A apărut o eroare în acest obiect gadget

miercuri, 30 noiembrie 2016

Am vrut s-o las pentru alt paragraf din cap dar, Rita, trebuie sa-ti povestesc si asta. Ca imediat ce am intrat in camera 18 (m-a sunat Costy, vezi ca si 18 s-a eliberat daca tot esti pe traseu...), la tine m-am gandit fata. Mi-am amintit cand mergeam la masa in oras cum iti luai o salatica din aia si ciuguleai din ea doua trei ierburi, doua trei bucatele de branzica si gata te plesneai cu palma peste burta, mereu m-am intrebat cu ce te hranesti tu Rita, cu ce energii ascunse, cu ce elemente necunoscute ale naturii, ca pe gura in afara de plante si uneori pula mea cu tot cu laptic nu prea mai luai nimic. Ce viata trista ai avut si tu proasto, poate ca e mai bine ca ai murit. O sa vin la tine intr-o zi, pe cuvant, si-o sa depun pe mormant in loc de flori doua trei frunze de salata, pula mea, poate ma vede bunul Dumnezeu sau ingerul tau pazitor, ala care a fost probabil cel mai betiv dintre toti, cel mai curvar si sentimental laolalta si comite vreunul o minune, nu stiu, sa te scoale pe tine din morti ca sa ma bantui prin casa, sa grohai, sa ai fata aia de zombie nord american si eu sa-ti indes in gaura aia cu dinti sparti cativa catei de usturoi romanesti, sau sa ma lase sa te vizitez precum Orfeu prin Infern, sa te caut asa indragostit cum eram atunci la inceput cand nu ne dezlipeau nici cu drujba (ca au incercat alde frate-tu mai stii?) ca sa-ti marturisesc iubirea mea vesnica sau ca sa iau macar javra aia de Cerber ca are pedigree si s-o imperechez cu cateaua lui Marty (dog afgan) ca sa vedem ce iese, poate vreo minune de catel vorbitor pe care sa-l cheme Jimmy.

vineri, 25 noiembrie 2016

Am schimbat lenjeria, am aerisit si m-am dus la 21. Pe drum ma gandeam la ce o sa gasesc acolo. Ce poveste urma sa-mi fac in cap. Am intrat. Nimic. Totul era la locul lui, de parca nu trecuse nimeni pe acolo. Niciun miros, nicio cuta. Am sunat la receptie. Ce vrei, mi-a raspuns Costy afectat. Ti-am spus vreodata ca te iubesc? Mi-a inchis telefonul. L-am sunat din nou. Costy, cine a fost aici la 21? Dar de ce te intereseaza pe tine? Nu stiu ma, poate sa ii dau numarul tau de telefon ca sa te sune si sa te intrebe daca stii cat de mult te iubesc. Mi-a inchis. L-am sunat din nou. Daca imi mai inchizi odata iti indes in cur tot receptorul. Mi-a inchis. L-am sunat. Aha, inteleg, ai facut-o deja. Mi-a inchis. Pula Costy, ce ai, esti pe ciclu? L-am sunat. Costy, imi spui te rog ce te-am rugat? Dar de ce te intereseaza? Am gasit o mie de euro si vreau sa ii returnez proprietarului. O mie? Da ma o mie, hartii de cate 50. Stai sa ma uit in registru. Il auzeam cum click-uia cu mouse. O doamna, Paraschivescu. Multumesc Costy, esti un scump. Sau o scumpa, pula mea. I-am inchis inainte sa faca vreun gest. Ce femeie e asta care nu lasa urme. Husa de pe pat era intinsa perfect. Pernele neatinse. Perdelele aranjate cum le las dupa ce fac camera. Televizorul inchis si telecomanda pe el. Paharele in celofan. Apa neatinsa. In baie prosoapele asa cum le pusesem. Bai Rita, era totul aproape perfect, era atat ireprosabil incat m-am gandit ca doamna Paraschivescu printr-un nu stiu ce magie stia despre mine, stia ca-mi place sa bantui prin camere si sa-mi fac filme in cap cu aia care trecusera pe acolo, stia asta si a vrut sa-mi lase un semn, un indiciu, a vrut sa ma faca la fel de curios despre persoana ei pe cat de curioasa a fost ea despre persoana mea, adica egal cu a venit si s-a cazat aici si a scris mare in eter cu litere invizibile : “Nic, uite, am facut primul pas. E randul tau”. L-am sunat pe Costy. Ce mai vrei? Din ce oras e doamna asta de la 21? Stai un pic mi-a spus amabil. Iar click, o tuse seaca, un “ va servesc imediat”, da ma, e din Iasi. Multumesc, i-am zis. Ma iubesti, m-a intrebat. I-am inchis telefonul. Ma gandeam cum o sa cobor la receptie si cand Costy nu e atent sa iau din calculator numarul de telefon al femeii si cum o s-o sun si cum o sa spuna, “Nic, ce surpriza, ai dezlegat misterul”, si cum o sa ma invite la Iasi si cum o sa ma duc la ea cu gandul ca o sa fut moldoveneste o femeie speciala, o femeie din aceea pentru care merita sa lasi  jos toate scuturile, tot praful, toata cocleala adunata in ultima vreme, cum o sa cobor in gara si o sa ma astepte un tiv de trenci fluturand dupa un colt al cladirii, cum o sa-l urmez ca un somnambul, cum o sa vad o gamba cum intra intr-un taxi, cum o sa iau si eu un taxi si o sa-i spun prostului needucat de la volan, urmareste masina aia si cum el o sa zica “ da di si”, si eu sa-I spun pentru ca daca nu te omor cu zile, si cum el o sa demareze in tromba dupa taxiul care a inghiti-o pe ea, cum o sa ajung in spatele masinii exact cand duduia tocmai coborase si se insinuase intr-un gang lasand in urma doar un parfum fin, si cum m-am repezit dupa ea si cum o sa ajung in fata unei usi care tocmai s-a trantit, cum o s-o deschid si o sa ma reped pe scari, si o sa urc trei etaje, si o sa ajung exact cand se tranteste o alta usa, usa de la apartamentul 21, cum o sa bat, cum o s-o aud cum se apropie, tocurile pe parchet, fosnetul dresurilor de sub rochie si acel “numai o secunda”, si... A sunat imediat telefonul. Era Costy. Nic, scuza-ma. Ce vrei ma? Am facut o eroare. Ce eroare? Doamna Paraschivescu a rezervat camera dar nu a mai venit, uite acum am primit mail de la ea. N-am stiut ca.... am lasat receptorul langa telefon. Vorbea singur. La fel si eu.

