Hei tu!

crezi ca poti tine ritmul cu mine? ceea ce cant acum este bluesul navalnic al iubirii, este strigatul chitarii peste strigatul meu, degetele alearga pe grif asa cum alergai tu in Piata Romana, pe trecerea de pietoni ca sa ma intalnesti pentru prima data, masinile alergau si ele pe bulevardul Ana Ipatescu, picaturile alergau de sus in jos aterizand pe capul meu cu privirile atintite spre tanara femeie care alerga pe trecerea de pietoni ca sa ma intalneasca pentru prima data, da man, pe mine, era ca si cum ploua pentru prima data, era ca si cum masinile rulau pentru prima data, era ca si cum metroul oprea in statia aceea pentru prima data ca sa iasa o singura calatoare, alergand pe scari spre Piata Romana ca sa intalneasca un barbat pentru prima oara in viata ei, era ca si cum se indragostise prima data, ca si cum si ea, ca si cum si el, era ca si cum in statia de autobuze de la ASE - Cladirea cu bila - masina 300 oprea pentru prima data, si nu mai pleca, era ca si cum pentru prima data clipa aceea refuza sa moara, mi-e dor de cantecul acesta man, de momentul cand l-am cantat prima oara, de momentul cand am fost pentru prima data inspirat sa-l compun, de noaptea ploioasa cand, pentru prima data,  o femeie alega pe trecerea de pietoni din Piata Romana ca sa intalneasca un barbat despre care versurile spun ca nu a fost al ei niciodata...