se joaca acei copii, atentia lor, bucuria, pasiunea, cum ii cheama parintii acasa la masa, la somn, cum ciclul se reia, cum cresc si descopera, cum se indragostesc, uneori de aceeasi femeie, sau de acelasi barbat, cum incep sa cucereasca teritorii, sa calce in picioare, sa urmeze un steag, cum zambesc din ce in ce mai rar, cum iubesc din ce in ce mai rar, cum urasc, cum construiesc lucuri, sau le darama, cum isi apropie oamenii contracost si cum ii indeparteaza gratis, cum poarta greutatea lumii pe umeri si o arata sau cum inventeaza o lume numai ca sa arate ca poarta o greutate pe umeri, cum imbatranesc, cum incep sa devina indiferenti, cum incep sa nu mai recunoasca, cum se ascund in trecut, doar in trecut, cum lumea de pe umeri e doar o mare si de neiertat vina, cum se gandesc la toate acestea asezati pe o banca, indoiti de sale, privind cum se joaca acei copii...
un colțișor XXIX
Acum 15 ore
4 comentarii:
Nici nu realizâm când începem să şchiopătăm privind...
Asa am un dor sa cumpar o carte de a ta!
In curand apare si noua carte. Asa se aude.
ah, abia scriu la ea; daca ma tin curelele si iese cum vreau eu la anul la gaudeamus, cel mai tarziu o lansez; la bookfest, in primavara ma tem ca nu va fi gata; anunt aici, pe facebook, pe unde apuc; va multumesc pentru ca ma urmariti si pentru suport
Trimiteți un comentariu