duminică, 20 noiembrie 2016

M-a sunat Costy de jos de la receptie. Ce e pasarica mica? Vezi ca s-au eliberat 14 si 21. Ti-am spus vreodata cat de mult te iubesc? Nu. Nici n-o sa-ti spun, Costy. Si-a schimbat vocea, de ce? Pentru ca nu te iubesc, dute-n mortii ma-tii de partzar. Si-am inchis. Da da, acum o sa se duca la Marty cu ochii in lacrimi, o sa se planga ca iar il tachinez, ca ii vorbesc urat, ca ma dau la el, din astea... Marty o sa-l ia usor de dupa umeri, o sa-l consoleze, o sa-i spuna ca asa sunt eu dar ascund inauntru un baiat bun, ca bla bla, ca bla bli, o sa-l duca in camera lui si-o sa-i traga un toc de pula atat de tare incat o sa-i mute rinichii in gat. Buey Marty, tu ar trebui sa ma platesti si pentru asta. 

 M-am ridicat din pat, m-am dus la calcatorie ca sa iau lenjeria curata. Pe un colt de masa de calcat, Domnica plangea. Domnica e spalatoreasa noastra. Ea e asa ca o fantoma, vine isi face treaba, pleaca. Nu vorbeste cu nimeni, uneori doar cu Marty. Daca o intrebi lucruri raspunde doar cu da, nu, nu stiu. Ea lucreaza de obicei noaptea cand oamenii dorm, se fut sau plang in perna. Rar o prinzi ziua, doar cand o roaga Marty sa mai stea, sau cand hotelul e plin, sau cand nu se grabeste sa mearga acasa. Pe celalalt colt lenjeria curata, aranjata, buna de ridicat. Domnica nu are o varsta anume, nu e nici tanara, nu e nici batrana. Nu e nici frumoasa, nu e nici urata. Nu e nici slabuta, nu e nici grasuta. Nu e nici desteapta. Am luat doua seturi si m-am indreptat spre usa. In pragul ei m-am oprit. M-am intors catre ea, m-am apropiat. Am lasat lenjeria de unde am luat-o. M-am asezat pe bancuta. Ce ai Domnica? Plang, a zis, insa dupa mult timp. De ce? Statea cu capul culcat pe brate si scutura din umeri. I-am pus mana pe crestet si am mangaiat-o. Are par aspru, de culoarea plicurilor burduf office (maronul ala spalacit), e lung dar il tine legat intr-un soi de coc. Hai spune. M-a batut ala. A ridicat capul si am vazut o pata mare la un ochi. Era perfect rotunda. Dar cum a dat frate de a iesit asa de bine? Mi-am cerut scuze imediat. Era beat? Da. A venit dimineata acasa imediat dupa tine? Da. I-ai dat sa manance? Da. A ragait? Da. Ti-a multumit pentru masa? Nu. Hm, ceva nu se leaga. L-ai dezbracat de haine? Da. A vrut sa te futa? Da. Te-a futut? Da. Ti-a placut? Nu. Pana aici totul e in regula. Ma simteam Hercule Poirot. Te-ai asezat langa el in pat? Da. I-ai zis ceva? Da. Ce? Nu mi-a raspuns. N-ai rezistat si i-ai reprosat ce e cu el la ora aia acasa, nu? Da. Case closed, i-am spus, nu mai face niciodata asta. E barbat, trebuie sa dea cuiva un cap in gura, am consolat-o. Da dar a zis ca nu ma mai primeste acasa. Si a izbucnit iar in plans. Asta nu e bine. Marty stie asta? Nu. Lasa ca vorbesc eu cu el sa iti dea o camera aici, cateva zile, pana se linisteste ala. Am luat lenjeria si m-am indreptat spre usa. Domnu’ Nic! Da Domnica. Multumesc. 

