acolo unde locuia candva Alifantis, aveam sa ma intalnesc cu Tina. Adica, sa ne
intelegem, a fost doar iluzia unei intalniri pentru ca faptura a trecut atat de
repede pe langa mine incat am zis, pula mea Tina, nu stiu inca cum te cheama,
inca nu am facut cunostinta, inca nici nu ti-am vazut moaca dar aerul ramas
dupa tine a intrat atat de adanc in plamani incat am simtit cum m-a vindecat de
cancer. Adica, daca as fi avut vreodata acest risc, acesta s-a topit atunci,
cand ti-ai fluturat poza in miscare prin fata mea. Wow, am strigat tare in
mine, who’s that girl. M-am uitat lung dupa ea, cum arunca iute si simpatic un
picior inaintea celuilalt, cum tinea capul sus si funduletul cabrat si cum se
indrepta spre trecerea de pietoni de la cladirea ASE cu bila ( aprops, fetelor,
mai chiar niciuna?). Doar culoarea rosie a oprit-o cateva clipe din goana,
suficient ca sa ucid orice barbat s-ar fi gandit in vreun anume fel in secunda
aia la ea. Iar dupa ce i-am terminat pe toti (Tina, multi, prea multi), m-am
grabit inspre trecere. Ii priveam spatele, parul care ii cadea neglijent pe
umeri, tremurul nervos al mainilor si adulmecam lacom dupa urma gandurilor
sale. La ce se gandea Tina in ziua aia de septembrie, dupa 15, pe la orele
amiezii, cand toti bucurestenii dorm sau se inghesuie pe DN1, unde te grabeai,
ce ata a destinului te tragea si spre unde... nu o sa te intreb niciodata
duminică, 18 septembrie 2016
M-am
acomodat repede cu orasul Bucuresti. Imi place. Aici poti sa-ti imaginezi orice
atat de indiferenti iti sunt cu totii. Am iesit intr-o duminicala pranz ca sa ma plimb. Am luat-o pe Magheru
in sus inspre ASE. Era asa ca de inceput de toamna, masini putine,
motociclisti, saormerii si tigani. Ma plimbam cu mainile la spate si ma simteam
belfer. Ma gandeam cum ar fi sa fiu eu stapanul Bucurestiului, sa fiu un fel de
Firea, dar barbat si destept. Cum as intinde eu mana spre stanga si as zice,
pula mea tovarasi, aici blocul ala fara al autorizatie, jos cu el. Iar ala care
ar sari si mi-ar reprosa, stii sefu, e un patron din Israel... i-as spune,
cauta-l si spune-i ca daca nu intra in legalitate ii daram sandramaua si,
bonus, ii tai toata pula. Apoi as intinde mana spre dreapta si as zice, hm,
Teatrul National, cine mai e director pe aici. Pai Ion Caramitru, mi s-ar
raspunde. Sa fie dat afara in suturi, mai intai in cur, iar daca protesteaza,
in gura. Apoi as face concurs si as angaja director un inginer constructor –
astia demoleaza repede si fara mila. Iar cand actorii vor demonstra pe strada
voi iesi la balcon si ii voi aplauda, pentru ca ar fi pentru prima oara cand ar
juca si ei un rol mai ca lumea. Apoi as intinde ambele maini si as zice, dar a
cui e coloana aia in viteza fara sfarsit? Iar daca mi s-ar spune, e a lui Ponta
sefu’, as spune atat, i-ati futut franele? Apoi as citi necrologul si, la poza
de grup de la catafalc, as lacrima ipocrit.
