A apărut o eroare în acest obiect gadget

vineri, 10 februarie 2017

Fara sa vreau am ajuns in Cismigiu.

Fara sa vreau am ajuns in Cismigiu. Lume putina, grabita. M-am invartit pe acolo si fara sa vreau m-am apropiat de banca aia. Aia Rita, aia. Pe banca o silueta. Silueta era micuta, zgribulita si se holba la un telefon. Silueta era Tina. M-am oprit. Am privit-o. Parul ii cadea peste fata, statea picior peste picior, iar cu degetele scria mesaje. Am vrut sa ii intorc spatele si sa dispar. N-am reusit. Imi tot spuneam, buey, ai vazut-o, gata, e suficient, Tina nu-ti trebuie. Imi spuneam si inaintam. Parca ma impingea cineva din spate. Am ajuns in fata ei. Am ridicat mana si am spus salut. Abia atunci a ridicat capul. M-a privit un pic apoi l-a lasat din nou jos, spre telefon. L-a ridicat imediat inapoi. Nic! Buna Tina, stii, in teorie lucrurile sunt simple, idealul e tangibil, totul are o logica si la final poti fi chiar fericit, in lumea reala insa nu e asa... Se uita ciudat la mine. Nic, ti-e rau? Nu, de ce intrebi? Vorbesti asa, nu stiu... in fine, ce cauti aici? Buey Tina, parcul Cismigiu e parcul meu, n-ai aflat inca? Nu. Pai ia sa te interesezi. Bine, o sa ma interesez. Pot sa ma asez langa tine? Mi-a dat voie sa ma asez langa ea. E frig. Da, e foarte frig. N-ai lasa nici o jigodie afara pe vremea asta d-apoi o femeie tanara, frumoasa dar plapanda. Nu-s frumoasa. M-am rezemat. Ai putea fi suparata pe mine. Nu Nic, esti chiar funny, apari si dispari din viata mea, vii si saluti apoi pleci, iar vii faci putina agitatie si apoi iar te topesti, te culci cu prietenele mele... Tina, stai. A fost un accident, s-a luat de mine, nu am mai scapam de ea. Cand m-am ridicat de pe fantana aia s-a aruncat la picioarele mele si nu mi-a mai dat drumul, intelegi? A dat din cap ca nu. Numai imagineaza-ti cum mergeam asa prin centrul vechi tarand o pizda lipita de piciorul meu stang; se uita lumea la noi ca la urs, niste japonezi ne-au facut poze, au dat si la PRO TV, ai vazut la Pro TV cand citea Esca de pe prompter scena cu cuplul ala ciudat din centrul Bucurestiului? A dat din cap ca nu. N-ai vazut dar asa a fost, a venit si politia comunitara, erau doi zdrahoni, i-am rugat bai luati-o de pe mine, s-au pus aia sa traga de ea, nimic, au dat cu gaze lacrimogene, plangeam toti ca idiotii si nimic, s-a golit toata strada numai aia de cracul meu nu, nu mai stiam ce a fac, am luat o piatra care iesise din pavaj si mi-am zis, pula mea mai bine fac puscarie decat sa ma fac de cacat, i-am dat tare in cap si ce crezi, piatra s-a facut pietris, a luat in gura mormanul ala se uita la mine si-l mesteca, Tina, e o nebuna colega aia a ta, sa nu mai stai niciodata langa ea, muta-te la alta facultate, poate chiar in alt oras, femeia aia e diavolul... e diavolul copile! Tina se uita la mine amuzata. Si cate numere i-ai dat ca sa scapi de ea Nic. Nu e chiar asa Tina... Ea si-a lasat iar capul jos si a plimbat din nou degetelele pe screen-ul telefonului. Tina? Nu m-a privit. Tina sunt aici, uite pune mana, sunt eu, am venit si nu mai plec. Nici nu m-a bagat in seama. M-am lasat in genunchi si i-am intins un inel. Nici nu l-a bagat in seama. I-am cantat o sole mio impreuna cu un grup de instrumentisti peruani. Surda. I-am gonit. Am dansat dansul sarpelui. Inutil. M-am aruncat la pamant si i-am imbratisat piciorul stang. Nu mai plec de aici niciodata i-am strigat. Am stat asa pret de jumatate de ora. Apoi Tina a stins telefonul si s-a ridicat. Nu m-a bagat in seama, de parca nici nu eram. Am strans si mai tare gamba subtire. Vrei sa-mi dai drumul Nic? Trebuie sa plec. Nu-ti dau drumul, am venit si nu mai plec niciodata. Te rog nu te prosti; e tarziu, e frig. Nici nu ma gandesc, daca vreau pot sa fiu mai rau decat Raul insusi. Nic... Vrei sa-ti arat? Langa banca era o piatra. Am luat-o si mi-am dat una in cap. Mi-am pierdut cunostinta. Cand m-am trezit Tina nu mai era acolo. Nu mai era nimeni. Becurile erau aprinse si-mi bateau toate in ochi. Le-am facut semn sa ma lase in pace. Nu au vrut sa asculte. Pe jos era rece. Nu se auzeau pasi. Am ridicat capul, pe banca statea rezemat un personaj ciudat, avea barba de tap, purta coarne si coada. Era incaltat cu copite. Fuma. Ne uitam unul la celalalt. La un moment dat a aruncat cu mucul de tigara in mine. Jarul a sarit in mii de directii. S-a ridicat, s-a scuturat si mi-a spus, prostule.

7 comentarii:

Ea spunea...

Fara sa vreau mi am aprins un cui. Dupa care tot fara sa vreau m am masturbat. Ooo da. Fara sa vreau

Anonim spunea...

Did you listened the weekend?

Anonim spunea...

Ha ha ha

Anonim spunea...

Ah ahah!
Ai uitat cum se rade. Nice to hear you!

Ea spunea...

Azi de valentine's day mi au curs mucii siroi de atat sentimentalism ce pluteste in aer

Anonim spunea...

Sper ca nu aveai pantaloni deschisi la culoare

Anonim spunea...

Flori dadea mai bine! Tina e prea sec .:D