Am schimbat
lenjeria, am aerisit si m-am dus la 21. Pe drum ma gandeam la ce o sa gasesc
acolo. Ce poveste urma sa-mi fac in cap. Am intrat. Nimic. Totul era la locul
lui, de parca nu trecuse nimeni pe acolo. Niciun miros, nicio cuta. Am sunat la
receptie. Ce vrei, mi-a raspuns Costy afectat. Ti-am spus vreodata ca te iubesc?
Mi-a inchis telefonul. L-am sunat din nou. Costy, cine a fost aici la 21? Dar
de ce te intereseaza pe tine? Nu stiu ma, poate sa ii dau numarul tau de
telefon ca sa te sune si sa te intrebe daca stii cat de mult te iubesc. Mi-a
inchis. L-am sunat din nou. Daca imi mai
inchizi odata iti indes in cur tot receptorul. Mi-a inchis. L-am sunat. Aha,
inteleg, ai facut-o deja. Mi-a inchis. Pula Costy, ce ai, esti pe ciclu? L-am
sunat. Costy, imi spui te rog ce te-am rugat? Dar de ce te intereseaza? Am
gasit o mie de euro si vreau sa ii returnez proprietarului. O mie? Da ma o mie,
hartii de cate 50. Stai sa ma uit in registru. Il auzeam cum click-uia cu
mouse. O doamna, Paraschivescu. Multumesc Costy, esti un scump. Sau o scumpa,
pula mea. I-am inchis inainte sa faca vreun gest. Ce femeie e asta care nu lasa
urme. Husa de pe pat era intinsa perfect. Pernele neatinse. Perdelele aranjate
cum le las dupa ce fac camera. Televizorul inchis si telecomanda pe el.
Paharele in celofan. Apa neatinsa. In baie prosoapele asa cum le pusesem. Bai
Rita, era totul aproape perfect, era atat ireprosabil incat m-am gandit ca
doamna Paraschivescu printr-un nu stiu ce magie stia despre mine, stia ca-mi
place sa bantui prin camere si sa-mi fac filme in cap cu aia care trecusera pe
acolo, stia asta si a vrut sa-mi lase un semn, un indiciu, a vrut sa ma faca la
fel de curios despre persoana ei pe cat de curioasa a fost ea despre persoana
mea, adica egal cu a venit si s-a cazat aici si a scris mare in eter cu litere
invizibile : “Nic, uite, am facut primul pas. E randul tau”. L-am sunat pe
Costy. Ce mai vrei? Din ce oras e doamna asta de la 21? Stai un pic mi-a spus
amabil. Iar click, o tuse seaca, un “ va servesc imediat”, da ma, e din Iasi.
Multumesc, i-am zis. Ma iubesti, m-a intrebat. I-am inchis telefonul. Ma
gandeam cum o sa cobor la receptie si cand Costy nu e atent sa iau din
calculator numarul de telefon al femeii si cum o s-o sun si cum o sa spuna,
“Nic, ce surpriza, ai dezlegat misterul”, si cum o sa ma invite la Iasi si cum o
sa ma duc la ea cu gandul ca o sa fut moldoveneste o femeie speciala, o femeie
din aceea pentru care merita sa lasi jos
toate scuturile, tot praful, toata cocleala adunata in ultima vreme, cum o sa
cobor in gara si o sa ma astepte un tiv de trenci fluturand dupa un colt al
cladirii, cum o sa-l urmez ca un somnambul, cum o sa vad o gamba cum intra
intr-un taxi, cum o sa iau si eu un taxi si o sa-i spun prostului needucat de
la volan, urmareste masina aia si cum el o sa zica “ da di si”, si eu sa-I spun
pentru ca daca nu te omor cu zile, si cum el o sa demareze in tromba dupa
taxiul care a inghiti-o pe ea, cum o sa ajung in spatele masinii exact cand
duduia tocmai coborase si se insinuase intr-un gang lasand in urma doar un
parfum fin, si cum m-am repezit dupa ea si cum o sa ajung in fata unei usi care
tocmai s-a trantit, cum o s-o deschid si o sa ma reped pe scari, si o sa urc
trei etaje, si o sa ajung exact cand se tranteste o alta usa, usa de la apartamentul 21, cum o sa bat,
cum o s-o aud cum se apropie, tocurile pe parchet, fosnetul dresurilor de sub
rochie si acel “numai o secunda”, si... A sunat imediat telefonul. Era Costy.
Nic, scuza-ma. Ce vrei ma? Am facut o eroare. Ce eroare? Doamna Paraschivescu a
rezervat camera dar nu a mai venit, uite acum am primit mail de la ea. N-am
stiut ca.... am lasat receptorul langa telefon. Vorbea singur. La fel si eu.
Case căzute 924 – Str. Principatele Unite 37
Acum 3 ore
Un comentariu:
Asa am si eu o pofta de futut. Pe bune
Trimiteți un comentariu