 Am urcat scarile cu gandul confuz ca un pic mai incolo aveam sa-mi bat joc de corpul meu.

joi, 17 noiembrie 2016

Revin, stateam pe facebook. S-au adunat in ultima luna atatea pizde incat simt gust de sare si cand mananc miere. Whatever. Am dat un scroll down lenes, priveam absent la ce-si mai lipesc cretinele de zid. Le dadeam unfriend asa ca un guru. Imi inchipuiam cum ingenunchiaza pacatoasele, toate cu baticuri pe cap, imbracate prost, platite prost, hranite prost, futute prost... Sirul lung de nefericite iar la capatul superior, izbavindu-le, eu. Ia zi “Elly Ella” care pula mea e treaba cu tine? De ce postezi foto cu femei frumoase daca tu esti grasa, buboasa si somera? Marite, imi zicea in paragraful din cap “Elly Ella”, cum sa pun poza mea reala? Dar ce femeie ti-e rusine ca te-a facut Dumnezeu asa? Nu domnule Nic, mi-e frica sa nu dea astia report si sa ma blocheze Zuckeberg. Sa ma treaca toti la spam. Atat de boccie esti? Atat de boccie sunt, dar am sufletul curat si gust pentru arta. Am vazut, i-am zis, postezi din greu poze cu sarmale si clipuri cu Fuego. Mare artist, imi zicea. Ai si tu dreptate. Ia, saruta inel, si ea imi saruta inel. Vrei sa simti taria de pula? O marite, i-am si uitat culoarea. Si ii luam mana si o lasam sa mi-o atinga. I se lipea de mana. Cheama-l pe Fuego, poate iti impodobeste pizda de Craciun. Ma rog, nu tie, ci doar fetitelor cuminti care stiu pe de rost toata poezia. Dar si eu sunt cuminte, protesta ea in paragraful din cap. Bine, ma mai gandesc, poate iti trimit renul Rudolph, te satura ala de toate. Iar acum poti sa pleci, primesti doar unfriend. Si se ridica si in lacrimi alerga sa posteze pe contul ei definitia fericirii, share de la Teo Trandafir. Urma “ Inger Trist”. Asta nu avea nici macar poza la avatar iar la cover photo pusese o imagine cu un un obraz albastru pe care se scurge o lacrima roz. Piuk. Dar tu cu tine care e treaba? Adica cum, ma intreba cretina. Tu de ce ai cont pe facebook? Pai toata lumea are. Hai bine, accept explicatia asta de cacat cu care, in mod normal, ti-as rupe capul tampita dracului, dar ma intreb, de ce “Inger Trist”? Pai nu stiu, asa mi-a venit, eu sunt trista tot timpul, sunt a nimanui. Adica nu ai cordac? Nu am. De ce, caci nu exista femeie urata atata vreme cat lumea e plina de prosti care o vad frumoasa. Eu nu sunt o femeie urata. Dar cum esti mitzule? Pai, sunt diferita. A, intelectuala. Nu, si mai diferita. A, refugiat afgan convertit la iudaism? Nu, si mai diferita. A, ai 30 de ani, esti virgina si singura pula pe care ai vazut-o a fost a lui taica-tu cand se pisa in spatele casei acolo la tara? Nu, si mai diferita. A, esti de la casa de copii, te-au futut toti colegii, toti paznicii, toti golanii care sar gardul noaptea si te-au lasat bortoasa? Nu, chiar mai diferita. A, esti o printesa cu castel, servitor, rochii frumoase si educatie aleasa dar esti singura si nefericita pentru ca printul s-a dus sa cucereasca teritorii in Indii? Nu, dar pe aproape. Adica? Adica sunt hermafrodit, am picioarele amputate, fata e arsa pe jumate de la un incendiu, am virusul hepatic de tip C si psoriazis pe tot spatele. Si, mai nou, am luat o pneumonie severa, abia mai respir. Aleluia!, am strigat, pneumonia se vindeca. Si ea nu radea. Corect, de ce pula mea sa mai razi. Atunci ma ridicam in picioare, ridicam mainile, ridicam si privirile spre cer si ziceam Doamne, pe asta ai pizdit-o bine. Daca i-ai dat tu, de ce sa nu-i dau eu. I-am dat block. Si ingerul se tara trist spre gaura din care iesise cu gura de sarpe. Si aparea in fata mea in sfarsit o bunaciune... auu! ce bunaciune. “Bambina Bambo” isi zicea. Bruneta cu parul in coada de cal, imbracata in treningut roz si incaltata cu cizme stralucitoare. Dar tu cati ani ai minunea mea? Doamne ce usor se scrie paragraful asta in cap! 26 am frumosule. Si care pula mea e treaba cu tine? Pai te-ai uitat in contul meu? Am recunoscut timid ca nu. Ia uita-te. Si ma uitam la marea de selfies cu vagaboanta pozand in baie cu telefonul, pozand in parc, pozand in club cu fetele, pozand cu curul pe o masina scumpa, pozand in Dubai, pozand la Mamaia la Bamboo, pozand in chiloti, pozand in zapada, pozand cu o shaorma in mana, pozand cu un ghertoi plin de tatuaje si steroizi, pozand la Terme... ho, gata, m-am prins. De fapt nu m-am prins. As putea sa fiu femeia ta, imi spunea, mie mi s-a pus pata pe tine. De cand gargarita de salcam? De cand te-am vazut in niste poze la Lugano, pe malul lacului si cu viloiul ala in spatele tau, cum lingeai dintr-o limonada, cu pula in sus, relaxat asa si mi-am zis, asta ma merita pe mine. Imi amintesc, frumoase poze, dar cu un mic amendament baby, din tot filmul ala tot ce-mi apartine e doar pula aia in sus. “Bambina Bambo” a cascat gura groasa ca covrig de Buzau si m-a intrebat de control daca nu si celelalte sunt totusi ale mele. I-am dat repede block ca sa nu-mi dea ea mie. Si uite asa, bai Rita, se scurgeau motivele de unfriend, uite asa goleam lista si parca rupeam din mine Rita, parca rupeam din mine, caci nu exista God fara credincioase si nu exista credincioase daca nu sunt urate, nefutute sau macar proaste. M-am enervat, le-am scos pe toate. Mi-a luat o ora. Am pastrat doar trei prietene. Habar nu am cine sunt, dar lucreaza la corporatii, posteaza o data pe luna cu poze de la maraton. Mie astea imi plac, care tac, muncesc pe branci si in timpul liber alearga. 

