Lipseste ceva

iti spui, privesti in jur, stii ca e ceva foarte cunoscut, ceva care ti-a trebuit, a fost tot timpul prin preajma iar acum nu mai este, nu stii sa-l denumesti, nu stii daca e un lucru, o amintire frumoasa (sau urata), nu stii daca e o persoana, un animal de casa sau o adresa la care mergeai adeseori candva, iti ocupi timpul cu altceva, razi, te intristezi, rezolvi o gramada de probleme, intalnesti o gramada de oameni, ii asculti, le vorbesti, te asculta, vin, pleaca, iar vin, iar pleaca insa, invariabil, la un moment dat ramai singur cu tine insuti si afli ca, in continuare, lipseste ceva, te urmareste, e ca un caine de paza, fantomatic si tacut, mereu langa tine, mereu atent la miscarile tale, te scarpini in barba, inchizi ochii a intelegere, asa e, asa trebuie sa fie, trebuie sa lipseasca ceva, iar daca nu lipseste trebuie sa te ingrijesti personal de aceasta, te impaci cu ideea, mergi mai departe, descoperi ca nu te impaci cu ideea... undeva, in alt oras, in alta lume, o femeie isi spune ca ii lipseste ceva...