Baby

in noaptea asta o sa cant doar la radacina grifului, acolo unde sunetele sunt ascutite, acolo unde ele striga, si odata cu ele ceea ce simt ca se intampla acum cand intre noi n-a mai ramas decat un tiuit obositor dar, prin nu stiu ce magie, inca indispensbil, nu ne mai leaga nimic, locurile comune care ne apartineau doar noua s-au despartit din nou, ca la inceput cand se cautau, tabloul foto de la Octav care ne placea atat cu tramvaiul infruntand noaptea Bucurestiului toamna, acum e gol, tramvaiul a trecut si s-a pierdut acolo unde se pierd tramvaiele cand oamenii nu mai stiu daca se iubesc sau doar se mint ca se iubesc, tricoul cu Pink Floyd s-a rupt, pe el doarme pisica ta, uneori vomita pe el, inelul verde vechi al unei printese pe care l-am gasit intr-un targ prafuit de provincie, e inca la degetul tau mijlociu pentru ca pe cel de langa el nu a incaput niciodata si te-a intristat mereu asta, terasa la care mancam impreuna, eu mai mult tu mai putin, dar unde beam aceeasi cantitate de vin si ne pileam, apoi iti fumam tigarile si toate povestea zilei se ingusta, se ingusta pana la sugrumare, in locul acela stramt abia incapea si momentul din pat in care ne imbratisam, eu intram in tine la radacina grifului si tu strigai cu sunte ascutite pana spre dimineata cand nu mai ramanea decat un tiuit obositor dar, prin nu stiu ce magie, inca indispensabil...