Firma de catering ne-a trimis pizza.

Doar asa ceva gatea la ora aia. Pizza boy era o fata. A intrat cu patru cutii cu pizza, una peste alta. Era una micuta, brunetica, tunsa scurt, purta o sapca pe care scria “ pizza”. Am adus pizza, ne-a anuntat si ni le-a trantit pe masa. Ia sa vedem ce ne-ai adus aici, i-am spus. Pizza domnule, mi-a spus. Pizza pizza, dar stai sa ne uitam, daca e fazan la capac? Ne-am uitat, era pizza. Cat costa pizza a intrebat Marty? 120 de lei, serviciile nu sunt incluse. Vorbea ferm, egal, cum vorbeste un om grabit care lucreaza in sales. Marty i-a intins 150 de lei. Fata a luat banii si a dat sa plece. Dar unde te grabesti? Pai acasa, asta e ultima comanda. Nu vrei sa stai cu noi? N-a vrut. E ziua nationala domnule, ma duc acasa. Si ce faci tu acasa de ziua nationala, am fost curios. A zambit, ma culc, sunt moarta de oboseala. A iesit grabita, a urcat in masinuta aia de oras si a disparut. Ideile mari vin de la oamenii mici. Am mancat iute pizza, direct din cutii, cu mainile goale, am mai baut niste vin si ne-am grabit la culcare. Era ora 16 si am sarbatorit ziua nationala cum o facem toti de mii de ani, dormind.