Timpul trece greu draga Rita atunci cand astepti o femeie. Trece la fel de greu ca atunci cand esti tampit , nu astepti nimic dar in schimb se intampla lucruri. Pe la 3 dupa amiaza, soarele de toamna stralucea deasupra orasului Bucuresti, facandu-l sa arate frumos si pervers – genul de oras in care iti bagi pula dupa care simti nevoia sa te cari. Dupa o vreme il cauti iarasi, iar te cari si tot asa. Orasul boarfa. Oamenii treceau prin fata mea, eu ii priveam neatent daca erau barbati, interesat si cu gandul la o muie daca erau femei. Apoi scriam paragrafe in cap cu fiecare femeie care trecea si pe care le uitam imediat pentru ca traficul in Piata Universtitatii este infernal. Apoi m-am plictisit si am inceput sa scriu paragrafe cu Tina si-mi inchipuiam cum suge ea pula, daca ii place sa se joace cu ea, daca o ataca frontal, daca ii place sa stea cu capul pe burta sau se grabeste spre final, daca iubeste s-o faca sau o face doar pentru ca iubeste. Apoi imi inchipuiam ca o ling in pizda. Ma intrebam cum are pizda Tina. Scriam la paragraful din cap si stergeam. Iar scriam la paragraful din cap si iar stergeam. Luam din raftul de pizde una cate una si incercam sa i-o potrivesc  intre picioare. Am incercat cu una roza si cu labii groase, nu, nu mergea. Neagra si rascracanata? Nu. Maron si fluffy (cum aveai tu Rita, lasa)? Nu. Rotunda, mica si situata imediat sub buric? Speram din tot sufletul sa nu. O crapatura fara insemnatate, ca traseul unui bisturiu neglijent printr-o felie de branza? Nu. De culoarea pielii, micuta precum o pastaie cu un mot mic deasupra, cat sa-l apuci intre buze, cat sa iti spuna “hei, sunt aici” si sa te faca sa ii spui “ hei, te-am vazut”? Nu. Adica da, mi-am scris in cap si am mai scris in cap odata fraza asta. Tina, mi-a spus, tu trebuie sa ai o pizda ca pastaia iar din secunda asta devin vegetarian.