E frig,

e iarna, mainile mi-au inghetat pe grif, formeaza un corp comun, nemuritor, sunetele ies din corzi albe si grele viscolind, si nu intra in urechi ci doar atarna de ele, lungi pana la genunchi, aduceti cu totii a pinguini imperiali, sunteti simpatici, greoi si gata de imperechiere, cant unor pasari lipsite de confort dar fericite, sau asa simt atunci cand, cate unul dintre voi imi striga, yeah man, si-mi inchipui ca de fapt abia acum ceea ce traiesc e real si nu doar pentru ca e rece, sau poate doar din cauza asta, strig la barman sa-mi trimita o vodka mare, "cu gheata Stef?', radem amandoi, rad si pinguinii imperiali gata de imperechiere, sunt lipiti doi cate doi, masculi si femele,  clatinandu-se stangaci pe muzica mea, pe capete le stau infipte stramb caciul rosii cu mot alb, in dansul lor ocolesc cu grija bradul pe crengile caruia nu atarna nicio podoaba in afara unui sutien negru si a unui ghem de dorinte  iar din tavan cad confeti, milioane de confeti, cad incontinuu din ranile lui Iisus pentru ca numai noi stim ca, de fapt, asa s-a nascut, cu ele si pentru ca in seara asta am convenit cu totii ca a venit vremea ca si El sa fie fericit, hartiile se adauga strat peste strat, pana la glezne, pana la genunchi, pana la sternuri, pana la gat,  oamenii de afara s-au blocat la usa, nu pot intra ca sa adauge intregului tablou placa alba din lemn pe care scrie cu cerneala simpatica, Happy Christmas