Cand pleci

imi iau chitara si plang pe la mesele indiferente, ei ma privesc si cred despre mine ca sunt un geniu al muzicii blues, eu ii privesc si cred despre ei ca sunt doar orbi, cate unul, de obicei beat, arunca cu bancnote mici, cam atat valoreaza uneori ce simte un barbat pentru o femeie, cateva bancnote mici patate cu sudoare aruncate de niste straini ca isi rascumpere lipsa unei femei, sau prea sufocanta ei prezenta, nu e nimic patetic in plansul meu, nu e nimic mercantil in gestul lor, nu e nimic in general, eu plang dupa tine si ei ma platesc pentru asta, am revelatia faptului ca daca ma paraseai de cateva ori pe luna, ajungeam bogat, iti cumparam casa de vacanta, yaht, inel de aur, rochii scumpe, pana la urma te cumparam si pe tine, pentru ca nu toate sunt tampite, tu ai ales sa pleci o singura data si pentru totdeauna, nici nu stiu de ce cant acest song trist, il cant pentru ca m-ai parasit sau pentru ca mi-ai rapit sansa de a ma umple de bani, de a deveni, astfel, celebru, de a umbla prin cluburi ca sa arunc cu bancnote mici intr-un prost care plange dupa o femeie in timp ce as crede ca ascult un geniu al muzicii blues