Pe scaunul acela

a stat candva un prieten; acolo statea, isi bea berea si din cand in cand ridica sticla si-mi inchina bautura; era simpatic man, radeam tot timpul de defectele care ne apropiau, de faptul ca ii fumez tigarile, ca suntem grasi, diformi si neinteresanti pentru femeile vremurilor noastre, dar ascundeam lucrurile  care ne tineau la distanta unul de celalalt, cu grija, cu teama sa nu trezim animalul din noi "animalul care se hraneste cu lucrurile care tin la distanta prietenii tai", pana intr-o zi cand animalul din el s-a trezit, a cascat gura imensa, infometat si furios, a iesit si... priveste scaunul acela man, acum e gol, din cand in cand mai rataceste pe el cate un fund de femeie, alteori ghetele unui cunoscut plictisit sau doar beat, pe scaunul acela se aseaza acum oricine man, mai putin fostul meu prieten, pentru ca animalul din el era atat de infometat, fusese atat de multa vreme inchis si ignorat incat n-a mai avut rabdare sa ajunga la mine, l-a inghitit pe el. Uneori il caut cu privirea, alteori imi amintesc de el dupa ce suspin ultimul riff iar lumea aplauda intr-un cor cunoscut, corul din care lipseste insa o voce...