sâmbătă, 17 septembrie 2016
M-a chemat Marty jos mai devreme. Nic, mi-a zis, pot sa te rog ceva? Orice scumpule
numai sa nu te fut in cur, am alergie la mirosul de cacat male. A ras. Tine la
poantele mele homofobe. Stie ca si eu am inclinatii homosexuale, adica eu cred ca
sunt lesbian. Cand i-am spus a ras iar. Marty rade cam la tot ce spun eu, lui i
se pare ca am umor. Gay tampit, in fine. Ce vrei frate, ia zi? S-a asezat pe
spate. Bei un pahar de ceva?Pula mea
Marty, am barul pe mana, daca vreau sa beau beau si fara sa ma intrebi. Poate
vrei ceva anume. Nu, nu vreau acum decat sa merg prin Cismigiu, sa stau pe o
banca sa ma uit la elevele de liceu care trec pe acolo si sa-mi inchipui cum
fut trei sardine din alea deodata. Vreau
sa beau, a insistat, dar nu pot singur. Bine ma, i-am zis, torn niste Votka?
Votka sa fie, a acceptat. Stiam ca voia sa-mi spuna ceva, dar imi placea sa-l
las sa se framante. Cum se framanta un gay e un spectacol. Parca e o femeie.
Hei, dar spun ceva nou? A baut. S-a schimonosit. Dar ce mi-ai dat aici? Facea
urat. M-am razgandit pe parcurs, am pus niste absint. Drace, nu stiam ca vindem
asa ceva. Nu te preocupa prea tare, l-am linistit. Totul e sub control. Si-a
aprins o tigara. Marty dar de cand fumezi? Eh, rar aprind si eu cate una. Bun,
dar pentru asta trebuie sa iesi afara, nu ai voie in interior. Fumezi la mine
in bar, ma doare in pula. Bine ca nu te doare in cur. Vrei si tu? Da-mi i-am zis. Am aprins si
eu. Fumam si ne uitam lung unul la celalalt. Cateodata zambeam. Eram ca aia doi
din Smoke, in magazinul minuscul de
tutun dintr-un colt al orasului New York. Fumau, se priveau calm, zambitori, se abandonau placerii viciului : erau
doi oameni din New York care reusisera sa-si strecoare sentimentele printre
turnuri, coloane, masini si indivizi zombie. Da ma, traiesc oameni chiar si
acolo. Sau, in fine, asa zice filmul. Cetatene, daca nu ai vazut lung metrajul
asta mori. Revin. Fumam cu Marty, ne priveam, zambeam, mai sorbeam din drink,
ne abandonam placerii viciului. I-a
sunat telefonul, s-a uitat la ecran si a respins nemultumit apelul. Un prost, a
zis incet. Stiu, ma uit la el, am zis mai tare. A ras. Pula mea, nu mai rade ma
din orice. Nic, mi-a spus pana la urma, pot sa te rog ceva? Buey Marty, scriu
in cap la paragraful asta de o ora si tu inca ma rogi sa-mi spui ceva. Ce
paragraf frate? Niciunul ma, dar imi inchipuiam ca scriu un paragraf intr-un
story in care tu ma rogi ceva. Si tot o ocolesti. Am obosit sa scriu la el,
spune ce e. Fireste, a ras. Nic, tanti Magda a plecat. De ce? S-a dus sa o
ajute pe fiica-sa in Italia, e bunica. Marty frate, sa nu-mi spui ca te-ai
dedat la pizda de baboneta ca acum sun la ISIS. Am un prieten acolo, abia
asteapta sa-ti ia gatul. Termina ma, m-a repezit, treaba e serioasa. Te ascult,
am cedat. Pe Magda o plateam cu 200 de Eur/ luna. Nu facea chiar toata treaba
cum trebuie. Am avut clienti care s-au plans, ba ca n-a schimbat cearsafurile,
ba ca nu a pus sapunui la dus. Atunci bine ca a plecat, da-o in ma-sa, aduci
alta baboneta. Pai asta e, ca nu mai vreau. Dar ce vrei? Vreau sa iti dau tie
banii astia. Asa... Preia tu partea asta cu camerele. Si asa ziua nu prea se
inghesuie lumea la bar, aici te mai ajuta si Costy. Pai eu stiu mai Marty, stai
sa scriu un paragraf cu Nic Labis impingand carutul cu cearsafuri, schimband
lenjerii, aerisind, pula mea, sa vad ce iese. Nu vreau sa te superi Nic, n-o
lua asa. Devenise defensiv. In capul meu hotararea era luata.
