Imi plac noptile,

imi place sa ii urmaresc cum se ridica de pe scaune, barbatii cum isi scutura picioarele amortite,  femeile cum isi aranjeaza fustele, sutienele, posetele, cum parasesc spelunca asta, cum ma parasesc si pe mine precum pe un Dumnezeu care nu ii merita, cum urca in masini, cum ajung acasa, cum se fac comozi, cum fac dus, cum se intind apoi in pat, unii iubindu-si mai intai perechile, ceilalti adormind imediat cu gandul la lucrurile marunte, cele care suplinesc maretele lor vieti, dormiti man, omul cu chitara mai intarzie pe aici, el impreuna cu cantecele lui imbibate cu tutun si alcool, pana cand se ridica greoi de pe scunul incomod, pana cand  isi primeste umil bancnotele murdare pe care le duce mai intai la frunte apoi la gura si le saruta, iata-l  in fata usii, iata-l cum priveste in urma spre golul pe care l-ati lasat, spre golul pe care urmeaza sa-l lase, iata-l cum iese, o ultima fotografie cu un barbat aplecat de umeri, pasind in intunericul care nu-l inghite ci il scuipa...