Omul care voia sa fie fericit

A fost odata un om care nu era fericit. Cineva i-a spus ca va fi fericit daca va avea o iubita. A avut o iubita, dar degeaba. Altcineva i-a spus ca va fi fericit daca umbla prin lume, calatoreste. A calatorit. Calatoreste si acum. Nu l-a fost fericit nici imensitatea si misterul lumii. A descoperit reteaua sociala, a descoperit oameni diferiti, speciali, dar nici asta nu l-a facut fericit. Se intreba ce ii lipseste. Raspunsul l-a primit intr-un vis. Lipsea cineva care sa-l imbratiseze. Pur si simplu. A visat ca cineva, o femeie, il imbratisa si asta il facea fericit. Veti spune ca a ramas la acest vis. Ca, la fel ca orice vis, l-a uitat sau a fost imposibil de realizat. Nu si pentru el. Pentru ca isi dorea sa fie fericit. Pentru o clipa, pentru un strafulgerare, macar pentru atat. De atunci, de cate ori revine dintr-o calatorie, coborand din tren, sau din avion, sau din autobuz, cineva il asteapta. O doamna frumoasa, calda, care se imbraca elegant si miroase frumos. El o vede si ii face cu mana, ea il vede si ii face cu mana. Apoi se apropie si se imbratiseaza. Cea mai frumoasa imbratisare din lume. La fel de fiecare data. Ea nu ii spune nimic, el nu ii spune nimic. Doar se imbratiseaza. Exact ca in vis, cand el se simte fericit. Iar imediat se despart. El va merge catre casa lui insotit de farmecul intamplarii, ea va merge catre casa ei, indesand in geanta mica si cocheta o bancnota. Pana la urmatoarea lui sosire din calatorie.