Astazi e ziua mea,

si-mi dedic aceasta felie subtire de prajitura cu o jumatate de lumanare aprinsa in ea si in care o sa suflu de mai multe ori si n-o s-o sting, n-am stiut niciodata sa sting focuri, uneori, poate, doar le-am aprins, intr-un an, odata, probabil in viitor, o sa infig in blatul moale o grenada si am s-o rog sa sufle ea in mine, iar intr-un alt an, mult dupa, o femeie sau poate o alta, isi va aminti si va varsa o lacrima pe jos pe care o va stalci iute cu talpa pantofului ca sa nu o vada sotul, ce viata plina trebuie sa ai tu, blues singer, ca sa te gandesti ca poate e prea mult si ca va trebui sa o imparti intr-o zi, eventual pe pereti, cu tot cu chipiul conic de pe cap legat strans cu ata sub gat, a sunat telefonul de cateva ori si nu am raspuns, sunt aceeasi vechi prieteni care-si amintesc mereu ca e ziua mea si ca trebuie sa ma uite din nou, stau intins in patul meu ingust, mi-am imbratisat chitara, te iubesc ii spun, esti beat imi spune, intr-o zi o sa te arunc pe fereastra, ii spun, sau poate in alta, imi spune, radem stins de ziua mea, o pereche de tampiti nascuta ca sa faca oamenii fericiti tristi, din cand in cand ma uit la usa si-mi spun ca o s-o deschid indiferent cine ar bate, imi spun ca as deschide-o chiar daca ar bate cineva indiferent, imi spun ca as deschide-o chiar daca nu ar bate nimeni si  doar ar asteapta sa ii deschid,  ma ridic, apas clanta, intredeschid, privesc, holul e gol, blocul e gol, orasul e gol, planeta e goala si universul e gol, au stabilit de multa vreme savantii, nu e nimeni dincolo, intorc capul in camera observ ca nu nimeni nici aici, suflu in acest fluier de hartie colorat in albastru, el se desface apoi revine la loc, confectionez dintr-o coala una avion pe care scriu "la multi ani, man", deschid fereastra si-l arunc, el zboara maestuos, face cateva cercuri si cade pe strada, mi-ar fi placut sa-l ocoleasca macar prima masina si sa nu-l striveasca, nu l-a ocolit...