M-am nascut

intr-o iarna, eram bolnav, m-au operat, am tinut-o pe mama de mana 11 zile neintrerupt ascuns in coma aceea profunda ca intr-o placenta secreta, apoi m-am trezit si i-am spus it's all right ma, in limba mea de nou nascut, iar mama a inteles desi aromana e singura limba pe care o vorbeste si o intelege, am crescut in curtea aceea imensa la tara alaturi de animalele domestice cu care mai tarziu mi-a fost usor sa asociez caracterele cunoscutilor mei, da man, cunoscutii mei sunt animale domestice, se invart prin preajma, ma plac desi nu ma intelege niciuna, din timp in timp le sacrific si le inlocuiesc fara sentimente pentru ca ele sunt facute sa-mi provoace placere si mai apoi plictis, la scoala invatam bine, intelegeam ce spune invatatorul meu, uneori ii puneam intrebari, alteori nu stia sa-mi raspunda la ele, intr-o  vacanta am ucis o vrabie, am tras cu prastia in ea si am lovit-o, apoi un graure, apoi un porumbel, apoi mai multe pasari, apoi am invatat sa tai gatul gainilor, ratelor, gastelor dar a trebuit sa merg din nou la scoala, ma gandesc ca as fi putut sa trec la miel, porc si in final la om in lipsa orarului care imi ocupa timpul, imi amintesc de copilaria mea ca de un song vechi pe care il asculti infricosat si mirat la aparatul cu fatada din panza si cu tranzistori asezat de tata sus pe un stativ, noaptea cand se ia lumina si camera e luminata doar de flacarile din soba, sunetul e slab, in casa e cald, adormi si te trezesti brusc intr-o noapte, alta noapte, plimband degetele pe griful unei chitari in fata unor animale domestice a caror prezenta iti face placere, apoi te plictiseste si le canti, le canti man, pentru ca alfel ar trebui sa te ridici de pe scaunul acela se le ingenuchiezi si, precum candva demult, intr-un vis numit copilarie, sa le tai inocent gatul