A apărut o eroare în acest obiect gadget

luni, 26 septembrie 2016

La Romana, la tranta aia de terasa Mon Amour. S-a asezat si si-a comandat o cafea. Statea nemiscata si privea screen-ul telefonului. Plimba degetelul in sus si in jos, privea absenta asa cum face orice utilizator de facebook fara prieteni, fara treaba, fara chef de futut. M-am apropiat si m-am asezat la masa ei. A ridicat ochii la mine si m-a privit nemultumita. Buna, i-am zis, add request. N-a inteles. Nu am telefon cu touch screen si nici macar nu am telefon cu net, dar sa presupunem ca am unul, tocmai ti-am dat add request. A zambit. Dar de unde ai tu adresa mea? Cum de unde? Ai devenit virala pe face, dau astia share-uri pana li se blocheaza labele cu care tasteaza, pana si parintele Arsenie Boca a iesit din groapa si s-a mirat. Au dat despre tine si pe Mango Music. Una care tamaduieste cu ingeri a postat Cerul cu o duzina din ingeri din astia dickless si in mijlocul lor dadeai din aripioare tu. Tu stii cum dai din aripioare? Presupun ca nu pentru ca ma gandesc ca poate am visat dar, stii ce, pana la urma inseamna acelasi lucru. Vorbesti la caterinca, nu? Domnisoara, pai daca crezi macar o iota din ce spun, urc pe cladirea asta, imi dau drumul si terciul ala de carne si oase de la picioarele tale va rade in hohote pana la moarte, adica pe loc. Nu ma mai asculta. Iarta-ma un pic, mi-a spus. Si a inceput sa scrie un mesaj. M-am uitat la degetele ei, erau : lungi, nervoase, usor prea mari in disproportia lor cu restul mainii. Eh, asa trebuie sa fie o femeie pe care sa o iubesti, mi-am spus, imperfecta. Apoi mi-am comandat o cafea, m-am rezemat pe spate, am pus picior peste picior si am asteptat. Aveam zambetul ala de ins superior care tocmai inhatase pariul vietii. Insa miza lui s-a ridicat brusc, iarta-ma, trebuie sa plec si pana sa deschid gura un mic vartej de praf bucurestean i-a inlocuit prezenta. Ce dacu ma Tina, am protestat. A aparut ca din senin. Uite, eu sunt Tina. Pai stiam, i-am spus. De unde stii, m-a intrebat? Pentru ca Dumnezeu exista. Bun asa, e bine, mai vorbim a mai spus si a reactivat micul vartej.

Femeia fulger. Tocmai ma lovise

duminică, 25 septembrie 2016

Stateam pe marginea fantanii de la Arhitectura. Beleam ochii la usa de la Universitate. M-am concentrat tare tare si am zis, acuma iese Tina. N-a iesit. A iesit una grasa cu ochelari, doua bunute asa, doi prosti probabil de la filosofie si o baba cu o sacosa. M-am concentrat si mai tare si am zis, acuma iese Tina. Ntz, n-a iesit. A mai iesit un grup de studente, studenti, iar studente, de toate marimile si pentru toate gusturile, Rita. E multa pizda in Bucuresti, imi amintesc ca ti-am mai spus. De aia nu regreta nimeni ma cand muriti, hidrelor, va inlocuiesc imediat altele. M-am concentrat si mai tare si m-am bashit. Mi-am cerut scuze, asa, ca nu era nimeni pe acolo, poate doar spiritul lui Radu Beligan ca am auzit ca mai bantuie inca prin preajma. Scapam greu de moroiul asta. Am zis, sa iasa acum Tina, daca nu pogor asupra voastra urgia. S-au temut. Si Tina a iesit. Avea utilajul la ureche, vorbea si radea. S-a incadrat in trafic cu 90 la ora, trecea gratios pe langa prostii aia cu masini scumpe si puternice, pe langa labagii cu motor, n-avea nicio treaba fata asta – mergea repede si gata. M-am gandit, daca as avea telefonul ei, as suna-o si as intreba-o ce faci Tina, oare ce mi-ar raspunde? Probabi, bine Nic, merg pe strada. Pula mea Tina, i-as striga, tu nu mergi, tu strabati distantele, stai mai incet, lasa-ma sa intru in siajul tau, lasa-ma sa-mi trag sufletul ca mi l-ai scos pe tot si mai ales lasa-ma sa ma gandesc la un paragraf cu tine. 