Nu e mare
lucru ma. Primesc. Marty a sarit si m-a luat in brate. Costy se uita la noi.
Urat. Ah, uitasem, Costy e al doilea barman si e partenerul astuia. O sa
povestesc candva despre el. Desi doi gay intr-o poveste e deja prea mult... hi hi
vineri, 16 septembrie 2016
Stii ce e nefericirea Rita?
Nu ma, nu e lipsa de perspective sau de sanse, nu e lipsa unui partener care sa te iubeasca sau pe
care sa-l iubesti, nu e ca n-ai ce sa bagi in gura si nici ca a murit ma-ta, nu
e ca nu ti-a iesit deal-ul la business si nici ca altcineva ti-a furat un
obiect scump din geanta, nu ca esti bolnav incurabil si mori in chinuri , nu
ma, nici macar asta; nefericirea nu e
less, nefericirea e cireasa de pe tortul lui „prea mult”. Da ma, cand ai prea
mult si n-ai ce sa faci cu asta, cand nu ai cui sa ii dai cu share. Cand nu ai
pentru ce sa mai lupti pentru ca la picioare iti sunt toate. Cand te doare in
pula, cand nu-ti mai pasa, cand roata experientei de viata a facut rotatia
completa si lucrurile se repeta plictisitor, cand drumul tau nu mai merge nici
inainte nici inapoi ci doar de sus in jos iar tu dai din picioare precum un
hamster, cand toate, dar toate, se petrec in secunda perpetua a prezentului. Eu
asa m-am trezit azi dimineata. M-a sunat Ruxandra. Imi striga in receptor.„Nic,
sunt atat de nefericita!”Hai urca, i-am
zis. A urcat in camera, apoi pe mine. Femei, va ordon – fiti nefericite!
Pula mea
joi, 15 septembrie 2016
Fereastra mea bate spre bulevard. Ma uit la oameni de
sus. Sunt mici si grabiti. Unde va grabiti ma? Ca nu aveti decat doua directii
: inainte si inapoi. M-a intrebat acum o saptamana una care venea des pe la noi
pe la local, pe cand stateam la taclale la un pahar de vin la mine in pat. N-o
fut, mi-a zis ca ma place, se simte bine in prezenta mea, vine oricand cu
placere sa ne vedem, dar fara sex pentru ca are iubit. Am acceptat, accepti
orice in viata asta mai ales cand esti singur in orasul Bucuresti. O cheama
Corina. Sau Mirela. Nu mai stiu, pula mea. M-a intrebat, Nic, ti-ar placea sa
calatoresti in timp? I-am raspuns ca da. In ce directie a mai intrebat, inainte
sau inapoi? Nu stiu Corina (sau Mirela, pula mea), dar cred ca cel mai mult
mi-ar placea sa vad cum e in stanga timpului, sau in dreapta lui. Cum vine
asta? N-am stiut ce sa raspund. Cand a intrat prima oara la mine Corina (sau
Mirela, pula mea) a cerut un pahar cu apa. Nu i-am dat. Da-mi ca mi-e sete.
Nu-ti dau pana nu imi spui doua versuri. What? Cine vine la mine in casa prima
oara trebuie sa compuna doua versuri. Pe loc. Eu le scriu pe perete si gata. De
ce? Pentru ca nu am loc pentru tricouri. Ce tricouri? Dar zi in pizda ma-tii
doua versuri ca o sa mori de sete. S-a enervat. Sa stii ca pot sa plec chiar
acum. Nu, nu te cari pana nu-mi spui doua versuri. Bai, esti tampit. Ok, asta
sa fie primul vers. A ras. S-a gandit un pic. Si a recitat : Nic esti
tampit/cred ca te plac un pic. E bun, i-am zis, vreau sa te fut. Mai pune un
vers si zi mersi, mi-a raspuns. Am ras amandoi.
