Am pagina de o saptamana si inca nu am postat nimic. Am pus doar poza aia cu mine cand stateam cu castile pe urechi, ma uitam la desktop si ascultam versurile lui Gellu Naum pe youtube, mai stii Rita? Priveam mosul cum recita ingalat asa si te intrebam, bai proasto cum poate ma un munte de putreziciune sa vorbeasca pe limba lui Dumnezeu? Tu ascultai Nirvana, erai in perioada aia revolutionara in care ma iubeai, imi jurai credinta vesnica si ma futeai din doua in doua ore. Nu mancam decat de la catering, ieseam din casa o data la doua saptamani si doar ca sa o vedem pe Andra (ti-am futut prietena, scuza-ma, am uitat sa-ti spun) si s-o consolam pentru o noua relatie esuata. Am amintiri frumoase cu tine Rita dar nu stiu cum se face ca nu am nicio dovada materiala. Cum e sa iubesti pe cineva si sa nu ai ce sa postezi pe facebook despre asta? Te-am iubit pe tine asa cum il iubesc pe Dumnezeu, fara izvoare scrise. O sa ma gandesc si la asta Rita. Incep sa ma obisnuiesc cu orasul Bucuresti. Sper sa nu reusesc pana la capat. E un oras mare cu multa pizda. S-au cocotat peste tot. Pizda primar, pizda CEO in corporatii, pizda la TV Realitatea, pizda in show bizz, pizda pana si in comunitatile de gay boys. Aici nu poti sa-ti faci o iubita, sunt prea multe. Nu apuci sa te indragostesti de una caci imediat iti place alta. Te iubesc Adriana, ii zici. Si ea iti spune, iarta-ma, eu sunt Cristina. Te duci sa o futi pe Anca, esti bucuros ca o sa-I tragi un muian pe cinste, ajungi la Pia cea iubitoare de anal. Iei un tort pentru Nona pentru ca e ziua ei si ajungi la Monica, a carei aniversare s-a consumat in urma cu trei luni. Bonus, nu mananca dulce. Iar ele nu se supara. Se inghesuie in continuare la poarta ta impinse de un program genetic prajit, ti se arunca in brate fara cenzura, iti croseteaza putin sistemul apoi se cara la fel de senine precum au venit. Faptul ca plang la exit e doar un gest la oha, ele sunt deja la usa altui cordac.