Si sug pula in teambuilding

marți, 15 noiembrie 2016

Azi stau pe facebook. Mi-am facut tura cuminte, nimic foarte important de consemnat. Am stat in spatele barului, am sters la pahare, am pus muzica buna la boxe si m-am uitat la grupurile mici de corporatisti cum intra pe rand, cum se aseaza la mese, cum se feresc unii de altii. Buey Rita, e spectacol. Sa vezi cand vin aia de la Raiffeisen si se aseaza intr-un colt si dupa o vreme apar si beceristii care se aseaza in alt colt. Uneori vin si unii de la Libra dar nu ii baga nimeni in seama, pula mea sa nu fii in top ten egal cu ignore. Intr-o seara, au venit beceristii primii si ce crezi ca au facut, s-au asezat la masa aia la care se aseza de obicei Raiffeisen. Au cerut bere si radeau acolo intre ei. Cand au aparut si ailalti, moment de reculegere. Initial au vrut sa se care dar o pizda mica si grasuta le-a zis, haideti bai, ca unde mergem noi se sfinteste locul. Si s-au asezat la masa de becereu. Au cerut bere. La un moment dat un becerist zice mai tare asa, ce organizatii de cacat au unii, schimbarea ii prinde mai mereu pe picior gresit. Gasca de la masa a ras. Putin mai incolo unul de la Raiffeisen a strigat la mine, Nic, adu-ne si noua inca un rand de bere, dar din aceea primus, ca doar brand-ul la brand trage. Au ras si astia dar mai palid. Pula mea Geo, a strigat una in soapta, fii mai incisiv. Pai asta mi-a venit acum in cap mai Mariana, mai. In boxe canta Toto – Africa. Ce cantec misto, a zis tot ala de la BCR. Mi-aduce aminte de un continent, de un mod de viata se de cum stiu unii sa faca business. Au ras tare. Si-au batut cuba. Erau in forma tampitii. Aia de la Raiffa pareau infranti. M-am apropiat de masa lor si le-am soptit ceva. Au ras. M-am intors la bar, iar cand am ajuns pizda aia mica a strigat, Nic, pune si tu o muzica buna, ceva lasciv, nu stiu, vreau sa dansez erotic, vreau sa ma destrabalez, sa urc pe mese, sa arat un crac si sa vad cine e barbat si cine nu in incaperea asta. Au ras pun pic, iar beceristii au zambit cu ingaduinta. Aia m-a privit egal cu pizda ma-tii Nic si ideile tale de cacat. Am ridicat din umeri, ce sa fac baby, cand lucram la corpo aveam contul la voi, rulam, va umflam maztele cu dobanzi pana ne-ati taiat finantarea. Si asta am zis-o tare. Becerii radeau si mai mult. Unul s-a ridicat la un moment dat si a strigat, eu zic sa fie pace in piata, sa ne respectam intre noi bancherii. Vreo doi de la Raiffeisen au aplaudat. Intre noi bancherii, a apasat beceristul si au ras iar. Rita, daca vreodata in viata ta ai supt pula de corporatist atunci iti meriti soarta.

sâmbătă, 12 noiembrie 2016

Cand nu mai ai nicio tinta. Cand nici macar tu nu mai esti una...

