Mi-au cantat

la multi ani, unii mi-au adus flori, altii mi le-au luat, sunt bucurosi cu totii, bucuria celui care uita pentru o clipa ca moare si el, le-am cantat songuri vesele, complice am ras si eu, si eu rad man cateodata, apoi doar le-am cantat, indarjit si distant, apoi doar i-am privit, un camp intins cu trupuri umane care se misca inainte si inapoi, transpirand, salivand, evacuand prin milioane de pori dejectii, toxine si lucruri pe care fiinta nu le suporta desi o definesc, am simtit nevoia sa ma ridic si sa le strig, opriti-va, opriti-va man, m-am ridicat si le-am strigat asta, tineam chitara indreptata catre ei precum o arma, sau precum o punte, ei s-au oprit, m-au privit nemiscati, surprinsi precum papusile dintr-o magazie de vechituri si asteptau, asteptau de la mine ceea ce nimeni nu le-a spus vreodata, poate mantuirea, poate semnul pentru a pune mana pe o arma si a si-o descarca-o fiecare in gura, cu credinta ca asa e bine, prosti dar fericiti, dar nu am reusit decat, am vrut doar sa va multumesc, nu stiu ce as fi fost fara voi, desi stiam foarte bine, si le-am cantat din nou, ei au dansat  si mi-am amintit ca when I was a boy I had a dream si nu era acesta.