Fereastra mea bate spre bulevard. Ma uit la oameni de sus. Sunt mici si grabiti. Unde va grabiti ma? Ca nu aveti decat doua directii : inainte si inapoi. M-a intrebat acum o saptamana una care venea des pe la noi pe la local, pe cand stateam la taclale la un pahar de vin la mine in pat. N-o fut, mi-a zis ca ma place, se simte bine in prezenta mea, vine oricand cu placere sa ne vedem, dar fara sex pentru ca are iubit. Am acceptat, accepti orice in viata asta mai ales cand esti singur in orasul Bucuresti. O cheama Corina. Sau Mirela. Nu mai stiu, pula mea. M-a intrebat, Nic, ti-ar placea sa calatoresti in timp? I-am raspuns ca da. In ce directie a mai intrebat, inainte sau inapoi? Nu stiu Corina (sau Mirela, pula mea), dar cred ca cel mai mult mi-ar placea sa vad cum e in stanga timpului, sau in dreapta lui. Cum vine asta? N-am stiut ce sa raspund. Cand a intrat prima oara la mine Corina (sau Mirela, pula mea) a cerut un pahar cu apa. Nu i-am dat. Da-mi ca mi-e sete. Nu-ti dau pana nu imi spui doua versuri. What? Cine vine la mine in casa prima oara trebuie sa compuna doua versuri. Pe loc. Eu le scriu pe perete si gata. De ce? Pentru ca nu am loc pentru tricouri. Ce tricouri? Dar zi in pizda ma-tii doua versuri ca o sa mori de sete. S-a enervat. Sa stii ca pot sa plec chiar acum. Nu, nu te cari pana nu-mi spui doua versuri. Bai, esti tampit. Ok, asta sa fie primul vers. A ras. S-a gandit un pic. Si a recitat : Nic esti tampit/cred ca te plac un pic. E bun, i-am zis, vreau sa te fut. Mai pune un vers si zi mersi, mi-a raspuns. Am ras amandoi.