Daca vrei sa mori

vino in crasma grasului de dincolo de bar, doar aici la el ai senzatia ca nu ai unde sa mergi mai departe si asta pentru totdeauna, doar aici lumea te priveste si lacrimeaza, ca in fata unei cruci, tu le spui lucruri iar ei nu te aud, tu existi doar pentru tine si pentru femeia care se gandeste la tine mai degraba captiva decat indragostita, de acolo din bratele celuilalt barbat, cel care daca nu-i ofera fericirea, are grija macar sa ii lase pe noptiera cate un orgasm, acolo langa banii pentru piata, iar ea in bratele lui oftand jumatate pentru tensiunea irosita si jumatate pentru ca " ai fi putut sa fii tu prostule", prostul canta blues de-o viata abia in al doilea rand pentru ca simte, in primul rand canta blues pentru ca e prost pentru fiecare iubita pe care a avut-o, a incremenit-o intr-un cantec si in cateva partide de sex bizare in care de fiecare data fie lipsea el, fie lipsea ea, ne intalneam mereu la final si ne intrebam unul pe celalalt, "dar tu unde ai fost?", vreau sa mor Jim, i-am spus grasului intr-o noapte tarziu cand am ramas singuri iar el era constipat si trist, a fost de acord cu o miscare absenta a capului apoi m-a trimis la culcare, as vrea sa mor eroic, vorbeam singur pe strada, sa salvez pe cineva de la moarte cu propria mea moarte, sa opresc o civilizatie extraterestra care vine sa ne extermine sau macar sa ma calce o masina condusa neatent de un sofer neatent la mine, dar atent la sanii tinerei din dreapta lui, dar asta nu e o moarte eroica protestez, nu man, nu e, ai ajuns, gata, culca-te...