 L-am visat pe Nicu. Purta sapca si era usor invinetit in jurul ochilor. Mergeam amandoi pe una din strazile copilariei noastre. Nicu imi explica ceva, eu intelegea altceva. El imi spunea sa nu-mi fie frica, eu taceam. Apoi el tacea si eu ma trezeam. 

 Incepe sa-mi fie teama sa iubesc o femeie. Sau rusine. Sau lene. 

Ce toamna misto a fost iarna trecuta. 

 Majoritatea prietenilor mei vechi se plang la telefon de faptul ca sunt obositi, deprimati, ca muncesc prea mult. Au voci grave. Au temeri si boli. Credite la banca. Vreau prieteni odihniti si tineri. Sa ma bucur ca ma simt prost printre ei. 

Stand la o masa in Gara de Nord si privind trenurile care sosesc si pleaca, primul gand care iti vine in minte este ca a pleca face parte din structura noastra biologica; adica, la intrebarea ce e omul ar fi corect sa raspunzi : "omul este o fiinta formata dintr-un cap, un suflet, doua maini, doua picioare si din dorinta teribila de a nu-si gasi niciodata locul...

joi, 10 noiembrie 2016

M-am oprit in dreptul unei shaormerii. Inauntru unul, probabil arab. Afara vreo trei, probabil tigani. Muscau din cacatul ala si se uitau inainte. I-am intrebat, pe mine de ce nu ma vedeti? N-au raspuns. M-am apropiat. Nu ma vedeau. Le-am trecut palma prin fata ochilor. Nimic. M-am dus la ferestruica. Am cerut o shaorma. Nu m-a auzit. Hei tu, am strigat. Nu m-a auzit. Am vrut sa bat in geam insa mana a trecut prin materie. M-am speriat. Cineva e mort aici, m-am gandit, cineva nu e in filmul asta. M-am indepartat speriat. O pereche tinandu-se de mana treceau usor ametiti. I-am salutat. Nu m-au vazut. Ei i-am aratat pula. Nu m-a vazut. Mergeam repede, eram speriat. Bai ce pula mea...Am vazut un taxi cu becul verde. I-am facut cu mana. Nu m-a vazut. Ce trebuie sa fac ca sa ma vada si pe mine cineva am strigat exasperat. Shhht! am auzit de undeva de sus. M-am uitat intr-acolo. Un bloc din ala inalt a dus mana la gura, a inchis ochii pe jumatate egal dojenitor si mi-a facut semn sa-mi vad de drum quietly. M-am frecat la ochi. Am mai privit odata. Era un bloc inalt, mort, ca toate blocurile. Mai incolo, pe Unirii m-am adapostit intr-un refugiu dintr-o statie de autobuz. Stateam rezemat de banca aia si tremuram. Langa mine s-a asezat curand un domn in varsta. Tinea de lesa un caine. Cinci minute doar Jimmy, i-a spus cainelui. Ok boss, i-a raspuns asta. I-am privit pe amandoi. Cainele m-a privit pe mine. M-a privit si domnul care purta ochelarii din aia negrii pentru orbi. Buna dimineata, mi-au spus amandoi in acelasi timp. I-am salutat miscand din cap. Tineam pumnii stransi, just in case. Relaxeaza-te tinere, mi-a spus atunci domnul in varsta, noi nu facem rau nimanui. Suntem in trecere asa cum trebuie sa fie toate, venim de acolo, ne oprim putin aici, apoi mergem mai departe catre dincolo, ne bucuram de intalnirile accidentale si in general ne traim propriile vieti ca si cum ar fi singurele pe acest pamant, asa cum o traiesti si dumitale pe a ta. Am ridicat din umeri. A ras, pari neincrezator. Am vrut sa-l intreb ce se intampla dar a ridicat foarte putin un deget si a cerut tacere. Si-a ridicat putin capul in sus spre stanga. Cainele Jimmy a ciulit si el urechile. M-am uitat si eu intr-acolo. Plutea ceva ca o ceata, sau ca un torent imaterial care incerca sa-si faca loc prin imateria neagra. Vezi, m-a intrebat. Da, i-am raspuns. Stii ce e acolo? Nu. Sa nu te intrebi niciodata, mi-a mai spus. Cainele Jimmy a latrat de cateva ori. Am latrat si eu de cateva ori. A latrat si domnul de cateva ori. Ne-am scarpinat cu labele prin blana, ne-am delimitat teritoriul, apoi am scos limbile afara si am latrat din nou lung la luna.


