Mai lasa-ma putin man,

degetele mi-au amortit pe griful asta batran, cantecele mi-au intepenit in gat si ma strang, nici nu mai stiu ce caut aici, daca am venit sa cant sau doar de teama de a ramane singur, conversatiile voastre indiferente imi fac bine, mainile care se impreuneaza pe sub mese, buzele care ating lobii urechilor, luminile slabe, clinchetul paharelor care se ciocnesc precum un preludiu, aerul acesta de sfarsit de lume, de final care ne aduce pe toti laolalta ca sa fim tristi si voluptosi deopotriva, cred ca o sa aprind o tigara, o sa trag adanc in plamani, adanc, pana o sa-i aud cum striga dupa indurare, apoi voi scoate fumul pe nari, incet, afectat, si-l voi privi cum se ridica, eu il voi privi, tu il vei privi, cu totii il vom privi si ne vom inchipui ca soptim o rugaciune...