miercuri, 14 septembrie 2016
Am pagina de o saptamana si inca nu am postat nimic. Am pus doar poza aia cu mine cand stateam cu castile pe urechi, ma uitam la desktop si ascultam versurile lui Gellu Naum pe youtube, mai stii Rita? Priveam mosul cum recita ingalat asa si te intrebam, bai proasto cum poate ma un munte de putreziciune sa vorbeasca pe limba lui Dumnezeu? Tu ascultai Nirvana, erai in perioada aia revolutionara in care ma iubeai, imi jurai credinta vesnica si ma futeai din doua in doua ore. Nu mancam decat de la catering, ieseam din casa o data la doua saptamani si doar ca sa o vedem pe Andra (ti-am futut prietena, scuza-ma, am uitat sa-ti spun) si s-o consolam pentru o noua relatie esuata. Am amintiri frumoase cu tine Rita dar nu stiu cum se face ca nu am nicio dovada materiala. Cum e sa iubesti pe cineva si sa nu ai ce sa postezi pe facebook despre asta? Te-am iubit pe tine asa cum il iubesc pe Dumnezeu, fara izvoare scrise. O sa ma gandesc si la asta Rita.
Incep sa ma obisnuiesc cu orasul Bucuresti. Sper sa nu reusesc pana la capat. E un oras mare cu multa pizda. S-au cocotat peste tot. Pizda primar, pizda CEO in corporatii, pizda la TV Realitatea, pizda in show bizz, pizda pana si in comunitatile de gay boys. Aici nu poti sa-ti faci o iubita, sunt prea multe. Nu apuci sa te indragostesti de una caci imediat iti place alta. Te iubesc Adriana, ii zici. Si ea iti spune, iarta-ma, eu sunt Cristina. Te duci sa o futi pe Anca, esti bucuros ca o sa-I tragi un muian pe cinste, ajungi la Pia cea iubitoare de anal. Iei un tort pentru Nona pentru ca e ziua ei si ajungi la Monica, a carei aniversare s-a consumat in urma cu trei luni. Bonus, nu mananca dulce. Iar ele nu se supara. Se inghesuie in continuare la poarta ta impinse de un program genetic prajit, ti se arunca in brate fara cenzura, iti croseteaza putin sistemul apoi se cara la fel de senine precum au venit. Faptul ca plang la exit e doar un gest la oha, ele sunt deja la usa altui cordac.
marți, 13 septembrie 2016
Cum s-ar zice eu am inceput o viata noua iar incepi tu
o moarte noua. Lasa ma, sa nu plangi. O sa te vizitez la cimi, o sa ma uit la
poza ta, tot. Ma gandesc ca ti-a pus ma-ta foto cu tine imbracata in mireasa
sau oricum una mai smechera ashea, cu moaca ta in cel mai bun moment al vietii.
O sa fii regina arealului, favorita groparului onanist. Daca ar fi dupa mine eu
as pune poza cu spatele tau in timp ce ma paraseai. Tu, cu bascuta aia galbena
pe cap, cu ciorapii pana peste genunchi, cu fusta lunga closh si cu
trolerulmai mult gol dupa tine… cum urcai in taxi si cum ti-am vazut pentru ultima oara chiloteii. Cum scoteai telefonul din buzunar si ma formai pe mine. Iar eu nu-ti raspundeam. Plangeam si nu-ti raspundeam. Bai Rita, daca o faceam te iertam. Si poate ca eram din nou impreuna, poate imi faceai copii, poate ne mutam la Paris unde voiai tu,
poate te impusca si pe tine vreun islamist si apaream la TV in chip de erou cu
nevasta ucisa ca o proasta. Bai, vreau si eu sa fiu erou din asta ce pula mea.
Cu unchi miliardar mort in pizda vreunei bagaboante, sau cu matusa care s-a
aruncat de pe Guvern, ceva sa apar in ziar sa fiu ipocrit cu public. Asculta ce
spun eu aici, nu poti sa fii ipocrit daca nu te vede o lume intreaga. Sa te
vada si sa te creada. Asa ca Stefanescu ala de la PSD, cu cont de facebook in
care baga maxime pentru alegatoarele trepanate. Stefanescu e modelul meu. Codrine, sa-mi dai si mie manualul ala care te-a format pe tine… hi hi. Boule.
duminică, 11 septembrie 2016
Or sa ma intrebe astia pe facebook unde e doamna Neli. Am lasat-o acolo,
singura, in orasul ala de cacat. Vinde tot produse Avon, cred ca are cordac nu
stiu. Imi mai da sms-uri, imi mai scrie email, inca nu are pagina de facebook
dar daca isi face o blochez. Da-te-n mortii ma-tii de baba! Te-am purtat cu
mine 600 de pagini, ajunge. Iar dupa ea am lasat singur intreg orasul. Da ma
Rita, m-am mutat. Intr-o seara cand am
venit acasa am gasit-o pe Cora cu gura in pula unui ghertoi. Il stiam, era patronul
de la ea de la bar. Insurat cu copii acasa, asa ca si-au gasit hogeac la mine. Statea in genunchi cu curul catre usa si i-o
sugea. I-o sugea si dupa ce am intrat in casa. I-o sugea si cand m-am dus sa-mi
torn un drink. L-am baut. Mi-am mai pus unul. Pana am golit sticla. I-o sugea
si cand am dat drumul tare la muzica. Le-am pus Pantera. Apoi le-am pus
Madalina Manole. Apoi Steve Morse. Nimic. I-o sugea si cand am hohotit un pic
de ciuda. I-o sugea chiar si cand am tras un foc in aer. Nimic. I-o sugea si
cand m-am apropiat de pat. Aproape, foarte aproape. Ala se uita la mine, Cora
nimic. Ce faci Cora, am intrebat-o. Abia atunci si-a ridicat ochii. Ea asa
facea cand sugea pula, nu mai era atenta la nimic. Am fost curios intr-o zi, la
ce te gandesti tu Cora cand o sugi? Mi-a zis, depinde Nic. La lucruri frumoase.
Pai ce pula nu e frumoasa? Nu stiu Nic, ca o am pe toata in gura. Inteleg, i-am
zis, dar nu intelegeam. Am rugat-o sa detalieze. Mi-a zis ca uneori se gandeste
ca isi doreste un copil. Si-l imagineaza cum ar fi, daca ar fi baiat sau
fetita, daca ar creste ce s-ar face, daca ar conduce sau nu, daca ar lucra in
multinationale sau doar la un IMM, daca ar fi destept sau prost, daca i-ar
aduce un pahar cu apa la batranete, daca i-ar face nepoti, din astea de femeie
prostuta. Alteori mi-a spus ca se gandeste ca si-ar cumpara un set de pilote
pentru pat. Verzi sau oranj ca alte culori nu. Ce-mi place sa ma tolanesc in
pilote Nic, s-a matzait odata. Intr-o zi mi-a spus ca s-a gandit la Dumnezeu. E
drept, imediat ce m-am slobozit si-a facut cruce, s-a ridicat s-a dus la
biserica. Nici nu se stersese bine, avea botul alb. S-a dus, s-a rugat, a
aprins lumanari pentru mine si pentru ea, a sarutat icoane si a revenit cu o
cruciulita la gat. Se uita la mine asa cu gura plina si nu stia ce sa faca. Ala
tinea mainile la ochi, credea ca vreau sa-l lovesc. Stai linistit batrane, tie
iti sugea pula insa pe mine ma iubeste. Apoi am ras de ceea ce spusesem. Radeam
asa de tare incat a inceput sa rada si el. Ar fi ras si Cora dar nu putea scapa
de pula aia din gura. Cora, i-am zis, e indecent ce faci, ma uit la tine. Mi-a
facut semn sa nu ma uit. Avea dreptate, nu m-am mai uitat. Am auzit mai incolo
un ah stins scos de prostul ala din patul meu, apoi pe Cora ridicandu-se in
picioare. Sa apropiat, iarta-ma Nic nu e ceea ce crezi. Sa stii si tu prietene,
cand iti prinzi femeia in bratele altuia nu e ceea ce crezi. Pentru replica
asta s-a luat si Oscar. Macar pentru atata iart-o ca n-a vrut. Oricum are
sufletul la tine. Hi hi. L-am pus pe prost sa inghesuie cearsaful patat in
masina de spalat. S-a conformat. I-am facut semn sa se apropie. M-am uitat la
pula lui. M-am uitat la Cora. Ambele erau pleostite. Uite Cora, arati ca o
pula. Cora s-a uitat. A da din cap afirmativ. Le-am adus cate un tricou. Pe al
ei scria : „I'm a blond bimbo girl, in a fantasy world Dress
me up, make it tight, I'm your dolly”, iar pe al lui, „Still, a man hears what
he wants to hear And disregards the rest.” Ia, imbracati-le. Le-au imbracat.
