Nu-mi trebuie nimic

din ce aveti, nu vreau banii vostri, nu vreau aplauzele si compasiunea, nu vreau pe nimeni care sa vina si sa ma bata pe spate "te inteleg prietene" alike, nu mai vreau perechile de bikini strecurate in cutia chitarii impreuna cu numarul de telefon, e oricum prea mult, totul e prea mult, e prea mult chiar si o parte, sunt multe pana si nimicurile pe care le uitati indiferenti in memoria mea atunci cand ni se intersecteaza privirile si ne zambim inocent precum doi asasini obositi cu cutitele inca ude pe masa, imi vine sa va injur si sa va scuip, imi vine sa va strivesc pana sa deveniti cu totii o masa amorfa peste care sa calc precum idiotul pe nume Iisus calcand apa intr-un memorabil numar de circ biblic povestit si astazi grav pana la sughit de clown-ii in haine negre si barbi interminabile, am cumparat o chitara noua cu 7 corzi, a 7-a fiind nota NU, cu aceasta o sa va cant man, o sa va cant pana o sa va duceti mainile la urechi, pana veti fugi ingroziti si nimic nu va va scapa de furia asta de doi lei pe care o simt cum creste privind de aproape paharul acesta de whiskey pe care si azi, ca intotdeauna, il beau singur