Stii ce face un om sambata dimineata Rita? Nimic ma. Sta intins pe spate si jongleaza cu picioarele ghemul ala de nesimtire, plictis si scarba. Sunt as la asta, sunt campion mondial, sunt generatia de aur, capitanul ei. Aud masinile cum travereseaza bulevardul, aud vag zgomotele turistilor, o raza de soare imi bate exact in ochi si mi-e lene sa ma ridic sa latesc perdeaua. Am mintea alba, nu-mi trece prin cap niciun gand, nu am chef sa scriu niciun paragraf, am doar chestia aia de childish, cand totul iti pute, cand nu-ti convine nimic si simti nevoia sa vina cineva si sa o ia de pe tine: cu mana, cu un cuvant, un gest, vibratie. Ma uit la usa, poate bate cineva. Ma uit la telefon, poate suna Tina. Buey, sa ma injure, sa ma faca de cacat, sa ma certe, ceva. Pe facebook nu am intrat, ce sa vad acolo, cimitire in miscare… Ce-ar fi sa sune Ruxandra? Sa urce sa-mi strige la ureche ca e anxieoasa, rutina. Poate imi bate Marty la usa sa ma invite la munte. L-as invita sa mi-o suga si stiu ca ar aprecia asta. Ma incordez, astept, nimic. Pula, e sambata, sambata lumea e fericita prin definitie, e vesela, se agita in lipsa agitatiei, lumea e vie buey Nic si ridica-te in pizda ma-tii si mars la camera 29 ca s-a eliberat.