De vreo luna intra din cand in cand la noi in bar un ins. Cam la 50. Poarta palarie, are parul blond, ochii albastri, umflat asa. Comanda doar whisky – Glenlivet 18. Vine singur. Se aseaza la masa aia de dupa stalp, se face lejer si incepe sa se uite in jur. El asta face cand vine pe aici, bea whisky si priveste in jur la oameni pana ii place unul si isi fixeaza privirea pe el. L-am vazut, priveste lung, aproape fara sa clipeasca. Nu prea vorbeste cu nimeni, doar uneori aduce un jaf de telefon la ureche si asculta. Nu l-am auzit sa spuna mai mult decat un “da”, “nu”, nu stiu”, o sa vedem”. Apoi inchide, pune rabla aia mica pe masa si scaneaza din nou. Se opreste la femei. Numai la femei. Azi dupa ce i-am adus al treilea pahar de whisky, m-am asezat in fata lui. Ia zi frate care e treaba cu tine. Mi-a zambit asa, usor ametit, cu palaria ridicata spre ceafa si mi-a spus ca bea un whisky si priveste la oameni. Bun, l-am intrebat, si care e smecheria? M-a intrebat la randul lui daca e interzis. L-am asigurat repede ca nu. Pula mea, poate e vreun trick, poate invat si eu. A ras, ce poti sa inveti de la un scriitor ratat care vaneaza de cand se stie povestea vietii. Aha, mata scrii. Da, mi-a zis, scriu. Pai esti de-al meu i-am zis. Scrii si tu? Era mirat. Nu, nu, ca nu am timp de astea, dar cand mi se intampla ceva sau cand imi imaginez lucruri imi fac paragrafe in cap. A vrut sa ma intrebe cum adica, dar l-am lamurit. Adica imi povestesc in cap chestia ca si cum as scrie o poveste mica, o povestire. Si ce faci cu ea mai departe, m-a intrebat. Nimic, o uit. Oricum urmeaza alta. A lasat capul pe spate si a ras, hai ca esti tare mi-a zis. Nu ma crezi. Ba da, te cred si mai cred ca esti inca foarte tanar acum dar mai incolo nu strica sa treci paragrafele pe hartie sau pe document in laptop. Uite, i-am zis, acum ce facem noi aici se face deja paragraf in capul meu. Dar tu ce faci cu povestile tale, l-am intrebat. Le scriu. Bun si dupa aceea? Eu sunt mai smecher, mi-a zis. Ia sa te aud... Eu le scriu ca sa le citeasca altii, sa-si faca paragrafe in cap la lectura si, la final, sa le uite. Pai e mai complicat asa, i-am spus. O, da , e de mii de ori mai complicat mai ales cand asta devine un mod de viata. I-am strans mana, frate esti pizda. Radeam amandoi tare. Nu dar n-ar strica una, mi-a zis. Si eu care credeam ca esti pe verso.