Putin mai tarziu am simti o mana pe umar. Am vrut sa latru iar, am vrut sa musc dar nu ma mai simteam in stare. Am deschis ochii. Sunteti bine domnule? Era o doamna imbracata bine, aducea cu o figurina dintr-un tablou renascentist. M-am uitat in jur. Lumina, lume, agitatie. Nu stiu, prespun ca da, de ce ma intrebati? A zambit, doar ca sa ma asigur. Recunosteam de undeva  zambetul ala dar nu stiam de unde. M-am ridicat in picioare, inghetasem. Pantalonii erau uzi. Am rosit. Stiti, nu sunt eu asta i-am spus. Va cred, nu e nicio problema, a mai spus si a urcat intr-unul din blocurile de birouri din Piata Alba Iulia. Bine ca lucrurile revin la normal.


 Abia peste o ora am reusit sa ma intreb ce dracului sa caute Mona Lisa sambata intr-o cladire de birouri inchisa din Bucuresti.

miercuri, 9 noiembrie 2016

M-am uitat la ceas, patru si zece. Daca mai stateam un pic ma prindea dimineata intr-un cartier strain, urat si trist unde nu se puteau consuma decat povesti straine, urate si triste cu personaje straine, urate si triste traind vieti straine, urate si triste. Pula mea. Am luat-o pe jos spre centru. Mergeam asa cu pasi mici si rari, precum un spirit nocturn plictisit, unul din acela care nu face nici rau si nici bine, unul neutru si prin asta rebel adica egal cu invizibil, era racoare, eram in tricou adulmecam aerul noptii pregatindu-se sa mearga la culcare, punandu-si la ochi o banda neagra si la urechi o pereche de casti ca sa nu vada si sa nu auda cacofonia ingrozitoare a zilei care se auzea deja rostogolindu-se in chiote si dans precum un batran clown plin de umor si boli. <

duminică, 6 noiembrie 2016

Am coborat repede scarile. Tina era in fata blocului. M-am apropiat. Asa deci, ma asteptai. Nu tocmai, am chemat un taxi. Pot sa stau cu tine pana vine? Poti sa stai unde vrei dar considera ca nu stai cu mine. Pot sa aprind o tigara? Nu mi-a raspuns. Mi-am aprins o tigara imaginara. Trageam din ea imaginar si-mi umpleam plamanii egal cu un fum imaginar. Am tras tare, atat de tare incat m-am inecat si am tusit imaginar, ce proaste tigari fac astia azi in pizda ma-mii lor, am injurat imaginar, unde sunt ma tigarile de altadata, pana si pe astea le-au falsificat, pana si pe astea le-au uniformizat, nici nu ma stii daca e imaginara sau reala, daca te intoxici pe bune sau nu, nu mai stii nimic azi, spune si tu Tina, daca nu ti se intampla sa traiesti lucruri si sa ai impresia ca de fapt sunt doar niste momente imaginare si daca nu ti se intampla sa visezi si sa te doara atat de tare incat sa ai senzatia ca de fapt chiar ti se intampla, uite ca seara asta, spune tu sincer, dar sincer egal cu sincer, tot ce s-a intamplat e real sau imaginar, spune-mi tu Tina caci eu nu reusesc sa-mi dau seama. S-a uitat la mine cu privirea aceea egala cu no time for caterinca. Am scos din buzunar pachetul de tigari. Cel real. Am scos o tigara si am pus-o intre buze. Apoi am mai scos una si am infipt-o langa prima. Apoi am mai scos una si i-am facut loc langa celelalte doua. Apoi am mai scos una, m-am gandit un pic si am pus-o inapoi in pachet. Am aprins cele trei tigari. Trageam din ele simultan si bagam in mine fum, mult fum. Tina se uita la mine cu o privire neprietenoasa amestecata cu una ingrijorata. De ce-ti faci asta Nic? Ti-a venit taxiul, i-am spus tusind de adevarat. Arunca tigarile alea, nu iti fac bine. Urca in masina te rog. Nu urc pana nu stingi tigarile. A, avem griji. Nu, dar chiar nu e ok sa faci asta. I-am deschis usa, urca. Nu vreau. Urca am zis. Nu vreau. Vorbeam cu cele trei tigari in gura, fumul imi intra in ochi, tusea mi se inghesuia in piept soferul claxona egal cu ceva nervi... am luat-o de mana si am impins-o in masina. Urca in mortii ma-ti si cara-te sa nu te mai vad niciodata. Am trantit usa. Taxiul a demarat in tromba. Imediat am scuipat si eu tigarile. De undeva din bloc se auzea cum se fut doi. Ea mieuna iar el grohaia. M-am gandit la Ligia si prostul ala al ei. Apoi m-am gandit la Tina. Oare cum faci tu in pula Tina? Am intrebat-o pe sms. Nu mi-a raspuns. Cred ca nu avea semnal.

