Am vrut s-o las pentru alt paragraf din cap dar, Rita, trebuie sa-ti povestesc si asta. Ca imediat ce am intrat in camera 18 (m-a sunat Costy, vezi ca si 18 s-a eliberat daca tot esti pe traseu...), la tine m-am gandit fata. Mi-am amintit cand mergeam la masa in oras cum iti luai o salatica din aia si ciuguleai din ea doua trei ierburi, doua trei bucatele de branzica si gata te plesneai cu palma peste burta, mereu m-am intrebat cu ce te hranesti tu Rita, cu ce energii ascunse, cu ce elemente necunoscute ale naturii, ca pe gura in afara de plante si uneori pula mea cu tot cu laptic nu prea mai luai nimic. Ce viata trista ai avut si tu proasto, poate ca e mai bine ca ai murit. O sa vin la tine intr-o zi, pe cuvant, si-o sa depun pe mormant in loc de flori doua trei frunze de salata, pula mea, poate ma vede bunul Dumnezeu sau ingerul tau pazitor, ala care a fost probabil cel mai betiv dintre toti, cel mai curvar si sentimental laolalta si comite vreunul o minune, nu stiu, sa te scoale pe tine din morti ca sa ma bantui prin casa, sa grohai, sa ai fata aia de zombie nord american si eu sa-ti indes in gaura aia cu dinti sparti cativa catei de usturoi romanesti, sau sa ma lase sa te vizitez precum Orfeu prin Infern, sa te caut asa indragostit cum eram atunci la inceput cand nu ne dezlipeau nici cu drujba (ca au incercat alde frate-tu mai stii?) ca sa-ti marturisesc iubirea mea vesnica sau ca sa iau macar javra aia de Cerber ca are pedigree si s-o imperechez cu cateaua lui Marty (dog afgan) ca sa vedem ce iese, poate vreo minune de catel vorbitor pe care sa-l cheme Jimmy.