M-am uitat la ceas, patru si zece. Daca mai stateam un pic ma prindea dimineata intr-un cartier strain, urat si trist unde nu se puteau consuma decat povesti straine, urate si triste cu personaje straine, urate si triste traind vieti straine, urate si triste. Pula mea. Am luat-o pe jos spre centru. Mergeam asa cu pasi mici si rari, precum un spirit nocturn plictisit, unul din acela care nu face nici rau si nici bine, unul neutru si prin asta rebel adica egal cu invizibil, era racoare, eram in tricou adulmecam aerul noptii pregatindu-se sa mearga la culcare, punandu-si la ochi o banda neagra si la urechi o pereche de casti ca sa nu vada si sa nu auda cacofonia ingrozitoare a zilei care se auzea deja rostogolindu-se in chiote si dans precum un batran clown plin de umor si boli. <