vineri, 4 noiembrie 2016

Iar mai incolo ne-am ridicat in picioare si am aplaudat. Piersic a iesit de trei ori, s-a aplecat, tinea in brate un pitic cu pipa, apoi a disparut in culise. Ne-am asezat din nou la masa. Alex umbla aiurea dupa bere si dupa cunostinte. Fata tateless era egal cu stinghera si privea spre scena goala. Ligia ma privea in ochi, eu o priveam in ochi, egal cu inima rosie cu sageata pe la mijloc, caiet oracol clasa a 8-a cand am batut prima laba in fata unei foto cu Doina Badea. Mergem, i-am spus. A miscat discret din cap si am iesit. Am parcurs distanta pe jos egal cu pluteam pe un covor fermecat. Din cand in cand ma prefaceam ca raman in urma. Ma uitam la trupul ei si il gaseam egal cu perfect. Rochia inflorata era subtire iar luminile strazii treceau prin ea. Ii vedeam picioarele pana sus, sus egal cu aerless... Vorbea precipitat, radea des, totul in jurul ei parea dintr-o data egal cu usor. Masinile circulau mai usor, culorile semafoarelor se schimbau usor, undeva in Siria aia de la Isis si americanii se impuscau usor, iar Ligia ceda usor. Prea usor. Am ajuns, am urcat. A bagat mai intai capul si a privit in jur, apoi a pasit. Spune te rog doua versuri, am rugat-o. S-a gandit, pot fi patru sau doar doua asa cum vad pe pereti, a intrebat. Pot fi cate vrei tu, e egal cu iti acord o dispensa. A ras. Apoi a inchis ochii, a tras aer in piept si a spus :"Îmi vârâsem capul cu sila în piept/Si-am crezut că-i blazonul pătrat al armurii/Dar nu era decât buzunarul tău drept/Si mi-au plâns de milă zâmbetele gurii.” Iar dupa ce a spus asta, am luat un marker si le-am scris pe perete, chiar deasupra locului unde imi astern capul cand dorm. In timp ce scriam, s-a apropiat prin spatele mei si m-a cuprins. Egal cu si tu Kasparov esti un jucator de sah prost si pacat ca faci politica frate tot Putin va fute pe toti in gura. Te plac Nic. Si te vreau. Mai spune-mi asta odata, am rugat-o si a fost egal cu buzele lipite de urechea mea. Apoi ne-am intins, ne-am privit, ne-am futut. 

 Si totusi...

miercuri, 2 noiembrie 2016

M-a invitat Alex la un spectacol cu Piersic jr. Alex e un prieten care ajunge pe la noi la bar. E actor. Sau regizor. Sau scenarist, pula mea. Azi toti astia fac de toate si la final iesi din sala inainte de final. Nic, mi-a zis la telefon, am un o invitatie de doua persoane la Godot cu Piersic, prietena mea nu vine, vii tu? Alex frate, pula mea, ultima oara am fost la un spectacol cu Beligan, m-am facut de cacat in plin spectacol si am ratat o profesoara de romana din cauza asta. Ma parca n-as mai replica-o cu Piersic. Vino, a insistat, e bun. M-am gandit un pic. Piersic ala mic e un barbat misto. Barbat misto egal admiratoare. Admiratoare egal pizda. Azi egal vineri. Vineri egal o muie. Nu dai muie vineri, inseamna ca Dumnezeu te-a decazut din drepturi, nu mai esti al Lui, esti un prost. Ne-am intalnit pe terasa la Godot, era cu doua. Alex nu Godot. Ala inca se chinuie sa vina, lumea il asteapta. Una tanara cu ochelari, fara tate, parul lung, dinti foarte mari, egal scary, cealalta cu un par blond lung si zulufat, usor, foarte usor purie, zambea tot timpul, egal wow. Ea e Ligia, m-a prezentat Alex aratand spre blonda. Iar ea e... lasa, lasa, l-am intrerupt, nu conteaza cine e ailalta, egal cu zero. M-am asezat langa Ligia. Sunt actrita mi-a spus fara sa o intreb. Stiu honey, esti egal cu leoaica aia, stii care? A cascat ochii mari. Uite, i-am zis, la filmele americane, la inceput, inainte sa inceapa film iese un leu si rage cateva secunde. Tu esti leoaica care il duce in halul ala de exasperare. A ras. Casca gura larg cand radea, i se vedea omuletul. Un omulet gingas, delicat, dinti perfecti, nicio carie, limba perfect neteda, cerul gurii stralucitor egal cu neoanele de pe Magheru in noptile de Craciun. Ah Ligia... atat am spus, apoi am intrat cu totii la spectacol. Piersic a jucat bine, adica in cele doua trei minute cat am fost atent la el. In rest am scanat mica sala de la Godot. Spectatori egal cu pizda diversa, pizda interesanta, pizda educata, snoaba si o pizda langa mine care tremura a dorinta. M-am apropiat de urechea ei, iti place Piersic, am intrebat-o? S-a apropiat de urechea mea, o da, tare mult. M-am apropiat de urechea ei, i-o atingeam cu buzele, e foarte sigur pe el. S-a aproiat de urechea mea, o atingea cu buzele, da, il admir. M-am apropiat de urechea ei, o atingeam cu buzele, apropie-te te rog de urechea mea pana o atingi cu buzele si vorbeste-mi. S-a apropiat de urechea mea pana mi-a atins-o cu buzele, si ce sa-ti vorbesc. M-am apropiat de urechea ei, o atingeam cu buzele, despre orice Ligia, egal numai vorbeste si la finalul acestei seri zeul suprem te va rasplati cu un futai egal cum nu a trait, nu a vazut si nu a reprezentat toata dramaturgia lumii de la grecii antici incoace. A ras incet. S-a apropiat de urechea mea si a inceput sa-mi povesteasca. Ca sa ii fie mai comod si-a sprijinit corpul de mana, iar mana de piciorul meu drept. 

