o mama, o pierduse demult in trecut, sau poate nu avusese niciodata una, poate aparuse pe lume in urma unui accident genetic sau pur si simplu din nimic, asa cum apar cateodata oamenii, numai ca isi dorea nespus sa aiba o mama, vazuse pe strada, la cinema, la televizor, in avion, oriunde, orice ins avea alaturi o mama, trebuia sa aiba si el una, se intreba tot mai des cum se putea sa aiba si el o mama, pana intr-o zi cand isi cumpara una, pur si simplu, intalni o batrana care sedea singura pe o banca in parc hranind un stol de porumbei obraznici, se apropie de ea si ii spuse simplu insa timid, "mama", aceasta il privi neincrezatoare, cu teama, el scoase din buzunar un teanc de bani si ii intinse in timp ce spuse din nou, "mama", femeia lua banii ii inghesui repede intr-o poseta jupuita si ii raspunse, "da fiule", "pot sa te rog ceva?", o intreba mai putin timid, "orice fiule", ii raspunse cu ochii la porumbei, "vezi? porumbelul albastru e obraznic, nu stiu ce sa ma fac cu el" si certa pasarea pe un ton ridicat, iar el o ruga " te rog frumos, cearta-ma, pe mine nu m-a certat nimeni, niciodata, vreau sa ma certe si pe mine cineva", batrana se gandi sa ii inapoieze banii, insa ezita, "cum vrei sa te cert?", il intreba amuzata, el privi in jur, cauta un punct de reper, o idee, "uite, cearta-ma asa cum certi porumbelul acela albastru", femeia intelese, puse mainile in solduri intr-un mod usor teatral si se rasti repetand precum o papusa simpatica, " vezi? vezi? ce sa ma fac eu cu tine?", barbatul simti ca-l inunda un val de caldura, un sentiment pe care nu-l mai incercase niciodata, puternic, obraznic, repeta de cateva ori in gand " ce sa ma fac eu cu tine?"