Si m-a lasat

sâmbătă, 24 septembrie 2016

Si-ti mai zic una de ieri. Frecam menta pe facebook. Scroll-am in sus si in jos si nu ma minunam. Pentru ca atunci cand vezi cati cretini umbla liberi, nu trebuie sa te minunezi ci sa incarci si sa tragi in plin. Si vad minunea, Rita, apogeul, Sfanta Sarbatoare, buey Tony Poptamas si-a facut echipa. Mucii din teasta lui vin acum replicati intr-un team. Zi tu Rita de cate sinapse e nevoie ca sa concepi un astfel de text : „ in viata sa nu ai regrete, doar lectii invatate”. Sau ca asta : „ cei care barfesc cu tine barfesc si despre tine, deci mare atentie”(text pe o poza cu Duffy Duck si Bugs Bunny). Rita, pana si moartea ta e mai vesela decat asta. Daca as fi Trump (ca pentru mine asta e Presedintele, chiar daca grasii aia se mai lasa prostiti odata de taiatii pe pula care ratacesc brambura prin istorie fara sa mai stie nici ei cu ce scop) as indrepta o divizie NATO aeropurtata la adresa lui pentru ca in sfarsit a fost localizat centrul prostiei, miezul ei. Iar daca nu, am varianta de rezerva, economisesc doua lefuri de la Marty si merg sa-l caut acolo in Norvegia, sa il astept in fata usii, sa ii desprind capul de trup si sa i-l indes in cur. Adanc. 

Bai si o s-o fac fara sa-l salut pentru ca nu merita

miercuri, 21 septembrie 2016

Dar pana sa-ti spun cum a iesit Tina din Universitatea Bucuresti, stai sa-ti zic ceva Rita. Ca e calda. Astazi m-am gandit la omul a carui vocatie este aceea a construi un munte, de a urca in varful acestuia si de a scuipa apoi temeinic pana ce stanca se topeste. Reuseste intotdeauna edificii atragatoare si reuseste la fel intotdeauna sa-si bate joc de ele. Este regele unei lumi populatede vinovati, canalii si prosti. Orice alta specie este exclusa. El este coregraful unui dans periculos la care daca te prinzi risti sa iti pierzi suflul si mai ales sensul. Pentru ca nimic din ce face nu are o explicatie logica, e fara odihna, e neobosit si gaseste intotdeauna adepti. Iar daca nu gaseste, isi muta habitatul de unde reia conceptul. De la zero. De fapt e cifra care i se potriveste cel mai bine. Il cunosc pe omul asta, m-a dezamagit si n-o sa i-ospun niciodata.

marți, 20 septembrie 2016

Mi-am imaginat orice in dimineata aia de toamna, mai putin faptul ca imediat dupa colt, in Romana, acolo unde locuia candva Alifantis, aveam sa ma intalnesc cu Tina. Adica, sa ne intelegem, a fost doar iluzia unei intalniri pentru ca faptura a trecut atat de repede pe langa mine incat am zis, pula mea Tina, nu stiu inca cum te cheama, inca nu am facut cunostinta, inca nici nu ti-am vazut moaca dar aerul ramas dupa tine a intrat atat de adanc in plamani incat am simtit cum m-a vindecat de cancer. Adica, daca as fi avut vreodata acest risc, acesta s-a topit atunci, cand ti-ai fluturat poza in miscare prin fata mea. Wow, am strigat tare in mine, who’s that girl. M-am uitat lung dupa ea, cum arunca iute si simpatic un picior inaintea celuilalt, cum tinea capul sus si funduletul cabrat si cum se indrepta spre trecerea de pietoni de la cladirea ASE cu bila ( aprops, fetelor, mai chiar niciuna?). Doar culoarea rosie a oprit-o cateva clipe din goana, suficient ca sa ucid orice barbat s-ar fi gandit in vreun anume fel in secunda aia la ea. Iar dupa ce i-am terminat pe toti (Tina, multi, prea multi), m-am grabit inspre trecere. Ii priveam spatele, parul care ii cadea neglijent pe umeri, tremurul nervos al mainilor si adulmecam lacom dupa urma gandurilor sale. La ce se gandea Tina in ziua aia de septembrie, dupa 15, pe la orele amiezii, cand toti bucurestenii dorm sau se inghesuie pe DN1, unde te grabeai, ce ata a destinului te tragea si spre unde... nu o sa te intreb niciodata

duminică, 18 septembrie 2016

M-am acomodat repede cu orasul Bucuresti. Imi place. Aici poti sa-ti imaginezi orice atat de indiferenti iti sunt cu totii. Am iesit intr-o duminicala pranz ca sa ma plimb. Am luat-o pe Magheru in sus inspre ASE. Era asa ca de inceput de toamna, masini putine, motociclisti, saormerii si tigani. Ma plimbam cu mainile la spate si ma simteam belfer. Ma gandeam cum ar fi sa fiu eu stapanul Bucurestiului, sa fiu un fel de Firea, dar barbat si destept. Cum as intinde eu mana spre stanga si as zice, pula mea tovarasi, aici blocul ala fara al autorizatie, jos cu el. Iar ala care ar sari si mi-ar reprosa, stii sefu, e un patron din Israel... i-as spune, cauta-l si spune-i ca daca nu intra in legalitate ii daram sandramaua si, bonus, ii tai toata pula. Apoi as intinde mana spre dreapta si as zice, hm, Teatrul National, cine mai e director pe aici. Pai Ion Caramitru, mi s-ar raspunde. Sa fie dat afara in suturi, mai intai in cur, iar daca protesteaza, in gura. Apoi as face concurs si as angaja director un inginer constructor – astia demoleaza repede si fara mila. Iar cand actorii vor demonstra pe strada voi iesi la balcon si ii voi aplauda, pentru ca ar fi pentru prima oara cand ar juca si ei un rol mai ca lumea. Apoi as intinde ambele maini si as zice, dar a cui e coloana aia in viteza fara sfarsit? Iar daca mi s-ar spune, e a lui Ponta sefu’, as spune atat, i-ati futut franele? Apoi as citi necrologul si, la poza de grup de la catafalc, as lacrima ipocrit.

