Pluteam prin Piata Universitatii cu numarul de telefon al Tinei si nu-mi pasa daca a fost, daca va fi sau daca e. Apoi, acasa in pat, formand numarul ei si ezitand sa apas pe ok. Bine, mi-am zis, o sun, dar ce pula mea ii spun. Buna Tina, sunt Nic Labis. Ea o sa intrebe care Nic Labis si eu o sa-i spun ca ala de la terasa Mon Amour care avea haz, ea o sa spuna absent, ah da, si apoi? Apoi Nic? Nu, o sa sun si o sa spun, alo sunt de la Institutul Inimii, avem un pacient pe masa de operatie. Ea o sa intrebe, si eu ce trebuie sa fac? Si eu o sa-i spun pai un transplant. Ea o sa intrebe confuza, ce transplant domnule? Si eu o sa spun, nu ati inteles, barbatul de pe masa de operatie nu are nevoie sa primeasca ci sa doneze. Stam cu inima lui in mana si nu stim ce sa facem... a scris pe ea Tina si numarul acesta de telefon. Trebuie sa veniti sa v-o implantam in piept, asa ca o sa aveti doua inimi, o viata lunga, o gramada de iubiti in pat dar numai unul in suflet. Si daca o sa rada? Si daca n-o sa rada? Mai bine ii scriu un sms. Buna, o sa scriu, pot sa te sun? Ea o sa intrebe, de ce? Si eu o sa scriu, pentru ca intreaga industrie de razboi americana e un cacat de esec daca oamenii nu pot impartasii emotii prin intermediul telefoniei mobile. Ea o sa zambasca si o sa intrebe, cine esti tu? Si eu o sa spun, sunt un Zburator dar noi nu mai batem la geam pentru ca nu putem urca mai mult de etajul doi, iar tu stai la 8, asa ca ne-am facut un update si ne-am luat abonament la Cosmote, avem telefoane cu butoane, cu aplicatii putine ca sa tina mult timp. Insa, in mare, am evoluat, nu mai raspundem necesitatilor emotionale si fiziologice ale tinerelor domnisoare doar pe palierul pur simbolic sau, cum se spune acum, virtual, ne implicam si fizic, vreau sa spun ca un Zburator azi fute, si fute bine. Frumos text, pacat de final, o sa-mi raspunda. O sa-i scriu, da-mi voie sa-l repar. Ea o sa spuna bine, o s-o sun si... 

Am adormit cu telefonul in mana. Nu stiu cat.