Oamenii de fapt nu viseaza, ci danseaza.

Tina a pus muzica pe telefon. Am invitat-o la dans. Ne-am amintit de faza cu petrecerea de la profesorul ei si am ras. Eu mai mult, ea mai putin.Dansa imbracata in pijamale asa cum danseaza o printesa din basmele celebre ale lumii – era eleganta, era ireala, era induiosatoare cu turul pantalonilor cazut un pic, cu manecile largite de la atata purtat, cu gatul la randul lui largit si usor stramb, cu papuceii din lana avand in varf cate un mot de puf incaltati peste ciorapii lungi cu dungi dese si divers colorate. Fluturii s-au ridicat de pe textura si au zburat deasupra capetelor noastre. Papusa Sofia ne privea si batea din palme. Tina, i-am spus, de acum incolo cand o sa vreau sa-i povestesc cuiva ce mi s-a intamplat peste noapte nu am sa-i spun ca am avut un vis, ci o sa-i spun ca am avut un dans. Ceea ce se intampla acum nu e vis, denumirea lui e perimata. Oamenii de fapt nu viseaza, ci danseaza. Eu asa cred. Asa cred si eu, mi-a spus si m-a sarutat pe obraz. Pe obraz Rita, pentru ca Tina e o fetita timida. Ee e cea care isi trage repede chiloteii dupa ce face sex. Pentru ca ea crede ca e rusinos sa dormi dezbracata langa un barbat. Am sarutat-o si eu pe obraz si a rosit. S-a cuibarit in bratele mele si se misca in ritmul muzicii lui Chris Rea, care conducea catre casa de Craciun. Tinea palmele desfacute pe spatele meu de parca voia sa ma cuprinda doar cu ele, sa simta fiecare celula a lor porii care mi se deschideau precum niste flori carnivore, gata sa i le devoreze, gata sa le asimileze proceselor vitale care ma tineau in viata. Capul ei se rezemase pe un umar iar ochii erau inchisi. Ce faci Tina? Visez. Nu, nu, dansez. Iar mai tarziu cand cantecul s-a oprit, ne-am intins in pat si ne-am imbratisat. Am sarutat-o pe frunte si m-a sarutat la loc, tot pe frunte. Am intins mana si i-am atins un san. Cu toata palma Nic, cu toata palma. Tina nu are o pereche de sani, Tina are intoarcerea acasa. I-am mangaiat, i-am sarutat, i-am iubit.