sâmbătă, 12 noiembrie 2016

Cand nu mai ai nicio tinta. Cand nici macar tu nu mai esti una...

 L-am visat pe Nicu. Purta sapca si era usor invinetit in jurul ochilor. Mergeam amandoi pe una din strazile copilariei noastre. Nicu imi explica ceva, eu intelegea altceva. El imi spunea sa nu-mi fie frica, eu taceam. Apoi el tacea si eu ma trezeam. 

 Incepe sa-mi fie teama sa iubesc o femeie. Sau rusine. Sau lene. 

Ce toamna misto a fost iarna trecuta. 

 Majoritatea prietenilor mei vechi se plang la telefon de faptul ca sunt obositi, deprimati, ca muncesc prea mult. Au voci grave. Au temeri si boli. Credite la banca. Vreau prieteni odihniti si tineri. Sa ma bucur ca ma simt prost printre ei. 

Stand la o masa in Gara de Nord si privind trenurile care sosesc si pleaca, primul gand care iti vine in minte este ca a pleca face parte din structura noastra biologica; adica, la intrebarea ce e omul ar fi corect sa raspunzi : "omul este o fiinta formata dintr-un cap, un suflet, doua maini, doua picioare si din dorinta teribila de a nu-si gasi niciodata locul...

Un comentariu:

Ea spunea...

Omul este...rautatea intruchipata