Mtz, nu meriti tu asa tricou, l-am pus sa se dezbrace. I-am adus altul pe care
scria, „Eu? nesimtit? nici prin gand nu-mi
trece”. Asa mai merge. I-am servit cafea, le-am facut sandwich-uri, le-am
cantat din mandolina. Cora s-a dat in leagan, ala a fumat cu mine o iarba. Ne
simteam bine, eram prieteni, nutream pentru el asa un spirit de caramaderie,
asa cum simte orice barbat cand ii fute cineva iubita. Eram cu totii jenati si
asta ne facea tovarasi. Pe la miezul noptii m-a intrebat daca il las sa plece,
il suna in draci nevasta-sa. Pleaca ma. Inainte sa iasa sa inchid l-am intrebat
cum o cheama. Gloria, mi-a spus. Gloria? Hm, aia care are salonul ala in
centru? Blonda sidefata si un pic plinuta? Da, mi-a spus. E bine frate, suntem
chit atunci. Ce vrei sa spui m-a intrebat impacientat. I-am trantit usa. O
futusem, da, dar nu ma simteam chit. Am intrat in bucatarie, iar Cora a intrat
in pat. Mi-a intors spatele si a adormit. Ce de cacat e totul. Uite nu am un
tricou cu inscriptia asta, dar imi fac cu prima ocazie.
sâmbătă, 10 septembrie 2016
Dragă Rita mi-am tras pagină de facebook. Sunt șmen acum, sunt în randul lumii, sunt tampitul care lipsea.
Ma tinusem drept o vreme dar nu am rezistat. Spune si tu Rita, ce ar fi mediul online fara mine? Ce ar fi retelele de socializare doar cu chermeleu, poptamas sau mango music? Nu ca ar fi ca Romania fara ponta, ca teatrul romanesc fara beligan, nu ca ar fi ca sufletul unei femei fara prostul ala care i-l striveste ceas de ceas indesandu-si pula in alte femei? Si ele la randul lor cu sufletul lipsit de un prost care puieste in alta parte... si tot asa. E clar. Si ca veni vorba, dude, fute orice femeie, bucura-te de ea, dar nu iti face vreo iluzie - nu va fi niciodata a ta, va fi doar a insului care o inseala. Intotdeauna. Anunt : Femei din toata lumea sunteti niste proaste. Sunteti atat de proaste incat nu doar ca mi se face mila ci mi se face rusine ca mi se face mila. Cum puteti ma, chiar. E vreun secret, e vreo reteta, e vreo alchimie, sau vreo pedeapsa? Mai ramane sa puneti asta pe un drapel si sa manifestati liber pe strazile Europei, poate va inchegati intr-o comunitate, poate va da Bruxelles drepturi, poate va binecuvanteaza Dumnezeu (in sfarsit). Poate detoneaza vreun terorist arab prin apropiere...
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)