joi, 24 ianuarie 2019

Cand

totul in jurul tau se destrama in pete de culoare indecise, cand cei pe care ii iubesti flutura batiste albe infipte in bete strambe... si te parasesc, atunci cand simti ca nu mai ai pentru ce sa lupti, cand simti ca nu mai ai nici cu cine, atunci cand vrei sa te opresti in locuri care nu te mai recunosc si care te gonesc, mai departe, mai departe, atunci cand totul pare un ghem de simptome ale unei boli incurabile care te cuprinde centimetru cu centimetru si te sufoca, atunci cand nu mai ceri nimic nimanui si nici nu mai oferi, atunci cand rosturile subtile ale lumii ies la lumina si descoperi cat sunt de vechi, cat de ruginite si inutile, atunci cand la carma lor descoperi papusarul mort, sau poate doar indiferent, jucand magistral nefiinta, atunci cand toate acestea vin peste tine, vin... nu mai pleaca.

sâmbătă, 22 decembrie 2018

POVESTE DE CRACIUN


M-am aruncat in pat imbracat. Eram ametit si obosit. Ma gandeam, frate azi e ajunul, cand eram copil ma prefaceam ca dorm ca sa o prind pe mama cum imi strecoara cate o jucarie sub perna. Iar cand o facea, o apucam de mana si strigam, ahaa, Mos Gerila nu exista. Mama protesta ca exista, iar eu o credeam si adormeam multumit de jucarie fara sa stiu ca, pana la urma, adevarul se ascunde in tot ce face pentru tine cineva care te iubeste. Am inchis ochii si m-am gandit ce-ar fi sa apara mama si sa-mi strecoare acum ceva sub perna, sa o prind si sa ne bucuram amandoi, fiecare de minciuna celuilalt. Mama n-a aparut. A aparut insa un mesaj pe facebook. Era de la Tina. “ Nic?” “ Da?” “ Ce ma bucur ca esti?” si a bagat emoticon cu inimioara care iese din gura zambaretului. “ Dar tu ce cauti acasa Tina? E targ de Craciun, sunt prieteni si sunt o gramada de alte lucruri dupa care sa alergi prin orasul asta de cacat in sfanta noapte de ajun”. A tacut o vreme. “ Nic, in seara de ajun vine Mos Craciun, oamenii trebuie sa stea acasa si sa-l astepte”.  Am vrut sa o intreb daca nu cumva e idioata. Apoi am vrut sa o intreb ce a baut. Apoi am vrut sa o intreb  daca nu cumva a racit tare. “ Sa presupunem ca e asa, la tine vine Mosul?” A ras cu doua puncte si trei paranteze. “ Ai mei au plecat la tara, iubit nu am, deci nu vine.” Am ras si eu cu o paranteza. “ Si ce  faci acum in casa?” “ Plang” si a pus un ras tare cu doua puncte si sapte paranteze. Am ras si eu. Apoi a repetat, “ Chiar plang” . “ De ce?” “ Pe mine nu ma iubeste nimeni, Nic. Eu stau acasa cand ceilalti sunt in oras, eu merg la cursuri cand ceilalti chiulesc, eu le fac intotdeauna cadouri cand e ziua lor, ei niciodata nu-mi fac cadouri mie, ei au iubite frumoase asa ca nu se uita niciunul la mine... sunt broscuta cea urata si intr-o zi o sa ma sinucid. Daca nu chiar in seara asta.” Nu stiam ce sa scriu, ma tulburase. Nu voiam sa moara Tina. “ Nu vreau sa mori Tina”. Ea a tacut putin si apoi a scris, “ Dar ce vrei tu Nic?” Am inchis laptop-ul pe loc. M-am ridicat si m-am frecat la ochi. Ma usturau tare. Am inceput sa ma invart prin casa cautand ceva, cautand o minune. Brusc am auzit un zgomot. Era usa de la debara care se deschisese singura. Watta...m-am indreptat intr-acolo. Inauntru un costum superb de Mos Craciun. In el era intepat un postit : “ imbraca-l!” L-am imbracat. M-am uitat in oglinda. Abia m-am recunoscut : aveam barba, eram tot alb si purtam in spate un sac imens.  M-am uitat inauntrul meu. Pana si acolo eram altul : eram intelept, eram generos, eram bun, eram Mos Craciun. Afara in fata ferestrei de la etaj Rudolph dadea nerabdator din picior. Striga la mine, misca-te Nic, azi aveam treaba. M-am ciupit de obraz. Avea riduri.  Am vrut sa spun ceva si am auzit doar, o-ho-ho. M-am speriat. Mi-a trecut. Am urcat in sania rosie si turma de reni s-a cabrat maiestuos in sus, a facut o curba imensa pe langa turnul BRD de pe Titulescu si a luat-o inspre Militari. Buey, unde pula mea mergem? Taceau si alergau. Imi placea cum aerul rece isi infigea pioletii in fata mea, imi placea dara de lumina lasata in urma de blocurile depasite cu viteza gandului, imi placeau cantecele copiilor care razbateau prin ferestre, imi placea pana si mirosul de basina provenind de la animalele nesimtite care trageau la ham. S-au oprit la etajul opt al unui bloc. Stiam care bloc. M-am uitat pe fereastra. Tina era imbracata in pijamalutele cu multi fluturasi si statea tolanita in pat cu laptop-ul pe piept. Pe perna, langa ea, privea la display  plictisita si absenta papusa Sofia. Avea castile pe urechi. Stiam ca asculta muzica pentru ca dadea din cand in cand din cap. I-am batut in geam. N-a auzit. Am batut a doua oara, mai tare. Nu auzea. Capra!, am strigat la Rudolph, ia vezi cum faci atent puiul ala de om. S-a uitat la mine urat. Sunt ren, capra e ma-ta. Apoi a dat din cap si si-a cerut scuze. N-am mai futut de trei zile, perioada asta infernala, sper sa ma intelegi boss. Imediat a inchis ochii, si-a tuguiat buzele si a suflat cald si prelung catre Tina. Curentul de aer a strabatut geamul, distanta pana la Tina si s-a oprit intr-o suvita a papusei Sofia, rasucind-o.  Papusa a strambat din nas nemultumita si a tras-o pe prietena ei de maneca. Tina a ridicat capul, s-a uitat inainte apoi spre fereastra. A dus mana la gura si a facut ochii mari. Dincolo, in aer, un Mos ii facea cu mana. Nu stia ce sa faca, sa fuga in bucatarie, sa inchida usa, sa stinga lumina si sa se ascunda sub masa, sau sa deschisa fereastra. Si-a amintit imediat ca e seara de ajun. In seara de ajun nu se poate intampla nimic rau. Raul fuge departe, fuge in Germania si impinge masini cu dezaxati in multimea de la targ.  S-a ridicat si s-a indreptat catre noi. Mergea cu pasii mici, avea mersul ei special, acela de parca pluteste, de parca se teleporteaza de la un metru la altul, nimeni nu paseste asa cum paseste Tina. A deschis si imediat s-a imbratisat din cauza frigului. Tu esti Mosule, a intrebat suspicioasa. El e, el e, s-a bagat peste rand Rudolph. Tu esti renul Rudolph, nu? Geniule. Au ras. Am ras si eu. M-a poftit in casa. Am pasit prevazator peste pervaz insa am aterizat in fund. S-au hlizit toti renii.  S-a hlizit si Tina. Si tot ea a inchis fereastra imediat. M-am asezat pe marginea patului. M-am uitat afara, animalele disparusera. Nic? Tina se holba a doua oara in seara aia la mine. Am dus mana la barbie. Nu mai aveam par. Eram imbracat in blugii mei de la H&M si cu tricoul bleumarin simplu fara citate. M-am uitat inauntru. Nu mai eram generos, nu mai eram intelept. Eram un pic excitat. Cu putina imaginatie poti sa-ti inchipui ca am iesit din sacul ala, i-am spus. Ea tacea. Iar plangi? Nu nu, acum plang pentru ca sunt fericita. Nu stiu daca am vreun motiv, dar stiu ca sunt fericita. M-a imbratisat si m-a sarutat.  Ma simteam idiot. Ma simt idiot, i-am spus. Taci mosule. Acum radea. Vrei vin? Fetele cuminti au vin? M-a pocnit peste bot. Fetele cuminti au tot ce se crede ca le lipseste. Mi-a placut asta, o sa i-o spun lui Stefan sa o scrie intr-o zi in cartile lui. Cine e Stefan? Unul, nu-l stii tu.  Tina a adus vin. A turnat in pahare, am ciocnit si am baut.

PS: Si m-am gandit, Nic, tu acum esti fericit desi se crede ca iti lipseste.


marți, 18 decembrie 2018

Stii...

...cum e cand te doare, cand ridici pumnul, cand vrei sa-l strangi, cand descoperi ca e slab... stii cum e, stii?

joi, 6 decembrie 2018

Astăzi

moartea iar s-a apropiat de noi. Atât de aproape încât i-am simțit trecerea. Am simţit cum frunzele s-au înfiorat, am simţit cum părul ni s-a ridicat pe mâini. Noi nu am văzut-o dar sunt sigur că ea ne-a privit. Ne-a privit şi-a  zâmbit.

vineri, 9 noiembrie 2018

SCURT MONOLOG PENTRU TATA.


Da, ne place sa ne amagim ca cineva disparut vorbeste in ceruri cu altcineva care a disparut, la o bere, despre noi astia care am ramas inca aici ca sa "ne chinuim", de pilda. Ne tine de cald, ca orice mincuna. Insa cei doi sunt sub pamant, nu vorbesc, ba chiar tac al dracului de strain. Ei pleaca si nu ne asteapta

miercuri, 3 octombrie 2018

ASTAZI UN PRIETEN

mi-a reprosat ca am devenit usor prea abrupt, ca sunt prea radical si ca imi indepartez apropiatii. intr-o comunitate ingusta cum e Tulcea, e adevarat, orice iesire din ecart pare o exagerare, deranjeaza si provoaca cel putin rumoare. detest sa spun ca "am ajuns la o varsta cand", dar am ajuns la o varsta cand am devenit intolerant la neseriozitate, la ipocrizie si impostura. oameni care ieri erau se clamau drepti si incoruptibili, iar acum ling inele in genunchi, insi mediocri fluturand steagurile unor amare victorii, tipi care ieri iti strangeau mana iar acum ti-o scuipa si asta numai pentru ca refuzi sa fii ca ei, pentru ca refuzi sa plutesti cu haita prin apa asta a putorii provinciale... stiu, ma insingureaza, ma rupe de realitatile locului (desi fac mari eforturi sa accept ca ar exista unele), insa sunt un ins care si-a setat (probabil prosteste) niste standarde si refuza sa renunte la ele; am o mila imensa de tot acest circ in care clown-ii nu distreaza publicul ci il enerveaza, in care leii nu executa exercitii riscante ci doar casca plictisiti in fata unor halci prea mari de carne(si fut in vazul lumii catele), in care acrobatii se zdrobesc exasperati de podele, in care fanfara canta atat de fals odele incat rad pana si fakirii care nu mai sufla flacarile ci le vand pe bani putini, si in care, la final, lumea nu aplauda ci iese ingandurata intrebandu-se in soapta, "pana cand, pana cand..."

sâmbătă, 22 septembrie 2018

FOCUS DRAMA RO O TZEAPA ELEGANTA

Premisele; teatru de nord din satu mare a lansat un concurs de piesa noua; premiile astfel : premiul 1, 1,500 eur si montarea piesei, patru premii doi de cate 700 de euro si spectacole lectura; concursul a avut o tema data (un cacat de idee care se perpetueaza si la care ma opun cu toata convingerea, e ca si cum ai cere unui lautar sa scrie o manea pentru ca ai una noua care iti suge pula; nimic legat de liberul arbitru al artistului, nimic legat de povestea originala a autorului; ma rog, o inventie a unor grupuri din zona universitara care au invatat sa se mufeze la bani publici cu proiecte fonfoase, ii vezi prin Ardeal mai ales) ; in fine, super misto; la final insa cele cinci premii duc in spate un munte de suspiciuni;
1. Trei din cei cinci au participat in vara la un curs de scriere creativa (Drama 5 - 5 autori care sa invete sa scrie teatru) la Cluj, proiect finantat exact de AFNC, cel care a finantat si FOCUS DRAMA RO; toti au participat cu piesele scrise acolo (cu sprijinul unor traineri ceea ce, din nou, pute un pic) trei au primit premiu (nu 5, ca sa nu bata la ochi)
2. Unul din cei trei jurati a avut o ierarhie complet diferita de a celorlalti doi; i-au dat la gusha nu au tinut cont de optiunile lui; el nu a fost de fata la sedinta finala
3 Un alt jurat e dramaturg, lucru complet neprincipial avand in vedere ca nu e ok sa pui un dramaturg sa catalogheze piesele altor colegi; bonus, dramaturgul este puternic conectat cu grupul de la Mures (care  a coorganizat Drama 5), facand scoala pe acolo; in opinia mea, dramaturgul a blatuit tot concursul; asa cred
4. Doua din cele cinci piese premiate au fost facute publice inainte de competitie prin spectacole lectura (piatra neamt una si cealalta prin ICR undeva in italia|), in opinia mea, asta insemnand incalcarea regulamentului care interzice participarea pieselor "montate sau publicate"; am intrebat la teatru, mi-au spus ca montat inseamna cu productie; le-am spus ca publicare sau spectacol lectura inseamna acelasi lucru, pentru ca piesa a devenit publica deci susceptibila de a avea proptele; in fine, smecherii
5, Am intrebat si alti dramaturgi care au trimis piese la concurs (in total au fost 76), majoritatea au avut aceleasi dubii. Noi credem, asadar, ca proiectele Drama 5 si Focus Drama sunt conexate ca sa justifice niste bani, premiile au fost aranjate, majoritatea celorlalti autori care au trimis piese fiind, in fond, niste pacalici care sa justifice proiectul. In fond, ce coincidenta, 5 dramaturgi la Drama 5, cinci premii la Focus Drama...
6. Fiecare proiect are la final o clauza smechera in sensul in care finantatorul nu are dreptul sa se bage peste mersul proiectelor; deci liber la furat, daca faci contestatie poti sa te stergi cu ea la fund
7. O opinie personala. este complet de cacat sa tragi bani de la stat, folosindu-te de niste bieti aspiranti din care 90% vor rata in urmatorii 5 ani (vezi proiectul Dramacum, un succes pe termen scurt, cu o  exceptie sau doua, nicio confirmare mai tarziu)

Cam asta e; ne mai miram de blaturile lui Dragnea; pai asta e romanul, hot. plm