mi-a reprosat ca am devenit usor prea abrupt, ca sunt prea radical si ca imi indepartez apropiatii. intr-o comunitate ingusta cum e Tulcea, e adevarat, orice iesire din ecart pare o exagerare, deranjeaza si provoaca cel putin rumoare. detest sa spun ca "am ajuns la o varsta cand", dar am ajuns la o varsta cand am devenit intolerant la neseriozitate, la ipocrizie si impostura. oameni care ieri erau se clamau drepti si incoruptibili, iar acum ling inele in genunchi, insi mediocri fluturand steagurile unor amare victorii, tipi care ieri iti strangeau mana iar acum ti-o scuipa si asta numai pentru ca refuzi sa fii ca ei, pentru ca refuzi sa plutesti cu haita prin apa asta a putorii provinciale... stiu, ma insingureaza, ma rupe de realitatile locului (desi fac mari eforturi sa accept ca ar exista unele), insa sunt un ins care si-a setat (probabil prosteste) niste standarde si refuza sa renunte la ele; am o mila imensa de tot acest circ in care clown-ii nu distreaza publicul ci il enerveaza, in care leii nu executa exercitii riscante ci doar casca plictisiti in fata unor halci prea mari de carne(si fut in vazul lumii catele), in care acrobatii se zdrobesc exasperati de podele, in care fanfara canta atat de fals odele incat rad pana si fakirii care nu mai sufla flacarile ci le vand pe bani putini, si in care, la final, lumea nu aplauda ci iese ingandurata intrebandu-se in soapta, "pana cand, pana cand..."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
Ca de obicei. Foarte frumos zis ;)
Dute n plm Stefane! Din cacat a rasarit o floare. Un articol genial pe un subiect de cacat.
C A C A T E pe el prieten. Cainii latra ursul merge. La la la
" Am terminat inauntru. Am deschis ochii, de data asta incet pentru in acelasi timp se inchidea o fereastra. M-am uitat la spatele Verei. Statea cabrata cu curul in sus si gemea. Era asudata si mirosea frumos. Tinea mainile pe langa corp, palmele tremurau spasmodic. Parul ei era intins pe toata perna, incurcat si aspru. Avea piela alba. Constelatii de alunite de toate culorile si marimile se intindeau peste tot. Imi venea sa-i smulg una. Poate ii activam un cancer. Poate in Univers izbucnea o supernova. Mi-am scos pula din ea. Era plina de cacat. M-am uitat, arata intr-un fel, cafeniu si softly precum ciocolata belgiana. Am luat putin cu varful unui deget si am dus pe limba. Atat mai lipsea, sa fie chiar ciocolata. Nu a fost ciocolata, a fost doar cacat.Am scuipat-o pe ceafa ". M-am pisat pe mine de ras. La propriu :)))
Bai Rita, deci bai Rita ;)
Trimiteți un comentariu