I-am bagat emoticon de ras doua
puncte si vreo zece paranteze. “Azi e 4 decembrie Tina.” A zambit cu o
paranteza. “ Stiu, dar n-am mai avut bani de net. Imediat cum am platit m-am
gandit sa-ti urez”. “Tina, noi doi ar trebui sa ne vedem intr-o zi. Adica pe
bune, sa stabilim o ora si un loc si, pula mea, sa facem in asa fel incat sa
ajungem in acel loc la acea ora. Apoi mergem in oras, ne bucuram de luminite
si, cine stie poate ne si futem”. A ras cu multe paranteze. “ In patul in care
ai futut-o pe Crina?” A vrut sa fie rea. “ In patul in care o fut acum pe
Ruxandra, dar asta e un alt subiect, il putem dezvolta altadata”. N-am vrut sa
fiu rau, nu e nevoie. N-a mai scris nimic. Tina incepe sa devina o prezenta
constanta in viata mea, asa, precum spalatul pe dinti. Are gust bun cat o freci
putin, apoi dispare, insa scuipi mult dupa. Nonsenses. Imi vine sa trantesc
laptopul de pamant, sa-mi fac paragraf in cap egal cum de fapt o trantesc pe
ea, cum se loveste rau, cum i se rup oasele, cum tasneste sangele de peste tot
si cum eu ma uit nepasator la carnagiu in timp ce ea tace, ba chiar ii fut un picior in gura ca sa fie sigura ca
tot ce i se intampla mi se datoreaza mie si nu unui accident stupid. Si ii mai
fut una in burta, si una intre picioare, si ii fut suturi pana o rup in zeci de bucati, pana o
imprastii prin toata camera si dupa aceea o iau si o asamblez la loc cum imi
vine, la prima inspiratie, intr-un mod diferit de original, piesa cu piesa,
organ cu organ pana termin, pana scot la lumina monstrul pe care il aveai de la
inceput inauntru, tu esti asta Tina, un monstru, dupa aceea care ai devenit
acum alerg de fapt, dupa una care sa-mi ofere un moment de oroare, o secunda de
panica, sa simt in sfarsit ceva pentru tine, ceva care sa mi se urce in gat si
sa ma sufoce, sa cad la picioarele tale pline de sange sa ti le sarut si sa-ti
multumesc pentru ca mi-ai reinviat sentimentul de greata, sa vomit intre ele,
sa ma apuci de ceafa si sa ma ridici pana la inaltimea ochilor tai urati si
fiorosi, sa-ti miros duhoarea din gura sparta, gura cu care sa ma inghiti pe
nemestecate, sa simt cum alunec pe lungimea tractului tau digestiv, cum ajung
in vintre, cum forte necunoscute ma iau si ma transforma, ma rup in zeci de
piese si apoi ma refac intr-una mica si neajutorata, una legata de tine
printr-un mat gros, sa ma impingi afara intr-un strigat sfasietor, sa ies prin
pizda ta larga si sa cad in voma celui care am fost altadata, ghearele tale sa
ma prinda si ma duca la piept, sa ma strangi, sa te privesc si primul gand de nou nascut sa fie ca nu exista o mama
mai frumoasa decat tine.
Jurnal din capul meu 68
Acum 10 ore
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu