A apărut o eroare în acest obiect gadget

joi, 10 noiembrie 2016

M-am oprit in dreptul unei shaormerii. Inauntru unul, probabil arab. Afara vreo trei, probabil tigani. Muscau din cacatul ala si se uitau inainte. I-am intrebat, pe mine de ce nu ma vedeti? N-au raspuns. M-am apropiat. Nu ma vedeau. Le-am trecut palma prin fata ochilor. Nimic. M-am dus la ferestruica. Am cerut o shaorma. Nu m-a auzit. Hei tu, am strigat. Nu m-a auzit. Am vrut sa bat in geam insa mana a trecut prin materie. M-am speriat. Cineva e mort aici, m-am gandit, cineva nu e in filmul asta. M-am indepartat speriat. O pereche tinandu-se de mana treceau usor ametiti. I-am salutat. Nu m-au vazut. Ei i-am aratat pula. Nu m-a vazut. Mergeam repede, eram speriat. Bai ce pula mea...Am vazut un taxi cu becul verde. I-am facut cu mana. Nu m-a vazut. Ce trebuie sa fac ca sa ma vada si pe mine cineva am strigat exasperat. Shhht! am auzit de undeva de sus. M-am uitat intr-acolo. Un bloc din ala inalt a dus mana la gura, a inchis ochii pe jumatate egal dojenitor si mi-a facut semn sa-mi vad de drum quietly. M-am frecat la ochi. Am mai privit odata. Era un bloc inalt, mort, ca toate blocurile. Mai incolo, pe Unirii m-am adapostit intr-un refugiu dintr-o statie de autobuz. Stateam rezemat de banca aia si tremuram. Langa mine s-a asezat curand un domn in varsta. Tinea de lesa un caine. Cinci minute doar Jimmy, i-a spus cainelui. Ok boss, i-a raspuns asta. I-am privit pe amandoi. Cainele m-a privit pe mine. M-a privit si domnul care purta ochelarii din aia negrii pentru orbi. Buna dimineata, mi-au spus amandoi in acelasi timp. I-am salutat miscand din cap. Tineam pumnii stransi, just in case. Relaxeaza-te tinere, mi-a spus atunci domnul in varsta, noi nu facem rau nimanui. Suntem in trecere asa cum trebuie sa fie toate, venim de acolo, ne oprim putin aici, apoi mergem mai departe catre dincolo, ne bucuram de intalnirile accidentale si in general ne traim propriile vieti ca si cum ar fi singurele pe acest pamant, asa cum o traiesti si dumitale pe a ta. Am ridicat din umeri. A ras, pari neincrezator. Am vrut sa-l intreb ce se intampla dar a ridicat foarte putin un deget si a cerut tacere. Si-a ridicat putin capul in sus spre stanga. Cainele Jimmy a ciulit si el urechile. M-am uitat si eu intr-acolo. Plutea ceva ca o ceata, sau ca un torent imaterial care incerca sa-si faca loc prin imateria neagra. Vezi, m-a intrebat. Da, i-am raspuns. Stii ce e acolo? Nu. Sa nu te intrebi niciodata, mi-a mai spus. Cainele Jimmy a latrat de cateva ori. Am latrat si eu de cateva ori. A latrat si domnul de cateva ori. Ne-am scarpinat cu labele prin blana, ne-am delimitat teritoriul, apoi am scos limbile afara si am latrat din nou lung la luna.


Putin mai tarziu am simti o mana pe umar. Am vrut sa latru iar, am vrut sa musc dar nu ma mai simteam in stare. Am deschis ochii. Sunteti bine domnule? Era o doamna imbracata bine, aducea cu o figurina dintr-un tablou renascentist. M-am uitat in jur. Lumina, lume, agitatie. Nu stiu, prespun ca da, de ce ma intrebati? A zambit, doar ca sa ma asigur. Recunosteam de undeva  zambetul ala dar nu stiam de unde. M-am ridicat in picioare, inghetasem. Pantalonii erau uzi. Am rosit. Stiti, nu sunt eu asta i-am spus. Va cred, nu e nicio problema, a mai spus si a urcat intr-unul din blocurile de birouri din Piata Alba Iulia. Bine ca lucrurile revin la normal.


 Abia peste o ora am reusit sa ma intreb ce dracului sa caute Mona Lisa sambata intr-o cladire de birouri inchisa din Bucuresti.

Niciun comentariu: