Azi este 6 noiembrie. E duminica, e innorat, Bucurestiul e mut,totul e trist. Jos barul e aproape gol, liftul e intepenit la etajul meu, Domnica nu a venit azi la serviciu, Ruxandra nu a mai sunat, Marty e plecat la tara, Costy lancezeste la tejghea iar corporatiile isi dorm somnul monstrului care de maine casca iar falcile si o ia de la capat, cartier cu carter, oras cu oras, regiune cu regiune, tara cu tara, continent cu alt continent, om cu om, suflet cu suflet, pana ne inghite pe toti, ne digera si la final ne scoate prin cur: muradri, compromisi si tacuti.Ma uit pe facebook, nu a dat drumul prostul ala de Zuck la nicio sarbatoare. Cum de i-a scapat? Ziua sarutului, ziua prietenie, ziua culorii roz, ziua imbratisarii... Maruntisuri. Stau intins in pat si ascult Von Hertzen Brothers. Buni. Nu-s romani. Ai nostri canta prost pe mp3. Fereastra de chat cu Tina e goala. E suparata, o simt. Sau dezamagita. Sau poate e ingerul meu pazitor care si-a luat o vacanta. Sau poate e in pula unuia care nu rateaza intalnirile si nici momentele. I-as scrie iarta-ma. Si poate nu ma iarta. Inchid capitolul si pula mea, Nic Labis porneste intr-o noua calatorie, una al carei final s-a consumat deja. Si poate ma iarta. Chiar, spune tu Rita, ce te faci atunci cand te iarta o femeie? O iei de la capat? Iti perfectionezi indolenta? Ii dai mai tare in gura? O ierti si tu? Chit ca nu ai de ce, dar e un calcul bun sa-i spui unei femei care te iarta ca o ierti si tu. O pui pe ganduri, incepe sa se intrebe unde a gresit, se invinuieste, se panicheaza, ele sunt bune la asta. Eu am iertat toate femeile carora le-am gresit. Si le-am gresit intotdeauna pentru ca nu exista sentiment mai inaltator decat acela al iertarii. Asa ca Tina, pula mea, o sa ti-o tot iei de la mine pentru ca incepe sa imi placa sa te iert. 

Am expirat lung si am scris, Tina, te iert.