sâmbătă, 17 septembrie 2016

M-a chemat Marty jos mai devreme. Nic, mi-a zis, pot sa te rog ceva? Orice scumpule numai sa nu te fut in cur, am alergie la mirosul de cacat male. A ras. Tine la poantele mele homofobe. Stie ca si eu am inclinatii homosexuale, adica eu cred ca sunt lesbian. Cand i-am spus a ras iar. Marty rade cam la tot ce spun eu, lui i se pare ca am umor. Gay tampit, in fine. Ce vrei frate, ia zi? S-a asezat pe spate. Bei un pahar de ceva?Pula mea Marty, am barul pe mana, daca vreau sa beau beau si fara sa ma intrebi. Poate vrei ceva anume. Nu, nu vreau acum decat sa merg prin Cismigiu, sa stau pe o banca sa ma uit la elevele de liceu care trec pe acolo si sa-mi inchipui cum fut trei sardine din alea deodata. Vreau sa beau, a insistat, dar nu pot singur. Bine ma, i-am zis, torn niste Votka? Votka sa fie, a acceptat. Stiam ca voia sa-mi spuna ceva, dar imi placea sa-l las sa se framante. Cum se framanta un gay e un spectacol. Parca e o femeie. Hei, dar spun ceva nou? A baut. S-a schimonosit. Dar ce mi-ai dat aici? Facea urat. M-am razgandit pe parcurs, am pus niste absint. Drace, nu stiam ca vindem asa ceva. Nu te preocupa prea tare, l-am linistit. Totul e sub control. Si-a aprins o tigara. Marty dar de cand fumezi? Eh, rar aprind si eu cate una. Bun, dar pentru asta trebuie sa iesi afara, nu ai voie in interior. Fumezi la mine in bar, ma doare in pula. Bine ca nu te doare in cur. Vrei si tu? Da-mi i-am zis. Am aprins si eu. Fumam si ne uitam lung unul la celalalt. Cateodata zambeam. Eram ca aia doi din Smoke, in magazinul minuscul de tutun dintr-un colt al orasului New York. Fumau, se priveau calm, zambitori, se abandonau placerii viciului : erau doi oameni din New York care reusisera sa-si strecoare sentimentele printre turnuri, coloane, masini si indivizi zombie. Da ma, traiesc oameni chiar si acolo. Sau, in fine, asa zice filmul. Cetatene, daca nu ai vazut lung metrajul asta mori. Revin. Fumam cu Marty, ne priveam, zambeam, mai sorbeam din drink, ne abandonam placerii viciului. I-a sunat telefonul, s-a uitat la ecran si a respins nemultumit apelul. Un prost, a zis incet. Stiu, ma uit la el, am zis mai tare. A ras. Pula mea, nu mai rade ma din orice. Nic, mi-a spus pana la urma, pot sa te rog ceva? Buey Marty, scriu in cap la paragraful asta de o ora si tu inca ma rogi sa-mi spui ceva. Ce paragraf frate? Niciunul ma, dar imi inchipuiam ca scriu un paragraf intr-un story in care tu ma rogi ceva. Si tot o ocolesti. Am obosit sa scriu la el, spune ce e. Fireste, a ras. Nic, tanti Magda a plecat. De ce? S-a dus sa o ajute pe fiica-sa in Italia, e bunica. Marty frate, sa nu-mi spui ca te-ai dedat la pizda de baboneta ca acum sun la ISIS. Am un prieten acolo, abia asteapta sa-ti ia gatul. Termina ma, m-a repezit, treaba e serioasa. Te ascult, am cedat. Pe Magda o plateam cu 200 de Eur/ luna. Nu facea chiar toata treaba cum trebuie. Am avut clienti care s-au plans, ba ca n-a schimbat cearsafurile, ba ca nu a pus sapunui la dus. Atunci bine ca a plecat, da-o in ma-sa, aduci alta baboneta. Pai asta e, ca nu mai vreau. Dar ce vrei? Vreau sa iti dau tie banii astia. Asa... Preia tu partea asta cu camerele. Si asa ziua nu prea se inghesuie lumea la bar, aici te mai ajuta si Costy. Pai eu stiu mai Marty, stai sa scriu un paragraf cu Nic Labis impingand carutul cu cearsafuri, schimband lenjerii, aerisind, pula mea, sa vad ce iese. Nu vreau sa te superi Nic, n-o lua asa. Devenise defensiv. In capul meu hotararea era luata.  

Nu e mare lucru ma. Primesc. Marty a sarit si m-a luat in brate. Costy se uita la noi. Urat. Ah, uitasem, Costy e al doilea barman si e partenerul astuia. O sa povestesc candva despre el. Desi doi gay intr-o poveste e deja prea mult... hi hi