Am avut un vis,

o voce imi spunea, tu o sa scrii intr-o zi cel mai frumos cantec pe care l-a auzit vreodata urechea omului, te vor adula, il vor canta cu totii la petrecerile de nunta,  la botezuri si intotdeauna la funeralii, mamele isi vor adormi copiii cu el, tatii isi vor adormi dorintele, barbatii isi vor cuceri iubitele cantandu-l pe sub ferestre live, sau prin share link in ferestrele private de messenger, pasarile cerului se vor opri din zborul lor si vor pica de admiratie, bisericile nu I se vor mai inchina lui Dumnezeu, imi spunea vocea, ci vor inventa ritualuri in care credinciosii vor fuma iarba si isi vor aminti melancolici de primele iubiri, adica de toate caci toate iubirile sunt ca primele ba chiar mai frumoase,  cantecul tau va intra in repertoriul marilor interpreti ai lumii, il vor canta si Metallica si Stevie Wonder, si Keiko Matsui si Peter Gabriel, ba chiar si Keith Emerson din groapa si David Bowie, sau mai exact cenusa lui care va pluti prin atmosfera, ne va intra prin nari si plamani si de acolo in suflete, Absolute Beginners alike, spunea vocea aceea, care de fapt canta, iar eu ascultam fermecat notele si ma intrebam, in somn, cu bale la gura,  de unde atata delicatete si putere in acelasi timp, de unde atata sensibilitate si am vrut sa ii spun ceva, adica sa-i cant la randu-mi, sa-i multumesc, sa-ti platesc cu bani as fi vrut sa-l intreb, sau, daca e prea mult, macar sa-ti ofer la schimb sufletul, l-am oferit cu fiecare cantec pe care l-am cantat fiecarui om care m-a ascultat, nu e mare lucru, dar cantecul lui, ca orice alt mare cantec, s-a terminat dupa 3:49 minute, atat dureaza o minune dintr-un vis despre lucrurile  care, de fapt, nu se vor intampla niciodata