 Nic Labis egal albul muta si castiga dintr-o mutare, Bobby Fischer esti genial, dar o pizda la Ligia iti innebuneste caii, te urca in turn si-ti urca pionii in cap. Iar regele e gol, ca de obicei.

marți, 1 noiembrie 2016

Daca exista o zi de cacat, indiferent de anotimp, varsta, sex sau cetatenie, aia e ziua de miercuri. Pula mea, prea departe de weekend-ul care vine, prea aproape de weekend-ul care a plecat. Agitatia fara cap e maxima, oamenii se seteaza pe modul automat si nu mai conteaza pentru nimeni, nu mai ofera nimic care sa ii faca simpatici. Miercuri e asa de cacat incat nici macar nu o mai iubeam pe Tina. Adica o iubeam marti, tare, tare, urma sa ma aprind iar joi, tare tare, insa acum era miercuri si ca sa fie suportabila mi-am luat liber. Marty stie asta, miercuri sunt deprimat, sunt nesimtit, sunt insuportabil, sunt aproape gay, asa ca din punctul lui de vedere sunt liber. Sunt liber chiar daca sunt la bar, vand in draci si bag alcool in burti de corporatisti tristi. Sunt liber si daca pica vreo pizda la pat, adica urca la mine, nu ii dau voie sa spuna versuri, doar ii spun sa se dezbrace, ii spun sa ma dezbrace, sa ma intinda in pat si sa ma futa. Daca mi se scoala bine, daca nu mi se scoala iar bine. De obicei e bine; foarte rar, cand e o miercure imposibila, e doar iar bine. Am iesit un pic in fata hotelului si m-am uitat la oameni. Majoritatea stateau in masini si priveau tinta inainte ca niste zombies. Nu se gandeau la nimic, sau daca se gandeau la ceva era sters, era tot nimic. Acolo unde erau cuplu, priveau pe fereastra si nu unul la celalalt, tacuti, ascultau la radio, de obicei posturi pentru tampiti, idioate asa : KISS FM, sau RADIO ZU, pula mea, e trist tot peisajul urban. Din multime a aparut scriitorul ala, Stefan. Era cu o pizda. Bunaca, purie, ca el asa. Se tineau de mana. M-a pufnit rasul. Broa, la varsta asta ori tii o femeie de mana ori tii o vaca de lant, e cam tot aia. El a ras, ea s-a uitat urat. A linistit-o, i-a spus ca sunt prietenul lui si ca sa vorbesc eu. Da fata, vorbesc cu pula, cu pizda, cu te fut in gura, cu imi bag pula in ma-ta, cu iti sparg capul intre genunchi si, daca ma enervez la maxim, citez din Gellu Naum si-ti dau definitiva cu asta. Eu sunt Ana, a zis si mi-a intins mana. Nic i-am spus si eu si am privit-o in ochi, ce nume simplu. Si pentru tine e miercuri, nu-i asa? A inclinat din cap complice, era de-a mea. Haideti in pula mea, intrati. Au intrat si s-au asezat la masa. Le-am adus de baut. Mi-am luat o Cola si m-am asezat langa ei. Daca deranjez ma ridic si plec, le-am spus cu mana la inima. Nu, stai aici mi-a spus Stefan. Am palavragit despre una , despre alta, am ras, ne-am amintit apoi totul s-a topit in nebuloasa zilei. La un moment dat Stefan m-a rugat sa ii aduc o cheie. Le-am adus cheia de la camera 22. Patul e facut chiar de mine, le-am spus. Sunt petale de trandafiri pe perna, o pereche de fluturi naturali se zbenguie de colo colo, totul e aranjat pentru o ora doua de iubire intre doi oameni care tradeaza alti doi oameni. Ana a facut doi pasi in spate, de unde stii. Ana, i-am zis, in degetul ala al tau zace o ditamai roata pe care ti-a infipt-o un bou si in niciun caz asta de fata. Nu te teme, eu fut numai din astea, iar daca nu le fut eu, uite vine scriitorul si le culege. Stefan, vreau sa plecam, a strigat tare. Ana, i-a spus ala calm, reactionezi exagerat. Dar cum vrei sa reactionez Stef, cum? Ca o femeie care stie de ce a venit aici, chit ca i-o recita cineva in fata, chit ca nu. Ana a strans pumnii si fara sa mai spuna nimic, a iesit. In spatele ei doi prosti o priveau mirati cum se cara.