M-am acomodat repede cu orasul Bucuresti. Imi place. Aici poti sa-ti imaginezi orice atat de indiferenti iti sunt cu totii. Am iesit intr-o duminicala pranz ca sa ma plimb. Am luat-o pe Magheru in sus inspre ASE. Era asa ca de inceput de toamna, masini putine, motociclisti, saormerii si tigani. Ma plimbam cu mainile la spate si ma simteam belfer. Ma gandeam cum ar fi sa fiu eu stapanul Bucurestiului, sa fiu un fel de Firea, dar barbat si destept. Cum as intinde eu mana spre stanga si as zice, pula mea tovarasi, aici blocul ala fara al autorizatie, jos cu el. Iar ala care ar sari si mi-ar reprosa, stii sefu, e un patron din Israel... i-as spune, cauta-l si spune-i ca daca nu intra in legalitate ii daram sandramaua si, bonus, ii tai toata pula. Apoi as intinde mana spre dreapta si as zice, hm, Teatrul National, cine mai e director pe aici. Pai Ion Caramitru, mi s-ar raspunde. Sa fie dat afara in suturi, mai intai in cur, iar daca protesteaza, in gura. Apoi as face concurs si as angaja director un inginer constructor – astia demoleaza repede si fara mila. Iar cand actorii vor demonstra pe strada voi iesi la balcon si ii voi aplauda, pentru ca ar fi pentru prima oara cand ar juca si ei un rol mai ca lumea. Apoi as intinde ambele maini si as zice, dar a cui e coloana aia in viteza fara sfarsit? Iar daca mi s-ar spune, e a lui Ponta sefu’, as spune atat, i-ati futut franele? Apoi as citi necrologul si, la poza de grup de la catafalc, as lacrima ipocrit.