vineri, 17 ianuarie 2020

Tramvaiul 41

este cel cu care poti ajunge in Purgatoriu daca nu ai masina sau  confesor, eu urc in fiecare dimineata in burta lui, precum Iona, numai ca nu vreau sa evadez, nu sunt disperat, aproape ca nu-mi pasa, nu gasesc niciodata doua locuri libere, asa ca pe acela singur imi asez chitara, o vechez din picioare cu un ochi, cu celalalt privesc tanara femeie tinand pumnul mic strans de bara si-mi inchipui ca este cel mai frumos gest din istoria dansului numit striptease, ea priveste pe fereastra, are ochii tristi si un rictus in coltul gurii, ii spun in gand, "buna rictus" si rictus imi zambeste, ii povestesc ca vin de la bar, ca oamenii mi-au aruncat bani si ca blues e despre tristetile marunte, cele mari fiind de gasit la opera, rictus imi spune ca ii displace ca astazi toata lumea poarta casti, in tramvaiul 41 toata lumea poarta casti si asculta zgomotele interioarelor prabusite, numai femeia tanara si cu mine nu poarta casti, si nu poarta casti nici chitara mea si nici rictus, as vrea sa ii cant ceva, un song mic cat distanta dintre doua statii dar ea coboara, tramvaiul porneste mai departe, o privesc pe ferastra cum se infige curajos in materia neprietenoasa a zilei, misca repede din picioare, are un fundulet simptic, ii spun in gand " buna fundulet" inainte ca tramvaiul 41 sa vireze in intersectie spre nicaieri, adresa unde se afla casa mea

3 comentarii:

Anonim spunea...

Superba povestioara ��

Poteci de dor spunea...

Aştept, aştep momentul în care voi putea spune şi eu "bună, Blues" şi mă voi pierde-ntre cuvinte, departe de lumea asta furioasă sau apăsată de griji sau urâtă şi chiar nebună, pe alocuri. Şi apoi, în plină noapte să spun "noapte bună, Blues" şi apoi "bună dimineaţa, Blues" şi... da, aştept vestea că e cartea gata. Mulţumesc!

Anonim spunea...

Like din suflet ;)