scriu suspendat

intr-o tulburatoare incertitudine, frumusetea lumii, scriu, frumusetea lumii consta in faptul ca este  impotriva fiintei mele, ca imi ofera doar fotografii miscate a ceea ce sunt, sau a ceea ce as putea sa fiu, ca sunt frumos, si drept, si perfect, nemuritor si cald, mai scriu, sunt astfel in multimea de posibilitati pe care lumea mi le vantura prin fata ochilor in timp ce-mi aleg cuvintele care vin spre mine, sunt de neoprit cuvintele, ca o armata de zombies, si scriu si scriu inchipuindu-mi ca de fapt le impusc, le extermin, creierii morti sar pe peretii documentului word, si as vrea sa mai scriu, la ce bun amice, la ce bun, caci ele nu se opresc, sunt tot mai multe, tot mai multe, nicaieri printre ele, nicaieri, cuvantul " ajunge", singurul in viata, suspendat intr-o perpetura reincarnare