A fost odata un baiat care iubit o fata. Iar fata l-a iubit si ea pe baiat.
S-au iubit atat de mult incat nu s-au certat niciodata. S-au cunoscut de mici,
au fost colegi la gradinita acolo unde el o tragea de codite iar ea il musca de
nas. Apoi in scoala generala au fost colegi de banca. El ii scria biletele de
dragoste pe care ea le ascundea in capul detasabil al unei papusi. Ea ii scria
bilete de dragoste, pe care el le ascundea in colectia de pachete goala de
tigari straine. In clasa a opta ea a fost prima persoana de sex feminin careia
i-a strans sanii. Si, de atunci incolo, singura. La liceu au fost colegi de
banca si iubiti. Invatau impreuna, mancau impreuna, mergeau la film impreuna,
infruntau impreuna sarpele pervers al adolescentei. La facultate el a ales
ingineria, iar ea a ales economia. Se vedeau in fiecare seara. Pentru ca
locuiau impreuna. Mai tarziu, dupa absolvire, s-au casatorit. Se iubeau la fel
de mult ca la inceput. Adica la fel de mult ca atunci cand el a vazut-o prima
oara intrand pe usa gradinitei de mana cu mama sa. Si cand ea l-a vazut, in
acelasi timp, murdar de carioca pe toata fata.
Fetita adormi inca de la prima fraza din cartea pe coperta careia scria
“Povesti de adormit copiii”. Mama lasa cartea in poala, se rezema de tablia patului
langa copil si inchise ochii. De undeva de jos se auzea o usa trantita, un
barbat vorbind singur si cateva obiecte izbite de alte obiecte. Ochii ei invinetiti
se deschisera. Erau tristi. Ofta scurt, se ridica, facu doi pasi si iesi
inchizand in urma ei, cu precautie, usa. Cartea ramasese pe pat. In somn,
fetita o cauta, o apropie e trupul ei mic si o stranse in brate.